Cum trebuie procedat cu un câine devenit extrem de agresiv. Psiholog canin: „Mârâitul este cea mai politicoasă formă prin care ne spune că nu-i place ceva“

Cum trebuie procedat cu un câine devenit extrem de agresiv. Psiholog canin: „Mârâitul este cea mai politicoasă formă prin care ne spune că nu-i place ceva“

Un câine de luptă Amstaff a atacat alt câine pe o stradă din Bucureşti FOTO Facebook/ Elisabeta Badea

Creşterea unui câine în familie implică foarte multe responsabilităţi din partea celor care iau o astfel de decizie. Deşi animalul este înconjurat cu dragoste şi se integrează foarte bine, vedem uneori cazuri în care câinele devine agresiv cu unul dintre membrii familiei sau cu alte persoane sau animale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cele mai şocante imagini sunt cele cu câinii din rasele considerate periculoase care devin adevăraţi prădători atunci când latura agresivă li se activează. Legiuitorul specifică rasele considerate cu potenţial agresiv în România: Pit Bull, Boerbull, Bandog, American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Ciobănesc Caucazian, Cane Corso, Mastiff şi metişii lor.

„Agresivitatea este o formă de emoţie. Nu se naşte un câine mai agresiv decât altul, doar dacă există condiţii medicale, în rest, câinele nu se naşte cu agresivitatea. Au, cel mult, o predispoziţie către asta”, spune Vlad Vancia, psiholog canin.

Dacă un câine nu se naşte agresiv, dar poate deveni, specialiştii spun că acest lucru se datorează unor factori, iar inhibarea comportamentală a câinelui este una dintre cauze. Întotdeauna, înainte ca un câine să muşte va transmite un semnal că ceea ce i se întâmplă nu îi este pe plac şi că trebuie să te opreşti. Şi poate să nu-i placă un periaj agresiv, să-l forţezi să facă ceva sau să-i iei mâncarea din faţă.

„Marea majoritatea a câinilor vor să evite muşcătura. Întotdeauna transmit un semnal, dar noi reacţionăm prin a ne speria, a-l certa sau a-l pedepsi. Aşa învaţă că nu mai are dreptul să se manifeste şi comunice cu noi. De exemplu, foarte multă lume atunci când câinele mârâie îl ceartă sau îl pedepsesc. Mârâitul este cea mai politicoasă formă prin care câinele ne spune că nu-i place ceva din contextul respectiv”, explică Vlad Vancia care spune că nu există posibilitatea ca un câine să devină agresiv „dintr-odată”.

Victor Maftei, dresor canin, specializat în salvarea câinilor folosiţi ilegal la lupte, arată că factorii declanşatori ai agresivităţii pot fi şi ţinerea în lanţ, bătaia, hrana puţină şi de proastă calitate sau antrenarea cu acest scop (luptele). Desigur, nu trebuie să uităm că mulţi câini din rasele considerate periculoase sunt folosiţi pentru pază, iar teritorialitatea este foarte importantă pentru ei. „Câinii sunt teritoriali, mai ales masculii, dar oamenii uită acest lucru. În momentul când vine cineva, necunoscut, noi trebuie să luăm măsuri de precauţie. Nu trebuie să lăsăm câinele nesupravegheat cu persoane necunoscute deoarece poate ajunge la momentul în care trebuie să reacţioneze”, spune dresorul.


                      Victor Maftei, dresor şi salvator de câini FOTO: Arhiva personală
 

Dresajul

Pentru educarea câinelui, dresajul este esenţial. El începe dinainte de achiziţionarea animalului, crede Victor Maftei, deoarece, ca viitor proprietar de câine trebuie să te informezi despre rasa şi utilitatea acestuia. În funcţie de acestea se va stabili ce fel de dresaj se aplică. „Un câine ar trebui luat doar cu pedigriu, astfel vom elimina foarte mult din necunoscutele rasei. Toată viaţa câinelui este un dresaj continuu, el învaţă tot timpul ceva. Dresajul este formarea unor reflexe condiţionate care trebuie menţinute prin lucrul efectiv cu el”, spune dresorul.

Şi psihologul Canin, Vlad Vancia accentuează necesitatea dresajului. Spune chiar că ar da o lege prin care acest lucru să fie obligatoriu, indiferent de rasa câinelui, deoarece toţi pot deveni agresivi.


                                     Vlad Vancia, psiholog canin FOTO: Facebook V.V.

Amândoi specialiştii spun că la şedinţele de dresaj trebuie să fie prezent şi proprietarul animalului deoarece, de multe ori, problema este chiar la el. „Nu se pune problema să laşi câinele şi să nu fii prezent şi tu, partenerul lui, acolo. De exemplu, eu nu ating câinele, le spun lor ce trebuie să facă. Nu este un calculator pe care să-l programezi şi gata, tu nu mai ai treabă. Câinele este un animal, comportamentul se modifică, poţi avea unul perfect doi ani de zile, după care de la un singur eveniment să se schimbe şi să fie un cu totul alt câine”, adaugă Vlad Vancia.

Psihologul canin susţine că dresajul şi metodele care se aplică sunt importante deoarece, dacă un câine este dresat prin metode tradiţionale care implică forţă, pedeapsă, ameninţări, corecţii, şocuri, va fi un câine care va fi inhibat şi frustrat, iar acestea inhibări şi frustrări vor ieşi la suprafaţă. „Acesta este câinele de care vom auzi că <<dintr-odată>> a sărit să muşte.”

Ce spune legea

Conform legii, posesorii de câini cu potenţial periculos trebuie să respecte nişte reguli: să-i înregistreze la Asociaţia Chinologică Română şi la Poliţie, să-i scoată la plimbare doar cu lesă şi botniţă, să evite anumite mijloace de transport în comun şi altele.

Specialiştii spun că prevederile legii sunt binevenite, ele aducând un plus de încredere şi persoanelor care nu cresc un câine. „Indiferent de câinele pe care-l avem, când ieşim în parc trebuie să-l ţinem în lesă. Verificăm lesa, zgarda, botniţa înainte de a ieşi. Este mult mai bine să prevenim, decât să tratăm”, spune Victor Maftei.

Lesa şi botniţa nu constituie restrângeri ale libertăţii câinelui dacă ştim cum să-l educăm în acest sens. „Îl poţi învăţa că, de fiecare dată când are botniţa pusă, primeşte cele mai bune recompense din lume şi mergeţi să vă jucaţi şi va fi cel mai bun moment al lui. Astfel, botniţa prezice evenimente pozitive. Dar oamenii nu fac asta, ci îl obligă să o poarte, apoi se aşteaptă ca acesta să fie fericit”, declară psihologul canin.



Cazul Bucureşti

Deşi toată lumea ar trebui să respecte legea, sunt cazuri când un astfel de câine „scapă” din lesa celui care-l plimbă şi se năpusteşte asupra altor câini sau asupra oamenilor. Sunt cazuri rare dar cu un impact emoţional foarte puternic pentru cei care asistă sau sunt prinşi în astfel de conflicte. Aşa ceva s-a petrecut recent pe o stradă din Bucureşti: un câine Amstaff a atacat un alt câine de talie mai mică.

„Trebuie să încercăm să ne păstrăm calmul, chiar dacă sună absurd. Câinele simte, vede că suntem speriaţi, iar dacă este experimentat ştie că deţine controlul. Nu trebuie să vorbim sau să facem gesturi deoarece totul poate fi interpretat ca o tendinţă de agresivitate. Lovirea câinelui îl întărâtă şi mai tare”, explică Vlad Vancia.

Acelaşi incident este comentat şi de Victor Maftei. El susţine că nu există nicio reţetă-minune în astfel de cazuri. „Cei care au rase puternice au la ei o pană, o bucată de lemn, cu care despart muşcătura apoi iau câinii unii de pe ceilalţi. Doar stăpânul câinelui poate face asta”, atenţionează dresorul.

Acesta spune că şi aruncarea apei peste câini este mai mult un mit, nu o soluţie. Apa se foloseşte doar atunci când ai posibilitatea de a da cu un jet puternic pe faţa animalului, iar lucrul acesta îl va face pentru o perioadă scurtă de timp să renunţe la muşcătură. De asemenea, dresorul spune că 99% dintre câinii antrenaţi pentru lupte ilegale nu atacă oamenii.



Ce facem în cazului unui atac

Vlad Vancia spune că partenerul unui câine trebuie să acţioneze chiar din clipa în care aude mârâitul. „Trebuie să spui mulţumesc, să te dai un pas în spate şi, pentru că noi suntem specia mai inteligentă, ar trebui să ne dăm seama ce anume din acel context nu i-a plăcut, de ce a mârâit şi să vedem cum îl învăţăm ca pe viitor să nu mai aibă reacţia aceasta.”

Desigur, nu toţi fac acest lucru de aceea se ajunge la etapa următoare: muşcătura. „Câinele dă semne înainte să muşte prin poziţionarea corpului pentru atac: se lasă puţin de picioare, urechile sunt lăsate puţin în jos”, spune Victor Maftei. Tot el prezintă câteva posibile soluţii de moment la care putem recurge în cazul unui atac:

  • în primul rând nu ne panicăm; acţionă, nu reacţionăm
  • putem folosi poşeta, în cazul femeilor, să o punem între noi şi câine
  • putem folosi o geacă sau o haină mai voluminoasă pe care să o înfăşurăm pe mână - majoritatea câinilor sunt dresaţi să atace la mână
  • putem apuca câinele de ceafă (pentru a împiedica muşcătura) şi să-l ciupim pe crupă (spate) - în general cânii dau drumul la muşcătură pentru că acolo este o zonă dureroasă (metodă recomandată doar cunoscătorilor)
  • putem să-i ridicăm picioarele din spate, forţa câinelui în momentul atacului stă în picioarele din spate (metodă recomandată doar cunoscătorilor)
  • putem căuta un gard mai înalt, o maşină, pe care să ne urcăm.

Nu oricine este făcut să aibă un câine cu potenţial periculos deoarece „atunci când câinele învaţă că prin agresivitate îşi poate rezolva unele probleme, iar tu nu eşti un om puternic, care să nu se sperie, iar câinele simte că tu te sperii, învaţă că aşa funcţionează relaţia. Vrei să-i iei mâncarea, el mârâie, tu te sperii, te dai înapoi, el învaţă că prin mârâit sau agresivitate îşi rezolvă problema. În momentul acela trebuie să fii foarte puternic şi cunoscător al tehnicilor de dresaj pentru a putea face managementul unui astfel de câine. Mulţi nu sunt”, conchide Vlad Vancia.

Pe aceeaşi temă:

Povestea poliţistului român care salvează câini exploataţi în lupte. Cumplitul caz al lui Paco, patrupedul „de sacrificiu“ scăpat în ultimul moment de la moarte

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: