Societatea civilă, în prima linie pentru sprijinirea refugiaţilor. Voluntar: „Să terminăm cu politicienii care vin în vamă, fac poze şi spun că ei au rezolvat totul“

Voluntari în vama Isaccea foto: Călin Gavrilaş

Peste 42.000 de mii de refugiaţi au intrat în România prin vama Isaccea în prima lună de război în Ucraina. A fost o lună în care societatea civilă a demonstrat că se poate mobiliza mai bine şi mai repede decât o fac instituţiile statului atunci când vine vorba de ajutoare, cazare, hrană, traducători, medicamente, transport şi altele. Cu toate acestea mai sunt destule probleme care apar pe parcurs şi care trebuie să fie remediate din mers.

Voluntarii, cei care din prima zi au fost în vama Isaccea pentru a ajuta refugiaţii cu informaţii, hrană, transport sau cazare, vorbesc acum şi despre problemele cu care s-au confruntat în prima lună de când România primeşte persoane care fug din calea războiului.

Isaccea a devenit în tot acest timp un model pentru modul de organizare a fluxurilor de primire a ucrainenilor, a resursei umane şi logisticii. Dar nu a fost aşa din primele zile. 

Voluntarii îşi amintesc că, pe 25 februarie, au avut nevoie de şapte ore pentru a putea dialoga cu instituţiile statului prezente în vamă. Dacă autorităţile au ridicat atunci un singur cort pentru primirea refugiaţilor, voluntarii au reuşit să-i convingă de faptul că trebuie ridicată o tabără, iar realitatea zilelor următoare a confirmat că societatea civilă avea dreptate.

„Autorităţile îşi asumă public multe merite, dar, de exemplu, plăţile pentru transportul refugiaţilor sunt făcute de ONG-uri. Sunt rare momentele când ISU pune la dispoziţie vreun mijloc de transport propriu. În rest, totul este plătit de ONG-uri”, spune Andrei Şeitan, voluntar cu state vechi, permanent implicat în sprijinirea refugiaţilor. 

Zilnic, aproape 30 de studenţi basarabeni, care studiază la Constanţa, sunt translatori voluntari. În vama Isaccea sau în Constanţa, un judeţ unde sunt cazaţi peste 4.000 de ucraineni, tinerii intermediază dialogul dintre ONG-uri, instituţii şi beneficiarii direcţi ai ajutoarelor. 

Vasile Cataragă este cel care-i coordonează. El arată că ar fi haos total în punctele de frontieră dacă nu ar exista traducătorii voluntari deoarece puţini ucraineni vorbesc engleza. „La Constanţa, refugiaţii au numerele noastre şi ne solicită de toate: medicamente, schimbarea cazării, ne semnalează probleme cu gazdele. Noi apelăm la diferiţi oameni, antreprenori, reprezentanţii unor ONG-uri. Să nu mai existe politicieni care vin în vama Isaccea, fac 2-3 poze şi spun că au rezolvat tot, când adevărul este altul.”

Voluntari în vama Isaccea alături de şeful ISU Tulcea Foto: Cosmin Bârzan

Scad donaţiile, creşte nevoia de ajutor medical

Ponderea donaţiilor pe care oamenii le fac a scăzut faţă de primele două săptămâni de la izbucnirea conflictului. În schimb, ucrainenii găzduiţi la noi solicită voluntarilor, mai ales produse pentru copii, mâncare, produse de igienă şi medicamente. „Lumea şi-a cam pierdut entuziasmul de la început. Probabil s-au întors la muncă, familie, şcoală. Oamenii nu sunt pregătiţi să susţină o astfel de campanie pe termen lung”, explică Andrei Şeitan.

Acelaşi lucru se constată şi la centrul umanitar organizat la Pavilionul Expoziţional din Constanţa. „Am rugat oamenii să ţină acelaşi ritm al donaţiilor. Aduc mai mult haine, deşi avem nevoie de alimente, produse de igienă şi produse pentru copii. Constanţa are mulţi refugiaţi, dar nu avem o statistică oficială. Sunt companii din domeniul naval care au închiriat blocuri întregi pentru familiile marinarilor ucraineni”, explică Ionuţ Rusu, viceprimarul municipiului Constanţa.

Donaţii strânse la Pavilionul Expoziţional Constanţa foto: Primăria Constanţa

De asemenea, voluntarii spun că, odată stabiliţi în diferite locuri în România, ucrainenii au nevoie de servicii medicale, iar punerea la punct a unui sistem a luat prea mult timp autorităţilor. 

„Nu vrem o prioritate pentru ei, dar ţinând cont că ei vin cu nişte probleme de sănătate trebuie văzuţi de medici. Dacă se duc în urgenţă şi stau zece ore ne mai întrebăm de ce unii refugiaţi îşi fac bagajele şi pleacă înapoi în Ucraina?”, spune Andrei.

Voluntarul atrage atenţia că în anumite locuri unde statul a cazat refugiaţi (săli de sport, cămine de licee) există riscul să apară focare de boală din cauza grupurilor sanitare reduse şi a lipsei produselor de igienă. „Există o închistare din partea unor autorităţi, dar şi a unor ONG-uri, care preferă să trimită toate ajutoarele strânse în Ucraina. Nu înţeleg că trebuie să acoperim nevoile locale şi surplusul să-l trimitem dincolo. E clar că trebuie să-i ajutăm pe ucrainenii de acolo, dar nu trebuie să riscăm să avem posibile focare din cauza lipsei anumitor produse”, adaugă Andrei.

Andrei Şeitan, voluntar în vama Isaccea - arhiva personală

„Statul a făcut ce trebuie să facă”

De partea cealaltă, reprezentanţii Spitalului Judeţean Constanţa arată că refugiaţii ucraineni se bucură de aceleaşi drepturi ca orice român când vine vorba de sănătate. Ei se pot prezenta la medic, primesc un cod de asigurat şi servicii medicale gratuite. 

„Rolul societăţii civile a fost foarte mare. Le mulţumim şi sperăm că implicarea lor va fi aşa întotdeauna. Statul a făcut ceea ce statul trebuie să facă: a creat cadre legislative pentru cazarea refugiaţilor, decontarea mesei, integrarea copiilor în sistemul de învăţământ, protejarea minorilor şi asigurarea de servicii medicale gratuite”, spune prefectul judeţului Constanţa, Silviu Coşa.

În plus, la nivelul fiecărui judeţ funcţionează Comitete Judeţene de Comandă şi Coordonare ce monitorizează situaţia şi care pot oferi sprijin permanent ucrainenilor.

Ajută refugiaţi fără sprijinul statului

Părintele Claudiu Banu are grijă de 25 de ucraineni (9 femei şi 16 copii) care s-au refugiat la Aşezământul ridicat de biserică în oraşul Techirghiol. Aici, preotul are grijă „şi de-ai noştri”, adică de mame aflate în dificultate cărora le oferă casă, masă şi protecţie. Face totul fără a apela la ajutorul vreunei instituţii a statului. 

„Avem nevoie de alimente, medicamente, produse sanitare, de igienă. Mă bazez pe donaţii şi relaţii personale. Nu am nicio speranţă de la instituţii. Mă tem că s-ar mişca destul de greu”, spune părintele, la rândul său sinistrat din cauza incendiului care în decembrie a distrus blocul din Constanţa în care locuia.

Pr. Claudiu Banu alături de una dintre familiile refugiate - arhiva personală C.B.

Medicii de familie din Techirghiol îl ajută în consultarea şi tratarea refugiaţilor, iar o clinică privată din Constanţa oferă servicii de ginecologie mamelor găzduite la acest aşezământ.

„Au foarte mult bun simţ. Valorifică orice resursă. Nu sunt deloc pretenţioşi, mănâncă orice, fac curăţenie, au înţeles exact situaţia în care se află deşi, în ţara lor, erau oameni cu o situaţie peste medie. Vor să muncească, iar copiii vor să-i trimită la şcoală”, spune preotul Claudiu Banu.

Vă recomandăm şi: 

Un grup de refugiaţi din Ucraina a curăţat plaja de gunoaie, în Mamaia

Oamenii din Tulcea oferă ajutor şi refugiaţilor, dar şi ucrainenilor de dincolo de graniţă