Neculai Popa, disident la 15 ani: „Fără închisoare, aş fi fost nimic“

Neculai Popa, disident la 15 ani: „Fără închisoare, aş fi fost nimic“

Coperta cărţii scrisă de istoricul Flori Bălănescu

Neculai Popa, care s-a luat la trântă cu sistemul bolşevic la doar 15 ani, a murit la Los Angeles. Cei care l-au cunoscut îi aduc un ultim omagiu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Neculai Popa (22 iunie 1931–12 noiembrie 2019) a intrat de tânăr în închisoare, la vârsta de 15 ani. În timpul alegerilor din 1946, a fost ridicat şi bătut de Siguranţa Statului pentru că a scris pe ziduri mesaje de susţinere a PNŢ.
 
Conform Revistei „Rost“, la 18 ani, s-a îmbarcat pe un vas comercial, ca marinar, cu gândul de a fugi din ţară. La 27 ianuarie 1950, a părăsit remorcherul „Cloşca“ pe care naviga şi, intrat pe o filieră de recrutori ai spionajului american, a ajuns într-un lagăr din zona americană a Austriei, la Salzburg.
 
De acolo, a trecut imediat la Căminul Românesc din Salzburg. Peste câteva zile, interogat de un ofiţer al CIA, a spus că vrea să lupte împotriva ruşilor. A fost asigurat că va fi pregătit pentru culegerea de informaţii şi va pleca înapoi în ţară, pentru a ajuta rezistenţa armată anticomunistă, căci va urma un nou război mondial care va scoate România de sub influenţa sovietică.
 
În urma unui instructaj precar, lipsit de experienţă şi rău sfătuit, Nicu Popa a ales să se întoarcă în ţară cu acte false, sub cuvânt că e un marinar care a rămas să repare un vapor şi acum revine în patrie. Spera că astfel va putea să se alăture mai uşor rezistenţei, decât riscând trecerea frauduloasă a frontierei.
 
A fost arestat la Curtici pe 24 martie 1951 şi deferit justiţiei sub acuzaţia de „înaltă trădare“. În Ajunul Crăciunului lui 1951 şi-a citit sentinţa: 25 de ani de temniţă! „M-am bucurat că am scăpat cu atât şi că nu m-au executat!“ – i-a mărturisit el istoricului Flori Bălănescu. Mărturiile disidentului au fost publicate ulterior într-o carte: „Fără închisoare, aş fi fost nimic“. 
 
Tânărul disident a trecut prin închisorile Jilava, Aiud, Gherla, Piteşti şi Dej, fiind eliberat la 1 august 1964. Istoricul Flori Bălănescu povesteşte că, în ultima parte a vieţii, Neculai Popa a construit biserici ortodoxe în Basarabia cea chinuită de deznaţionalizările ruso-sovietice. „Neculai Popa a adunat oasele albite ieşite la suprafaţă ale soldaţilor români căzuţi pe front în Basarabia şi le-a adus Ministerului de Externe de la Bucureşti, bătându-i obrazul... Multe a făcut „anonimul” fost deţinut politic Neculai Popa... un biet om sub vremuri, lucruri la care oamenii politici nici nu se gândesc...“
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: