Bazargic, tărâmul românesc locuit de mocanii din Ardeal şi dezvoltat de turci. De unde vine denumirea localităţii care în prezent se găseşte în Bulgaria

Bazargic, tărâmul românesc locuit de mocanii din Ardeal şi dezvoltat de turci. De unde vine denumirea localităţii care în prezent se găseşte în Bulgaria

Bazargic, fost pământ românesc FOTO Delcampe,net

Bazargicul, capitala judeţului Caliacra, fost pământ românesc, era un paradis terestru. În oraşul de pe colină cu opt pieţe publice funcţionau şcoli pentru români, musulmani şi armeni, dar şi moschei şi biserici ortodoxe.

Ştiri pe aceeaşi temă

Bazargic, oraşul care cândva a fost capitala judeţului Caliacra, este foarte frumos descris într-un document de epocă din anul 1928, care face parte din fondul Primăriei oraşului Bazargic.
 
„În judeţul Caliacra, înainte de a fi bulgarii şi după ce fuseseră turcii de la care se păstrează şi până astăzi cele mai multe denumiri de localităţi, locuiau mocanii noştri cu o misiune istorică foarte importantă. 
 
Aceşti mocani respectabili ca ţărani români, dar şi ca element de legătură între toate provinciile neamului românesc plecaţi din fundul Ardealului pe calea Dunării şi Nistrului şi până în regiunile depărtate ale Rusiei, reprezentau cu oile lor cel dintâi act al luării în stăpânire a teritoriilor de către neamul românesc“, se arată în descriere. 
 
Documentul a fost publicat în volumul „Dobrogea în Arhivele româneşti (1597 – 1989)“, care reuneşte 413 documente şi cărţi poştale inedite, culese de la Arhivele Naţionale ale României şi de la structurile sale judeţene, Serviciul Istoric al Armatei şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Coordonator al cărţii este dr. Virgil Coman, directorul Arhivelor Naţionale, Filiala Constanţa.
 

 
Copiii numărau în limba strămoşilor
 
Mai departe, se vorbeşte despre copii care „numărau româneşte, deşi erau otomani şi nu cunoşteau limba română, ceea ce denotă că din vechiul grai românesc nu le rămase decât acele cuvinte care înseamnă numerele şi numai copiii în jocurile lor îşi aminteau de limba care fusese a strămoşilor – păstori opriţi pe loc cine ştie cum, înconjuraţi de populaţie străină şi deznaţioanalizaţi. Aceştia sunt strămoşii mocanilor de odinioară“.
 
Apoi, turcii au colonizat-o cu tătari, aşa cum spunea profesorul turc Celebi Mehmet Zali Derviş, cu ocazia călătoriei lui prin aceste provincii. În lucrarea publicată la Constantinopol, se spune că Silistra a fost ocupată de Sultanul Baiazid. Supranumit Fulgerul, în anul 1378, iar oraşul Dobrici a fost denumit Hagi Oglu Bazargic, după numele lui Hagi Oglu, generalul principelui Musa Celebi, fiul sultanului Baiazid Fulgerul, care s-a ocupat foarte mult de bunăstarea acestui oraş.
 
Domeniul oferit paşei
 
Vilaetul Dobrogea şi provincia Silistra, după cum povesteşte profesorul, făceau parte din domeniul oferit paşei şi în schimbul sumei de 3.500 piaştri, pe care o plătea casieriei statului, guverna prin intermediul unui agă. 
 
Pe acele timpuri, demnitarii turci nu locuiau decât în oraşele în care erau fortăreţe. Totuşi, în Bazargic, erau mulţi notabili, lipsind numai comandantul de fortăreaţă, muftiul şi nechibul (reprezentantul unei comunităţi). 
 
Oraşul număra aproximativ 2.000 de case. Ici-colo se găseau vii şi grădini, care nu dădeau rod după iernile grele. În oraş erau 11 şcoli primare, 3 băi, 2 hanuri şi 240 de prăvălii. Mai târziu, s-a înfiinţat un seminar musulman, care a funcţionat până la dominaţia bulgară, fiind transformat în depozit de materiale pentru armată, cu ocazia războiului din 1977. 
 

 
Renumit pentru băuturile spirtoase şi pâinea albă
 
Turcii au cheltuit 70.000 de piaştri pentru a aduce apă în oraş de la o distanţă de două poşte. Cu un alt împrumut, de 3.000 de piaştri s-au făcut conducte de apă şi pavaj. 

Cea mai mare parte a populaţiei purta feregele, un fel de haine lungi de postav. Oraşul era renumit pentru băuturile spirtoase şi pâinea albă. Aici se confecţionau cuverturi de piele cu broderii din fir, cum nu existau în altă parte a lumii.  

Zona era un paradis terestru. Oraşul era situat pe o colină, la o depărtare de 40 de kilometri de vechea frontieră română.
 
În 1928, Bazargicul avea o grădină publică, un spital, două biserici româneşti, o biserică armeană, 11 geamii, două gimnazii, dintre care unul musulman, o şcoală profesională de fete, două şcoli mixte şi 4 grădiniţe de copii. Tot aici funcţionau 5 şcoli primare particulare musulmane, 3 şcoli primare bulgare, o şcolaă primară şi o grădiniţă armeneşti. 
 
Istoria Dobrogei de Sud
 
Partea de sud a Dobrogei, care se întinde peste 7.000 de kilometri pătraţi, şi unde trăiesc peste 400.000 de suflete, este formată din judeţele Durostor şi Caliacra. Principalele oraşe din această zonă sunt Silistra, Turtucaia, Dobrici (Bazargic), Balcic şi Cavarna. 
 
La data de 7 septembrie 1940, România a pierdut definitiv Dobrogea de la Sud de Dunăre. Tratatul de la Craiova, semnat de România şi Bulgaria, consemna că regiunea dobrogeană urma să revină pentru totdeauna Bulgariei.
 
Cadrilaterul, numit când „Noua Românie“, când „Dobrogea de Sud“, a fost în graniţele României între 1913 – 1940, însă influenţele sociale, culturale şi politice româneşti s-au simţit din cele mai vechi timpuri. 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: