Marius Oprea: „STS este fosta unitate R a Securităţii împănată cu ofiţeri de armată, ieşită de sub tutela MApN ca să devină serviciu de-sine-stătător“

Marius Oprea: „STS este fosta unitate R a Securităţii împănată cu ofiţeri de armată, ieşită de sub tutela MApN ca să devină serviciu de-sine-stătător“

Istoricul Marius Oprea dezvăluie că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) este fosta unitate „R“ a Securităţii, apărută pe 18 decembrie 1992, după ce a fost împănată cu ofiţeri de armată şi a ieşit de sub tutela MApN pentru a deveni „serviciu“ de-sine-stătător.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Unul dintre artizanii acestei situaţii privilegiate a fostului Serviciu „R” din Securitate este chiar fostul locţiitor al comandantului ei, Tiberiu Lopatiţă, ajuns în perioada de tranziţie a unităţii şi a ţării general şi şef al STS, între 1995 şi 1997. Nu este de mirare că pe site-ul instituţiei nu se spune nimic despre apartenenţa structurii la fosta Securitate, ci doar că fostul Serviciu „R” a funcţionat „în cadrul Ministerului de Interne”. Tudor Tănase, general, fost om de nădejde al Securităţii, reactivat şi el de Ion Iliescu în funcţia de director al STS a fost şi un abonat la creditele preferenţiale ale BANCOREX, pentru a-şi cumpăra un imobil. Prima lui misiune importantă, primită de la Iliescu, a fost iniţierea şi ”punerea în operă” a Hotărârii CSAT nr. 0048 din 5 octombrie 1993, prin care s-a aprobat ”reînnoirea convenţiei bilaterale româno-ruse în domeniul legăturilor criptate telefonice şi telegrafice internaţionale” cu Moscova, prin care se refăcea ”firul roşu” dintre tovarăşii din România şi cei din fosta URSS. A urmat la conducerea STS ”tînăra speranţă” Marcel Opriş, cel mai greu şef al STS vreme de 12 ani (din 2005 pînă în 2017). El a provenit din MApN, unde era şef al unei autostaţii la UM 02487, responsabilă de ”războiul psihologic” în zilele Revoluţiei“, arată Marius Oprea în postarea de pe pagina sa de Facebook. 
 
Răspuns STS: „Să vă adresaţi la Vodafone“
 
Marius Oprea vorbeşte şi despre o experienţă personală pe care a avut-o cu STS-ul: „La un moment dat, în 2008, am primit mai multe ameninţări telefonice, unele chiar pe telefonul de serviciu, de la Guvern – unde eram consilier pe probleme de securitate naţională. Am trimis adrese scrise la SRI, SPP şi STS, pentru a fi identificat ”autorul”, care după limbaj şi motiv al supărării provenea din fosta Securitate. Inutil să spun că posesorul numărului (care a apărut afişat) a rămas anonim, deşi, totuşi, eram demnitar al guvernului şi în acele momente lucram chiar la ”legile securităţii naţionale”, care tăiau multe din privilegiile serviciilor: inclusiv pe acela primit de la Guvernul Năstase în 2002, de care beneficiază şi azi STS-ul, de a-şi ”derula” propriile afaceri ”sub acoperire”. Am primit răspuns, rituos, printr-o adresă semnată de către generalul Opriş, autorul celebrului ”Serviciu 112”, că mă roagă să mă adresez la Vodafone. L-am întrebat apoi, într-o discuţie telefonică, dacă la fel ar fi răspuns şi în cazul unei ameninţări la adresa domnului preşedinte Băsescu. Generalul cu patru stele al lui Băsescu mi-a spus că «atunci s-ar fi schimbat datele problemei»“.
 
Din păcate, spune Marius Oprea, pentru fata de la Caracal nici ea nu intra în această categorie în care ”se schimbă datele problemei”. „De fapt, asta este chiar esenţa problemei: în România, ”serviciile” aparţin Puterii şi o servesc numai pe ea. Nu şi pe cetăţenii simpli ai ţării. Noi suntem buni numai ca plătitori de impozite“.

Poliştii români anchetează, în prezent, unul dintre cele mai grave cazuri de presupus omor petrecut în România în ultimele decenii. Două adolescente ar fi fost răpite de un bărbat din Caracal, care le-ar fi ucis, după care le-ar fi tranşat şi incendiat o parte din rămăşiţele trupeşti.

Una dintre victime, Alexandra Măceşanu, o elevă de 15 ani din localitatea olteană Dobrosloveni,  a reuşit să găsească în casa bărbatului un telefon vechi. A sunat la 112 şi a oferit detalii despre locul în care se află. Chiar şi aşa, specialiştii de la STS nu au reuşit să o localizeze. În cele din urmă, poliţiştii au găsit casa ororilor, dar nu au intrat preţ de câteva ore pentru că aşteptau un mandat de la procurori de care nici nu aveau nevoie.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: