Biroul original al lui Anghel Saligny, expus la mică distanţă de Gara de Nord. Ce piesă se află la loc de cinste pe masa de lucru a vizionarului inginer

Biroul original al lui Anghel Saligny, expus la mică distanţă de Gara de Nord. Ce piesă se află la loc de cinste pe masa de lucru a vizionarului inginer

Biroul lui Anghel Saligny de la Muzeul CFR Sursa foto cenafer.ro

Biroul personal al inginerului Anghel Saligny este păstrat cu religiozitate în Muzeul Căilor Ferate Române, care poate fi vizitat la Bucureşti.

Ştiri pe aceeaşi temă

Muzeul CFR este amenajat în imediata apropiere a Gării de Nord, într-o clădire de patrimoniu de pe Calea Griviţei nr. 193 B. Accesul în edificiu se face prin Gara de Nord, pe la peronul liniei 14.

În muzeul care adăposteşte, printre altele, primul vagonet din lume folosit în minele din Transilvania în secolul al 16-lea, vizitatorii pot vedea biroul original al marelui inginer Anghel Saligny. Acesta este amenajat într-un colţ larg al încăperii principale, fiind protejat de doi pereţi de sticlă pe care este schiţată figura omului de ştiinţă, precum şi numele acestuia, caligrafiat conform semnăturii sale, alături de anii între care a trăit - „Anghel Saligny 1854-1925“.

Un birou din lemn masiv cu incrustaţii, pe care este aşezată macheta Podului de la Cernavodă, măreaţa operă a inginerului care a garantat cu viaţa siguranţa acestuia. Documente de arhivă odihnesc pe birou, în faţa scaunului tapisat cu velur maroniu, aranjate minuţios parcă în aşteptarea autorului.

O bibliotecă este aşezată lângă birou, găzduind câteva cărţi legate în piele şi fotografii înrămate ale lui Saligny. Pe pereţi sunt agăţate imagini cu diplome, portrete sau realizări ale inginerului, la loc de cinste aflându-se diverse reprezentări, din perspective diferite, ale Podului de la Cernavodă.

În spatele uşii capitonate se află un cuier în formă de sfeşnic. O pendulă măsoară timpul căruia Saligny a reuşit să-i supravieţuiască. Într-o vitrină sunt rânduite obiecte care i-au aparţinut lui Anghel Saligny: călimara, tocul, medalii şi chiar o mistrie.

Biroul lui Anghel Saligny de la Muzeul CFR Sursa foto Facebook Muzeul CFR

La Muzeul CFR mai sunt expuse date despre alţi ingineri români care au contribuit la construirea primei linii de cale ferată română.

„Aici veţi afla lucruri inedite despre începuturile acestei aventuri a spiritului uman. Pornind de la primul vagonet din lume, pe făgaş de lemn, folosit în minele din Transilvania în secolul al XVI-lea, treceţi apoi prin perioada intenselor construcţii de cale ferată de pe teritoriul Principatelor Române din secolul al XIX-lea, faceţi o călătorie romantică imaginară cu prima cursă a celebrului Orient Expres în 1883, revenind apoi în ţară pentru a traversa Dunărea pe impunătorul pod Carol I de la Cernavodă, omagiindu-l astfel pe creatorul său, Anghel Saligny“, invită gazdele.

Din anul 2015, vizitatorii pot viziona filme vechi feroviare şi pot călători imaginar pentru câteva clipe în atmosfera unor compartimente de tren de odinioară.

Muzeul Căilor Ferate Române mai deţine cea mai mare dioramă din sud-estul Europei; locomotiva Călugăreni a trenului care a făcut prima cursă pe o cale ferată în România în octombrie 1869, între Bucureşti şi Giurgiu; prima locomotivă realizată la Reşiţa, în anul 1873; machete reprezentând locomotive construite în ţară; macheta unei instalaţii de centralizare electrodinamică cu relee, înzestrată cu bloc de linie automat şi cu instalaţii dispecer; vagoane; telegraf Morse (1869); fotografii, acte vechi, costume de ceferişti, obiecte cu caracter memorial legate de personalităţi cum ar fi Anghel Saligny (1854-1925) şi Elie Radu (1853-1931), cu realizări deosebite în domeniul podurilor feroviare.

Istoria podului care fascinează România

Era ora 15 a zilei de 14 septembrie 1895, când Regele Carol I a pus ultimul nit, de argint, al podului ce urma să-i poarte numele. Era la acel timp cel mai lung pod din Europa şi era menit să lege Patria de Dobrogea, provincia redobândită în urma Războiului de Independenţă de la 1877.

Toate oficialităţile timpului, în frunte cu Majestatea Sa Regele Carol I, se aflau pe malurile Dunării, la Feteşti şi la Cernavodă. Jos, pe fluviu, într-o barcă oprită sub pod, inginerul Anghel Saligny şi echipa sa de constructori aşteptau trecerea primei garnituri de tren.


Anghel Saligny, vizionarul inginer care a modernizat România

„Măria Ta! Cu ostaşii ţării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meşterii ţării ai îngenuncheat măreaţa Dunăre“, a exclamat primul-ministru.

În uralele mulţimii strânse pe maluri, suveranul României a rostit vorbele memorabile: „Săvârşirea Podului peste Dunăre, dorit de un sfert de veac de Mine, este astăzi un fapt îndeplinit şi uriaşă se ridică înaintea noastră această falnică operă ca o mărturie vădită a tăriei Regatului. Geniul omenesc, în care se răsfrâng progresul şi avântul puternic al României, a învins toate greutăţile, a înlăturat toate piedicile, spre a executa această trainică şi nepieritoare lucrare, care trebuie să arate lumii că vrednic este poporul român de frumoasa sa chemare la gurile Dunării şi porţile Orientului“.

Un tren special cu oficialităţi plecase de la ora 9.05 din Gara de Nord a Bucureştiului spre Dobrogea. Invitatii ajunseseră la destinaţie la ora 12.30. După ce Regele Carol I a bătut simbolic ultimul nit, un nit de argint, a fost zidit documentul inaugurării, apoi s-a celebrat serviciul religios.

La un semnal, trenul de încercare format din 15 locomotive grele a trecut pe pod cu o viteza de 60 km/h, însoţit de fluierele locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre şi de muzicile fanfarelor. După acest tren a trecut un al doilea rezervat oaspeţilor, cu o viteză de 80 km/h. Trenurile au parcurs toată lungimea platformei feroviare de 4087,95 metri.

Pe toată perioada traversării podului, sub edificiu a stat, neclintită, barca în care se afla Saligny, inginerul care a proiectat şi a realizat grandioasa operă tehnică. Gestul a fost mai mult decât grăitor. Creatorul podului garanta cu viaţa lui, dar şi cu viaţa principalilor colaboratori şi responsabili de lucrare, rezistenţa podului care avea să împlinească intact vârsta de 120 ani.

În colţul îndepărtat, biroul lui Anghel Saligny de la Muzeul CFR Sursa foto Facebook Muzeul CFR

Convoiul a trecut în siguranţă podul, în strigătele entuziaste ale asistenţei. Trecuseră doar 5 ani de când Statul român decisese începerea lucrărilor la podul care avea să unească Dobrogea revenită la sânul ţării de restul României. Podul Carol I de la Cernavodă a intrat astfel în istorie ca o capodoperă a tehnicii, realizare legendară a vizionarului Anghel Saligny.

Primul proiect, al lui Gustave Eiffel

Primul tronson al căii ferate spre litoralul Mării Negre a fost cel dintre Constanţa şi Cernavodă, realizat în 1860, înainte ca Dobrogea să fie cedată României. După Războiul de Independenţă (1877 – 1878) şi alipirea Dobrogei, în 1879 a început construcţia tronsonului Bucureşti – Ciulniţa – Feteşti. Legătura celor două tronsoane necesita realizarea unor poduri peste Dunăre şi Braţul Borcea.

Iniţial, guvernul român a iniţiat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podurilor. Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase recent podurile metalice ale căii ferate Ploieşti – Predeal. Neajungându-se însă la un acord, guvernul român a întrerupt tratativele cu firmele de antrepriză ale lui Gustave Eiffel şi a încredinţat proiectarea şi realizarea podurilor Direcţiei Generale a Căilor Ferate Române, sub conducerea ing. Anghel Saligny, renumit constructor de poduri metalice, profesor la Catedra de poduri a Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele.

Începerea lucrărilor de construcţie a podului s-a făcut la 26 noiembrie 1890, după proiectul inginerului Anghel Saligny. Podul peste Dunăre are o deschidere centrala de 190 metri şi 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri şi se afla la 30 metri peste nivelul apelor mari ale Dunării. Podul peste braţul Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri şi un viaduct cu 11 deschideri de 50 metri. Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau la acea vreme cel mai lung pod din România şi al doilea ca lungime din Europa. Podul a fost folosit până în 1987, când a fost constituit un pod nou, alături de cel vechi care a fost dezafectat.

La capătul podului dinspre Cernavodă a fost ridicat un fascinant monument din bronz reprezentând doi dorobanţi, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), iar o parte din contravaloarea lor a fost suportată de Ambasada Franţei, în cinstea regelui Carol I. Statuile au fost turnate în trei bucăţi la Lyon, fiind apoi îmbinate la faţa locului. Dorobanţul de pe partea nordică poartă semnătura autorului, alături de anul realizării (1895). Costul total al lucrărilor la pod a fost de 35 milioane de lei aur, incluzându-se şi costul liniilor de cale ferată şi al staţiilor.

Pod peste timp

După 6 ani, la 1 aprilie 1901, portul Cernavodă primeşte vizita Regelui Carol I, cu ocazia numirii noului comandant - Nicolae Ionescu Johnson. Istoricii Cernavodei relatează că Johnson îi propune suveranului construirea unui canal până la Marea Neagră.

În cartea „Însemnările unui marinar“ (publicată în 1958), comandorul povesteşte că inginerul Anghel Saligny obişnuia să vină des în zonă pentru a inspecta starea operei sale. Johnson reproduce un dialog cu Anghel Saligny avut într-o barcă chiar sub pod: „«Îmi admir opera mai puţin decât îţi închipui. Dacă mă vezi zgâindu-mă la ea ceasuri întregi, e ca să-i descoper părţile slabe, greşelile…». «Greşeli? Exageraţi! Toată lumea nu mai conteneşte să va laude». «Las’ că ştiu eu mai bine ce greşeli am făcut! Este mai ales una pe care nu mi-o iert. Trebuia să fac pe pod o cale dublă, una pentru pietoni şi căruţe, să mai fi existat şi o astfel de legătură între Dobrogea şi Muntenia»“.

Saligny îşi mai făcea griji pentru integritatea podului din cauza creşterii puternice a apelor fluviului. Astfel că, ajutat de comandantul Nicolae Ionescu Johnson, marele inginer hotărăşte plantarea unor arbuşti care să întărească malul drept al Dunării.

Marele inginer Anghel Saligny moare la 17 iunie 1925 la Bucureşti, iar la 15 octombrie 1948, autorităţile comuniste decid să schimbe numele podului peste Dunăre din „Carol I“ în „Anghel Saligny“. Muncitorii însărcinaţi cu ştergerea numelui de pe firmamentul podului întâmpină mari greutăţi din cauza materialelor folosite de inginer. Sunt scose de asemenea şi emblemele regale din bronz, precum şi impunătorii lei. Dorobanţii rămân, însă, la locul lor, străjuind capetele podului ce a rămas o bijuterie arhitectonică de excepţie a lumii, cu care România se mândreşte.

Pe aceeaşi temă:

VIDEO O bijuterie a Dobrogei - podul lui Anghel Saligny. O plimbare cu ajutorul dronei pe podul vechi de peste un secol

Caznele podului de la Cernavodă, unul dintre cele mai frumoase din lume – opera lui Anghel Saligny care a „învins“ Dunărea şi a legat Dobrogea de Muntenia

Momentul istoric al României de acum 120 ani. Regele Carol I bătea nitul de argint în podul de la Cernavodă, în timp ce Anghel Saligny garanta cu viaţa

Cum a reuşit tânărul inginer Anghel Saligny să ridice cel mai lung pod din Europa. Regretele marelui om care a schimbat faţa Dobrogei

Faimosul inginer Anghel Saligny şi-a riscat viaţa pentru a garanta trăinicia podului de la Cernavodă

FOTO Românii luminaţi de la malul mării. Anghel Saligny a garantat cu viaţa rezistenţa Podului de la Cernavodă, iar Nicolae Georgescu-Roegen a creat Teoria Bioeconomiei

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările