Petrolierul Independenţa, Titanicul românesc urmărit de blestem. Semnul rău de la „botezul“ navei: şampania aruncată spre bordul petrolierului nu s-a spart

Petrolierul Independenţa, Titanicul românesc urmărit de blestem. Semnul rău de la „botezul“ navei: şampania aruncată spre bordul petrolierului nu s-a spart

Petrolierul Independenţa FOTO: Magazin Nautic

Petrolierul Independenţa a fost lansat la apă pe data de 28 mai 1977 şi, ca un semn rău, sticla de şampanie aruncată spre bordul navei de către Elena Ceauşescu nu s-a spart. Pe 15 noiembrie 1979, nava a fost lovită de un vas grecesc, iar 42 dintre cei 45 de marinari au murit.

Ştiri pe aceeaşi temă

Titanicul românesc, aşa cum a fost numit petrolierul Independenţa, a plecat pe mare în anul 1977 fără să primească tradiţionalul botezul marinăresc. După doi ani, nava a fost implicat în cea mai mare tragedie din istoria navigaţiei româneşti: a fost lovită de un vas grecesc şi 42 dintre cei 45 de marinari au murit.

Nava-amiral a flotei româneşti, petrolierul de mare tonaj Independenţa, a fost lansat la apă pe 28 mai 1977. La ceremonialul de botez la care au fost prezenţi Nicolae şi Elena Ceauşescu, sticla de şampanie Zarea nu s-a spart, ci doar a lovit bordajul navei. Toţi marinarii de faţă au înlemnit: tradiţia spune că semnul este de rău augur. La televizor, imaginile au arătat doar lansarea sticlei, nu şi impactul fără efect.

Sticla de vin spumos, piesă de muzeu

În prezent, sticla de şampanie se află la Muzeul de Marină Constanţa, alături de macheta petrolierului. Ea a fost donată de Constantin Cumpănă, de 64 de ani, jurnalistul şi autorul unor cărţi despre tragediile navale. „Sticla de vin spumos Zarea mi-a fost adusă în anul 1991 de către inginerul Ion Ursac, de la Şantierul Naval Constanţa, după ce scrisesem în publicaţia Constrast primele articole despre tragedia navei. Nu mă aşteptam ca ea să mai existe. Am fotografiat sticla şi, la scurt timp, am donat-o Muzeului Marinei, pentru că am considerat că acolo îi este locul“, povesteşte Constantin Cumpănă.

Sticla de şampanie încă există şi se află acum la muzeu

Macheta navei, redenumită Libertatea

Şi macheta navei are o istorie interesantă. Şantierele obişnuiau ca, atunci când se construia o navă, să se realizeze şi o machetă. După tragedia navei Independenţa, din 1979, numele Independenţa înscris pe macheta care era expusă în sala de şedinţe a Comitetului Oamenilor Muncii din SNC a fost schimbat în Libertatea, un alt petrolier românesc, pentru a fi ascuns adevărul despre catastrofă.

„După anul 1990 am insistat, şi eu, şi Constantin Preda, care a fost comandantul navei în 18 voiaje, ca pe machetă să fie rescris numele adevărat, al navei ce pierise“, spune Cumpănă. Constantin Preda, care a murit în 2012, la vârsta de 79 de ani, a supravegheat construcţia petrolierului şi a efectuat 18 voiaje cu nava. În ultima călătorie, a rămas acasă pentru a-şi rezolva anumite probleme şi l-a rugat pe prietenul său, Dorinel Mihai, să preia comanda navei. Acesta a sfârşit pe fundul mării. Trupul său nu a fost găsit niciodată.

Deşi mai multe publicaţii dau ca zi de lansare a navei 27 mai 1977, Constantin Cumpănă spune că nava a ieşit de pe poarta şantierului o zi mai târziu. „Constantin Preda, fostul comandant, îmi spunea că s-a născut pe 28 mai 1932, iar în ziua lansării la apă a navei împlinea 45 de ani“, dezvăluie scriitorul.

Tragedia de la Bosfor

La 15 noiembrie 1979, când se pregătea să treacă Bosforul venind dinspre Libia, nava Independenţa, încărcată cu ţiţei, care se afla la al 19-lea voiaj, a fost lovită de nava grecească Evriali. A ars aproape o lună fără oprire. Dintre cei 45 marinari din echipaj, au murit 42. Dintre supravieţuitori mai trăieşte doar timonierul Ioan Gomboşanu, de 62 de ani. Zece marinari au fost daţi dispăruţi, printre ei numărându-se şi comandantul navei.

Petrolierul Independenţa avea o înălţime de 42 de metri şi o lungime de 304 metri. Era primul petrolier de 150.000 tdw, considerat navă-amiral şi mândria flotei maritime româneşti. Din această serie au mai făcut parte Unirea (1979), Libertatea (1981) şi Biruinţa (1984).

Mormântul unui necunoscut

Realizatorul TV Cristina Boroiu (36 de ani) este fiica unuia dintre marinarii de pe Independenţa, timonierul Marin Boroiu, care a pierit în tragedie la vârsta de 29 de ani. Mama sa, Caliopi, era însărcinată cu ea în trei luni când s-a produs tragedia. Când tatăl ei a plecat în voiaj, cei doi tineri abia primiseră vestea că vor avea un copil. „Parcă presimţind că nu se va mai întoarce, tata i-a spus mamei la plecare, fără alte explicaţii: «Dacă e băiat, să-l cheme Cristi». Şi aşa mi-au dat numele Mariana Cristina“, povesteşte jurnalista.

Marin Boroiu

Fata marinarului mort a crescut cu multe întrebări. La şcoală, colegii o jigneau şi o strigau „orfana“. „Nu ştiam ce înseamnă. Am scris acest cuvânt pe o foaie de hârtie şi m-am dus la mama s-o întreb ce înseamnă. În primii ani din viaţă mi s-a spus că tata a pierit într-un incendiu, dar nu ştiam numele navei şi nici în ce împrejurări. Mama nu a vorbit mult timp cu nimeni. Cred că de frică. O altă văduvă s-a dus să pună întrebări şi a fost ameninţată cu moartea“, spune ea.

Mai târziu, a aflat că în mormântul la care mergea împreună cu mama şi cu bunicii săi jelească nu era îngropat tatăl său, ci un necunoscut. „Morţii veneau împachetaţi în saci speciali, pe care nu aveai voie să îi desfaci, din ordinul Securităţii, dar bunica mea a tăiat celofanul şi atunci a văzut că mortul nu era copilul ei. Tata avusese operaţie şi o dantură foarte bună, ori cadavrul pe care l-a primit mama avea dinţi de aur în gură şi nicio tăietură pe corp“. Dar nu au avut de ales, nu aveau cui să pună întrebări şi l-au îngropat în cimitirul din cartierul Palas. Familia i-a făcut pomeni acestui străin în toţi aceşti ani.

Veste primită la teleimprimator

După Revoluţie, când a citit primele articole scrise de Constantin Cumpănă, a aflat adevărul despre moartea tatălui său. „Cu bunicii mei nu puteam să discut despre tata. Bunicul era cardiac şi leşina ori de câte ori aduceam vorba despre el. Mama nu s-a mai recăsătorit niciodată. Rudele mi-au povestit că, atunci când s-a produs tragedia, mamei i s-a zis că, dacă doreşte, poate să facă întrerupere de sarcină, dar nu a renunţat la mine. Era tot ce-i mai amintea de tata“, spune Cristina Boroiu. Mama sa a aflat vestea morţii la teleimprimator, la serviciu, la CFR, acolo unde lucra.

Cristina Boroiu

Cristina nu vrea ca şi fiul ei să crească cu întrebări la care să nu primească răspuns. Recent, de Noaptea Muzeelor, şi-a dus copilul la Muzeul Marinei Române din Constanţa, acolo unde se află macheta navei Independenţa. „I-am povestit despre bunicul lui şi cum a murit el. M-aş fi aşteptat ca, lângă machetă, să se afle şi cartea scrisă de domnul Constantin Cumpănă despre tragedia navei, dar şi alte documente despre acele zile“, spune Cristina Boroiu.

Mărturii emoţionante

Constantin Cumpănă a adunat în cartea sa, „Tragedia navei Independenţa, cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei româneşti“, unele din cele mai emoţionante mărturii ale familiilor celor care au murit în 1979. Autorul mărturiseşte că a cules informaţii vreme de 16 ani. Păstrează şi acum, în casa sa, într-o cutie, fotografii ale foştilor marinari, scrisori trimise familiilor, mărturii impresionante. „Am vorbit cu văduvele, le-am scris şi mi-au răspuns“, spune Cumpănă.

Vă mai recomandăm:
 
 
 

 

 

citeste totul despre: