Florin Ţîrlea, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea: „Justiţia chiar a devenit a treia putere în stat“

Campania „România infractorilor necunoscuţi“ continuă cu un interviu cu Florin Ţîrlea, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea. Ţîrlea vorbeşte despre cazurile cu autor necunoscut (AN) şi despre alte probleme ale instituţiei.

„Adevărul“: În evidenţele Poliţiei judeţul Vrancea figurează cu peste 2.000 de dosare cu autor necunoscut. Cum vi se pare totuşi acest număr?

Florin Ţîrlea: Din cele peste 2.000 de fapte cu autor necunoscut, 1.578 sunt infracţiuni minore, cum le spunem noi. Cele mai importante infracţiuni cu autor necunoscut sunt legate de ditrugere (90 de dosare), tâlhărie (87), înşelăciune (44). În 2015, din 1.964 de dosare cu autor necunoscut, 379 au fost trecute în evidenţa pasivă, iar în 2016, au fost trecute în evidenţă pasivă 431 de dosare (n.r. – până în decembrie 2016).

Care este cel mai vechi dosar cu autor necunoscut?

Este din anul 2005 şi priveşte o infracţiune de furt calificat.

Tot din statisticile la nivel naţional, judeţul Vrancea se laudă cu faptul că este singurul din ţară care nu are dosare de crimă cu autor necunoscut. Să nu înţelegem totuşi că aici nu au avut loc crime reprobabile.

Ne bucură faptul că nu avem infracţiuni contra vieţii cu autor necunoscut. Fireşte că şi aici au avut loc fapte de omor şi tentative de omor, dar autorii au fost identificaţi. Majoritatea s-au finalizat cu rechizitorii, cu autorii în stare de arest. La tentativă de omor, din 16 cauze cu care ne-am înregistrat, în opt dintre ele s-a dispus clasarea, pe diferite motive, cum ar fi legitima apărare sau schimbarea încadrării juridice, iar celelalte au ajuns în instanţă.

Deşi este cazul în Vrancea, ne puteţi spune ce şanse sunt astăzi ca într-un dosar de crimă cu autor necunoscut, de la începutul anilor `90, să mai fie prins făptuitorul?

Şansele sunt extrem de mici, având în vedere scurgerea timpului. Dacă nu se intervine imediat după comiterea faptei, mă refer la o zi, două, se pierd probele cele mai importante, cum ar fi ADN-ul.

Cum vă ajută, spre exemplu, noile tehnologii în rezolvarea unor cazuri mai vechi?

Expertiza ADN ne ajută capital în identificarea autorilor. Este adevărat, durează ceva mai mult, pentru că lucrăm cu cel mai bun laborator, unde trimite toată lumea, iar timpul de răspuns este uneori de două-trei luni. Cred că ideal ar fi ca fiecare judeţ să aibă un laborator, aşa cum am văzut în Occident, pentru că la o infracţiune de omor nu poţi aştepta atât de mult un răspuns.

La nivel naţional sunt peste 600.000 de dosare cu AN. Cum vi se pare această cifră?

Mi se par foarte multe, dar nu ştiu câte din acestea sunt infracţiuni grave. Eu consider ca fiind o infracţiune gravă o spargere de locuinţă şi infracţiunile contra vieţii. Nu putem compara Vrancea cu alte judeţe, dar eu spun că primordial este timpul în care acţionează poliţistul. Cu cât se depărtează momentul prinderii făptaşului, cu atât devine imposibilă prinderea lui.

Cum staţi cu schema de personal?

La Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea schema este completă, dar avem probleme mari la Parchetul Judecătoriei Focşani, unde lucrăm cu 50% din efectiv, adică din 12 procurori funcţionăm doar cu 6. La Panciu avem un singur procuror din patru posturi, iar la Adjud unul din trei. Iar în condiţiile acestea suntem obligaţi să preluăm toate dosarele.

Cum colaboraţi cu Poliţia?

Colaborarea este una foarte bună, dar sunt anumite sectoare unde, din cauza lipsei de personal, lucrurile merg mai greoi. Spre exemplu, la Serviciul de Investigaţii Financiare, am găsit o variantă de avarie. Din 24 de poliţişti cât ar trebui, în acest serviciu lucrează efectiv doar 16, iar din ei jumătate nu sunt specializaţi pe fapte economice. Am găsit o soluţie cu inspectorul-şef al Poliţiei. În sediul Parchetului le-am dat două birouri, unde poliţiştii lucrează direct cu procurorii pe cazuri. Cam zece poliţişti vin zilnic la muncă la noi şi sunt mulţumit că există eficienţă. Aşa lucrez şi cu DNA, şi cu DIICOT. În felul acesta mai eliminăm şi din situaţia dificilă de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ) Vrancea, care nu are o dotare grozavă, iar poliţiştii sunt nevoiţi să lucreze câte patru într-un birou.

Cât de des vă întâlniţi cu şefii Poliţiei pentru a face evaluări asupra stadiului dosarelor vechi?

Cel mult la două luni ne întâlnim cu şefii de Poliţie şi de structuri. Stabilim diverse măsuri, termene. De multe ori probleme se repetă, iar motivele invocate sunt legate tocmai de lipsa de personal. 90% din dosarele întârziate sunt cele economice

Teoretic, i-aţi putea sancţiona pe poliţiştii care nu îşi îndeplinesc sarcinile. Aţi recurs la astfel de soluţii până acum?

Nerespectarea sarcinilor date de procuror este sancţionată de noul cod penal. Sancţiuni dăm când constatăm rea-credinţă. Nu a fost cazul până acum.

Vă sunt reclamate des ultraje la poliţişti?

În anul 2015 am avut zece dosare de ultraj, din care patru soluţionate cu rechizitorii, iar anul acesta, tot din zece dosare, două s-au soluţionat cu rechizitoriu.

Care sunt problemele cu care vă confruntaţi la nivelul Parchetului Vrancea? Câte dosare lucrează un procuror pe an?

În primul rând, este vorba despre lipsa de personal  la unităţile locale. În al doilea rând, nu avem prea mulţi procurori specializaţi pe zona economică. Mai intervine de multe ori şi fluctuaţia de personal, cu procurori stagiari care vin şi pleacă în oraşe mai mari, cu alte perspective. Un procuror de la Parchetul Tribunalului Vrancea lucrează în medie cam 300 de dosare pe an, în vreme ce la Judecătoria Focşani încărcătura este de 905 dosare. În acest din urmă exemplu este vorba de ineficienţă. Ideal ar fi să ne ocupăm de fapte importante, cum ar fi speţele economice cu prejudicii foarte mari. Nu ştiu dacă este bine ca un procuror să facă 900 de dosare pe an, din care majoritatea să fie balast, în condiţiile în care nu se fac nici 100 de rechizitorii. Rezultatul muncii lui nu se va vedea niciodată.

Câte sesizări legate de activitatea Parchetului Vrancea au fost la inspecţia judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)? Dar plângeri legate de tergiversarea unor dosare?

Din fericire, nu am avut sesizări la inspecţia CSM. Cu privire la tergiversare, şi în 2015, şi în 2016, au fost înregistrate câte patru plângeri, toate respinse. Am avut în schimb anul acesta 17 plângeri admise de instanţă împotriva soluţiilor adoptate de procuror.

În ce condiţii lucrează procurorii pe care îi conduceţi? Sunt bine remuneraţi?

Cred că la ora actuală stăm cel mai bine din ţară sub aspectul dotărilor. Avem cel mai modern sediu, cu toate dotările şi facilităţile, la nivel european, şi tocmai din această cauză le cer colegilor mei performanţă. Ca motivaţie financiară, un procuror câştigă între 5.000 de lei şi 8.000 de lei, în funcţie de vechime.

Schimbarea codurilor de procedură a îngreunat în vreun fel activitatea în anchete?

Ba din contră, ne-a uşurat activitatea, prin includerea unor noi instituţii care au dinamizat durata procesului penal. Mă refer la acordul de recunoaştere a vinovăţiei, renunţarea la urmărirea penală scurtând mult durata proceselor. Practic, se fac economii mari la buget. În anul 2015 au fost înaintate la instanţă cu rechizitorii şi acorduri de recunoaştere a vinovăţiei 783 de dosare, iar în 2016, până la ora acestui interviu (n.r. – decembrie 2016) sunt 709 dosare de recunoaştere a vinovăţiei.

Se fac presiuni din partea clasei politice asupra procurorilor?

Presiuni nu au cum să se facă atâta vreme cât fiecare are conştiinţa liberă şi ar trebui să procedeze numai potrivit dispoziţiilor legale. Nici nu văd modalitatea prin care cineva ar putea face presiuni. Nu cred că azi ar mai avea cineva curajul să facă asta.

Totuşi, personaje din clasa politică dau tot felul de mesaje de decredibilizare a justiţiei şi chiar de intimidare a ei.

În ultimii ani, justiţia chiar a devenit a treia putere în stat, echilibrând balanţa cu parlamentul şi executivul. Cred că cei care spun lucrurile acestea trebui să fie oameni corecţi şi să nu aibă probleme cu legea. Dincolo de ce se spune în spaţiul public, eu nu cred că un procuror ar putea gândi că trimite pe cineva în judecată nevinovat. Că mai sunt şi rebuturi în activitate, asta se întâmplă în toată lumea. În Vrancea, nivelul achitărilor este de sub 0,2%.

Care a fost ce mai greu caz pe care l-aţi instrumentat în carieră?

Au fost multe. Am avut noroc că am lucrat cu o echipă de colegi, iar lucrul în echipă înseamnă succes. A fost omorul preotului din centrul Focşaniului, la care am lucrat patru procurori şi l-am pris repede pe autor, trimiterea în judecată a tuturor funcţionarilor de la Primăria Mera, în frunte cu primarul, apoi toată conducerea Obştii Tulnici, cu un prejudiciu uriaş, de peste 2,5 milioane de lei, vreo şase rechizitorii de omor. Sunt foarte multe dosare.

Cine este Florin Ţîrlea

Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, Florin Cristinel Ţîrlea, are 44 de ani şi are o vechime de aproape 22 de ani ca procuror. A absolvit în anul 1995 Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, iar primul său loc de muncă a fost de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu, din judeţul Vrancea, unde a stat între 1 noiembrie 1995 şi 15 februarie 1998. Între 1998 şi 2007 a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, iar ulterior a obţinut transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În urmă cu doi ani, pe 1 ianuarie 2015, a fost numit prim-procuror al Parchetului Vrancea, în urma concursului pe care l-a câştigat în detrimentul unei colege procuror. Florin Ţîrlea a fost în trecut, de două ori, preşedinte al Biroului Electoral Judeţean Vrancea, ultima dată la alegerile locale din vara anului 2012.

Mai citiţi şi:

Paradoxul de pe harta infracţionalităţii româneşti. Vrancea este judeţul în care nicio crimă nu rămâne nepedepsită