FOTO Nicula lui Bartolomeu Anania. Povestea casei unde fostul mitropolit a terminat de tradus versiunea sa a Bibliei

FOTO Nicula lui Bartolomeu Anania. Povestea casei unde fostul mitropolit a terminat de tradus versiunea sa a Bibliei

Pe drumul ce duce la mănăstirea Nicula, care se vede în partea de sus a imaginii FOTO: Florina Pop

Bartolomeu Anania (1921-2011) a terminat de tradus Biblia, versiunea sa, şi-a scris o parte din memorii, a primit musafiri, şi-a pregătit predicile şi asculta muzica lui Bach cu volumul la maximum în locuinţa lui de la Mănăstirea Nicula, din judeţul Cluj. Amintirea fostului mitropolit este vie aici, la trei ani de la moartea acestuia, în ianuarie 2011.

Ştiri pe aceeaşi temă

La câţiva kilometri de Cluj-Napoca, undeva, aproape de culmea unui deal mereu verde, se înalţă mândra Mănăstire Nicula, unde vin oamenii cu zecile de mii să se închine unei icoane făcătoare de minuni. În acest loc, devenit cel mai mare centru de pelerinaj al ortodocşilor din Transilvania, Bartolomeu Anania, fostul mitropolit al Clujului, şi-a găsit a doua casă.
Prelatul a terminat aici de tradus versiunea sa din Biblie, şi-a scris memoriile, şi-a primit oaspeţii de soi, a spus poveşti cu tâlc şi şi-a pregătit predicile. 

Măicuţa Galineea, cea care i-a fost alături fostului mitropolit mai bine de 20 de ani, te primeşte în pragul chiliei cu un zâmbet luminos, aşa cum probabil îl primea şi pe

„Înaltu’“, cum îi spunea aceasta lui Bartolomeu. Ea şi Bârsan, un câine ciobănesc de vreo 7-8 ani cu care Anania bătea dealurile din apropiere, sunt singurii care îi păzesc casa, aşa cum făceau şi odinioară. Toiagul lui Anania stă şi acum sprijinit de tocul uşii dormitorului, parcă aşteptându-l.

Hristoşii din sat

La Nicula adie un vânt cald la sfârşit de februarie, încât ai impresia că a venit deja primăvara. În satul cu acelaşi nume, care se întinde de-a lungul drumului asfaltat ce duce la mănăstire, aproape fiecare a doua casă are câte un Hristos răstignit la poartă şi împreună te petrec până la mănăstire. Acolo, călugării au dat jos poarta mare de lemn şi au început să schimbe la faţă locul.

În curte, doar un cuplu venit de la oraş aşteaptă pe cineva să deschidă magazinul de suvenire, şi doi bărbaţi bat cuie şi schimbă acoperişul unei clădiri unde dorm pelerinii vara. Atât. În rest, linişte. Aşa arată Nicula când nu e pelerinaj.
Linişte, soare şi calm.

Influenţe olteneşti, ca acasă

De pe banca de lângă clopotele mănăstirii se vede tot complexul. În faţă e bătrâna bisericuţă de lemn, în dreapta – biserica unde se află icoana făcătoare de minuni, iar în spatele ei se află o biserică mai mare.
Alături sunt chiliile călugărilor, iar în spate se găseşte casa lui Bartolomeu Anania.

Locuinţa cu etaj este plasată cel mai sus, şi din pridvor priveliştea este superbă: satul Nicula şi mănăstirea în toată splendoarea lor. Se află chiar lângă pădure şi este alcătuită din două corpuri. Unul, cel din dreapta, adăposteşte biblioteca şi atelierele de creaţie, iar al doilea corp – locuinţa unde stătea Anania când venea la Nicula, adică de miercuri până sâmbătă şi în concedii.
Părintele Bogdan Ivanov, un apropiat al lui Anania şi purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului, povesteşte că reşedinţa de la Nicula era ca o a doua casă pentru prelat. Acum, aceasta aduce a muzeu memorial, dar nu este deschisă publicului. Ivanov i-a fost alături din 2003, de când i-a servit ca secretar de cabinet fostului mitropolit.

Locuinţa lui Anania de la Nicula are o arhitectură asemănătoare cu cea din Oltenia. Părintele Bogdan Ivanov spune că fostul mitropolit şi-a dorit să se simtă astfel mai aproape de locurile natale.

„Şi-a construit o reşedinţă unde şi-a lăsat toate lucrurile pe care le considera de valoare: biblioteca, obiectele personale, arhiva literară şi arhiva biblică. Mănăstirea Nicula este locul unde a petrecut mult timp. Aici a scris, aici a predicat. Sunt cunoscute predicile de la Mănăstirea Nicula. Unele sunt publicate, altele urmează“, susţine Bogdan Ivanov.

Secretarul său de cabinet povesteşte că Bartolomeu Anania obişnuia să slujească duminica la Catedrala din Cluj sau la o altă biserică din eparhie. Zilnic, citea presa. „Îi făceam revista presei. Când era la Cluj i-o listam, iar când era la Nicula i-o trimiteam pe e-mail. Prea Sfinţitul avea mereu cu dânsul un computer portabil“, mai spune Bogdan Ivanov.

Altarul ascuns

Cum intri în casă, primul lucru care îţi ia ochii este peretele din faţă: mare, parcă aurit, plin de cruci. Zidul leagă parterul de etaj şi, când te aştepţi mai puţin, partea din centru se deschide spre o mică încăpere transformată în altar.

„E un iconostas mare pe un perete întreg care ascunde un paraclis gândit de Înaltul. Este din lemn de tei aurit, decorat cu acest model al crucii polimorfe care se compune din mai multe cruci. E un spaţiu de rugăciune privat gândit şi ca un spaţiu de slujbă. Îşi vedea reşedinţa de la Nicula, pe care a ridicat-o în 2003, drept locul unde se va stinge, iar acest altar l-a gândit în ideea că ar avea o convalescenţă lungă“, explică părintele Ivanov.

Este un mic sanctuar ascuns, făcut de Silviu Oravitzan, un artist din Lugoj „care este mult mai cunoscut la New York decât în România“, după spunea părintele Anania despre el.
În acea capelă pitită în perete au rămas, aşa cum le-a lăsat Anania, cărţi de rugăciuni bine frunzărite, potire care nici n-au fost folosite, haine de slujbă, dar şi macheta unei biserici făcute doar din chibrituri de fratele său, Dumitru Anania. Este macheta bisericii din satul lor natal, Glăvile, din judeţul Vâlcea.

Un portret al fratelui său, ţinând în mâini biserica de la Glăvile, se află şi în dormitorul fostului mitropolit, alături de chipul mamei şi al bunicului – persoane foarte importante în viaţa lui. Pe masa de altar se găseşte şi o cărticică veche de rugăciuni care i-a fost alături în cele mai grele momente ale vieţii sale. Toate acestea sunt vegheate de o icoană a Sfântului Bartolomeu.

Celălalt altar: biblioteca

După „vizita“ în altarul ascuns, jos, în stânga, cum intri în casă, este sufrageria unde îşi primea musafirii. Deasupra intrării în încăpere se află un portret al ierarhului, o cruce şi un tablou reprezentând un înger. „În jurul dânsului gravitau foarte multe personalităţi care îl vizitau la Nicula“, adaugă Bogdan Ivanov.

În dreapta este o cameră de oaspeţi şi locuinţa măicuţei Galineea, care şi-a început călugăria la Văratec şi a venit la Cluj să-i fie sprijin fostului mitropolit. E o bătrânică simpatică şi veselă, de 75 de ani, care se relaxează făcând goblenuri. Ea îi pregătea cafeaua de dimineaţă şi masa.

La etaj se află dormitorul, unde obişnuia să mai facă exerciţii pe bicicletă, şi biblioteca unde Anania petrecea foarte mult timp şi unde se află arhiva sa literară cu textele memoriilor, cu Biblia tradusă de el în trei forme: pe casete, pe manuscris şi în forma finală - cartea.

„Ca metodă de lucru, dânsul înregistra, inclusiv cu punctuaţie, pentru a se corecta“, menţionează părintele Bogdan Ivanov.

O zi din viaţa „Leului Ardealului“

Tăria de a spune lucrurilor pe nume, chiar dacă ştia că acestea nu le vor cădea bine unora, intransigenţa şi conservatorismul cu care apăra valorile creştin-ortodoxe sunt motivele pentru care Bartolomeu Anania era supranumit şi „Leul Ardealului“.

Prima dată i-a spus aşa o măicuţă, stareţa de la Mănăstirea Râmeţ.

Însă, într-o întâlnire cu jurnaliştii, din ianuarie 2008, păstrată sub formă de înregistrare pe blogul fostului mitropolit, acesta spunea că leul, deşi este regele animalelor, „are parte de cea mai nenorocită moarte. Neavând duşmani naturali, nu-l mănâncă nimeni şi moare numai de bătrâneţe. Şi cum moare? Îi cad dinţii şi nu se mai poate hrăni, nu mai poate vâna, dar nici să mănânce din ce vânează altul. Şi moare ca un bicisnic, mâncat de furnici şi de muşte. Sper că nu îmi doriţi aşa ceva“.

Îngerul păzitor

Maica Galineea, care a venit la Cluj în 1993, de la Văratec, când Anania a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, povesteşte că părintele era o fire matinală, care iubea muzica şi liniştea, dar şi „de vorbă şi glume stăteai o noapte întreagă să-ţi povestească“. 

Mai spune că fostul mitropolit muncea foarte mult pentru că eparhia pe care o conducea era „grea şi cu probleme“.
Călugăriţa îşi aminteşte că prima dată când l-a întâlnit pe Anania, pe când era arhimandrit, nu i-a plăcut. În timp, a văzut că, deşi părea aspru din fire, era bun la suflet. „Înaltu’“ o aprecia pentru discreţia sa, dar şi pentru veselia molipsitoare în prezenţa oaspeţilor.

„Cum mi-l aduc aminte pe «Înaltu’»? Păi, cum să mi-l aduc aminte... Era un om gânditor, el era cu cărţile, noi ştiam să-i facem arta culinară, îl menajam cum puteam. Asculta muzică, se plimba. De fapt, era ca o pasăre singuratică. Îi plăceau liniştea şi singurătatea. Aici a terminat Biblia, apoi memoriile. Pe urmă, a avut accidentul cela... (n.r. – în decembrie 2006, Bartolomeu Anania a căzut pe gheaţă, în timp ce se afla la Nicula, moment în care au început problemele sale de sănătate). Şi chiar bolnăvior cu piciorul a lucrat la memorii. Of! Da’ cum o mai fost!“, mărturiseşte măicuţa, pe numele său laic Georgeta Strugaru.

Biblia, în varianta Bartolomeu Anania, s-a născut în etape. Traducerea ei a început-o la Văratec şi a terminat-o la Nicula şi la Cluj, în 2001.

“Era un om gânditor, el era cu cărţile, noi ştiam să-i facem arta culinară, îl menajam cum puteam. Asculta muzică, se plimba“
Măicuţa Galineea, cea care a avut grijă de Bartolomeu Anania

Călugăriţa mai povesteşte că prima dată când l-a întâlnit pe Anania, pe când era arhimandrit, nu i-a plăcut. În timp, a văzut că deşi părea aspru din fire, era bun la suflet. Înaltu’ o aprecia pentru discreţea sa, dar şi pentru veselia sa molipsitoare în prezenţa oaspeţilor.

„Aseară (n.r. marţi, 18 februarie) am găsit, într-o revistă, nişte versuri scrise de el. Vai, da ce frumos! Parcă ceva, aşa, aducea cu Eminescu!“, zice simpatica măicuţă.
Ea a venit în 1993 la Cluj, când părintele Anania a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, după ce a primit binecuvântarea stareţei.

Pasiuni: Bach, snooker şi cuţite de tăiat hârtie

Ea mai afirmă că părintele se trezea câteodată şi la 4 dimineaţa şi lucra până  până la micul dejun pe care îl lua pe la vreo 8, iar apoi „se repezea la birou“. Când făcea pauze fie se plimba pe cerdac sau în împrejurimi cu un scaun pescăresc şi cu Bârsan, fie asculta muzică, Bach îi plăcea, deşi avea şi integrala Mozart. Şi nu se zgârcea cu sonorul de la combină.

Şi snooker-ul îi plăcea. „Zicea că jocul acela e artă curată. Avea un favorit, pe O’Sullivan (n.r. jucător profesionist de snooker)“, mărturiseşte Ivanov.

Colecţiona cuţite pentru desfăcut corespodenţa, din diversele sale călătorii, Londra, America, Hawai. Are două panoplii, la intrare, pline cu astfel de cuţite, adunate de pe tot globul.
Două astfel de cuţite, coupe-papier, mai era şi pe biroul său din bliblotecă, unde a petrecut mare parte a timpului.

Un cadou demn de-un voievod

 

11 ani în America

Bartolomeu Anania, fost mitropolit al Clujului, s-a născut pe 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea. Numele primit la botez a fost Valeriu.

În iunie 1946, când era student la Cluj a condus greva studenţească anticomunistă, grevă urmată de un lung şir lung de arestări şi expulzări. În timpul comuniştilor, părintele Anania a fost întemniţat 6 ani, între 1958-1964.

În 1948, la Sibiu, şi-a luat licenţa în Teologie. Cariera duhovnicească a început-o în 1942, la mănăstirea Antim din Bucureşti. A primit numele de călugărie Bartolomeu.

Între anii 1965-1976 a deţinutt mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada. În anul 1967 ajunge arhimandrit. Cât a stat în SUA, a ţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, şi a făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India. Stăpânea bine limba engleza.

Reîntors în România, a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al BOR (1976-1982).

În 1982 s-a retras la mănăstirea Văratec, unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Bibliei. Pe 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului.

În 24 martie 2006, Arhiepiscopia a fost ridicată la rangul de Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, iar Bartolomeu a devenit mitropolit.

A slujit 18 ani ca arhiepiscop şi 5 ca mitropolit.

Problemele de sănătate ale mitropolitului au început la Nicula, unde a căzut în iarna lui 2006, înainte de Anul Nou. A fost internat o perioadă, apoi şi-a reluat activitatea. În ianuarie 2011 a fost dus de urgenţă la o clinică din Viena.

A murit pe 31 ianuarie 2011, în urma unei suferinţe cardiace, la 89 de ani. Trupul său a fost înmormântat, în prezenţa Patriarhului BOR şi a numeroşi prelaţi ortodocşi în cripta ierarhilor de la demisolul catedralei mitropolitane din Cluj.

Biroul fostului mitropolit e spaţios, pe pereţi - biblioteca cu mii de cărţi, Biblii, dicţionare, integrala Shakespeare, „Jurnalul fericirii“ a lui Steinhardt în mai multe exemplare, portrete cu duhovnici care i-a avut ca modele (inclusiv Paisie), fotografii, o caricatură care-l înfăţişează ţinând globul pământesc cu mâna, un afiş cu o piesă de teatru scrisă de acesta.

„Deşi a fost un mare dramaturg nu a avut nicio piesă jucată la Cluj de actori din Cluj. Piesa «Hoţul de mărgăritare» s-a jucat la Cluj cu o trupă din Vâlcea“, afirmă Bogdan Ivanov.

Memoriile sale, scrise de mână, sunt minuţios îndosariate, la fel şi manuscrisele literare, inclusiv cele din care s-a născut, ulterior, Biblia.

Memoriile sale au uimit, iar unii, după ce le-au citit, au simţit nevoia să-i spună acest lucru.

„O doamnă i-a scris că a fost emoţionată de memoriile scrise de Prea Sfinţitul şi i-a zis că atunci când a terminat de citit memoriile a simţit că trebuie să îi ofere ceva şi s-a gândit să-i ofere propria lucrare îmbrăcată în haine de sărbătoare, adică Biblia“, povesteşte Ivanov. Tot el spune că părintele Anania a primit acest dar în 2012 şi a zis: „asta trebuie să o duc la Nicula!“.

Cadoul te duce cu gândul la o carte împodobită cu nestemate pe coperţi cum aveau, pe vremuri, voievozii.

La revedere, Nicula

Ultima vizită a lui Anania la Nicula într-o zi de toamnă foarte călduroasă, din septembrie 2010.

„Îmi aduc aminte că nici nu a vrut să intre în casă. A stat pe prispă şi a mâncat nuci şi struguri. Se bucura de apus. Se uita la călugări, la chilii, se bucura de apus. Îl vedea ca pe propriul său apus. Simţea că nu mai are mult. Noi nu ne-am dat seama atunci că, de fapt, Prea Sfinţitul îşi lua la revedere de la Nicula“, mărturiseşte părintele Ivanov.

Despre moarte a predicat şi i-a sfătuit pe oameni să nu se teamă de ea:

„Moartea este, practic, relativă în înţelesul pe care-l folosim noi. Este o trecere, este o punte prin care trecem noi dintr-o existenţă în altă existenţă sau, dacă vreţi, dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă. Adormitul trăieşte şi după moarte pentru că cel care moare este trupul destinat pământului, aşa cum ştim, putrezirii şi nimicirii. Dar în el, partea esenţială este sufletul care, practic, nu moare, ci adoarme. (...) Aşa încât dragii mei, ce vă sfătuiesc eu: nu vă temeţi de moarte pentru că ea, practic, nu există“.

Mai puteţi citi:

Mauriciu Ştrul, torţionarul care l-a drogat pe Bartolomeu Anania în beciurile Securităţii din Ploieşti

FOTO Spovedanie cutremurătoare: povestea tânărului bântuit de sinucidere, care a ajuns preot după ce ”Dumnezeu l-a atins” la mormântul lui Arsenie Boca

FOTO Tainele casei de pe munte a părintelui Arsenie Boca

Cei mai frumoşi români. Preotul care le găseşte de muncă oamenilor pe banii Europei. „Implicarea în societate este cea care face diferenţa“

Iconostas făcut de artistul Silviu Oravitzan. Partea din centru se deschide şi dezvăluie un altar ascuns în perete  FOTO: Florina Pop

Imagini din aceeasi galerie
  • Iconostas făcut de artistul Silviu Oravitzan. Partea din centru se deschide şi dezvăluie un altar ascuns în perete  FOTO: Florina Pop
  • Mândra mănăstire Nicula din judeţul Cluj, cel mai mare centru de pelerinaj din Transilvania  FOTO: Florina Pop
  • Pe drumul ce duce la mănăstire FOTO: Florina Pop
  • Satul Nicula văzut de la mănăstire FOTO: Florina Pop
  • Casa lui Bartolomeu Anania de la Nicula FOTO: Florina Pop
  • Casa lui Bartolomeu Anania de la Nicula FOTO: Florina Pop
  • Bătrâna bisericuţă din lemn din curtea mănăstirii Nicula  FOTO: Florina Pop
  • Măicuţa Galineea în pragul casei lui Bartolomeu Anania la Nicula, cea care a avut grijă mai bine de 20 de ani de fostul mitropolit  FOTO. Florina Pop
  • Bârsan, ciobănescul de 6-7 ani cu care Bartolomeu Anania obişnuia să colinde dealurile din apropiere FOTO: Florina Pop
  • Bârsan, ciobănescul de 6-7 ani cu care Bartolomeu Anania obişnuia să colinde dealurile din apropiere FOTO: Florina Pop
  • Portret FOTO: Florina Pop
  • Părintele Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului, fost şef de cabinet al fostului mitropolit Bartolomeu Anania. El a fost ghidul nostru în casa lui Anania de la Nicula   FOTO: Florina Pop
  • Sufrageria, în stânga cum intri în casă, unde fostul mitropolit obişnuia să-şi primească oaspeţii  FOTO: Florina Pop
  • Altarul ascuns în perete  FOTO: Florina Pop
  • Altarul ascuns în perete  FOTO: Florina Pop
  • Altarul ascuns în perete. Pe masă sunt mai multe cărţi vechi şi o biserică făcută din chibrituri de fratele lui Bartolomeu Anania. Este biserica din satul natal, Glăvile   FOTO: Florina Pop
  • Altarul ascuns în perete. Pe masă sunt mai multe cărţi vechi şi o 
biserică făcută din chibrituri de fratele lui Bartolomeu Anania. Este 
biserica din satul natal, Glăvile   FOTO: Florina Pop
  • Însemnare pe o carte de rugăciune pe care Bartolomeu Anania a avut-o cu el şi în 1944  FOTO: Florina Pop
  • Cărţi de rugăciuni din altarul ascuns în perete  FOTO: Florina Pop
  • Icoană cu Sf. Bartolomeu în altarul ascuns în perete FOTO: Florina Pop
  • Portret FOTO: Florina Pop
  • Dormitorul care are în prag toiagul Prea Sfinţitului Bartolomeu Anania FOTO: Florina Pop
  • Biroul din dormitor. În fundal se vede biblioteca, unde Anania obişnuia să stea foarte mult timp FOTO: Florina Pop
  • O mică bibliotecă şi în dormitorul părintelui Anania, alături de o bicicletă  FOTO: Florina Pop
  • Pe peretele de lângă pat avea portrete cu bunicul său (cel mai sus tablou) şi cu mama (în stânga portretului bunicului), două persoane importante din viaţa sa FOTO: Florina Pop
  • Fratele fostului mitropolit ţinând în mâini o machetă din chibrituri a bisericii din satul lor natal. Macheta, făcută de fratele lui Anania, se află în altarul ascuns din perete  FOTO: Florina Pop
  • Celălalt altar: biblioteca părintelui Anania de la mănăstirea Nicula FOTO: Florina Pop
  • Biroul FOTO: Florina Pop
  • Un afiş cu o piesă scrisă de părintele anania şi o caricatură cu acesta  FOTO: Florina Pop
  • Biblioteca FOTO: Florina Pop
  • Cărţi FOTO: Florina Pop
  • Biblii FOTO: Florina Pop
  • Biblia lui Batolomeu Anania în versiunea audio, pe casete FOTO: Florina Pop
  • Biblia părintelui Anania, versiunea din manuscris FOTO: Florina Pop
  • Biblia în versiunea tipărită FOTO: Florina Pop
  • Biblia tradusă de părintele Anania în versiunea tipărită FOTO: Florina Pop
  • Biroul părintelui Anania FOTO: Florina Pop
  • Biroul părintelui Anania FOTO: Florina Pop
  • Biroul părintelui Anania FOTO: Florina Pop
  • Predici scrise de părintele Anania şi ţinute la Nicula. O carte cu predicile de la Nicula a fost ultimul proiect la care lucra fostul mitropolit FOTO: Florina Pop
  • Cărţi de vizită de odinioară FOTO: Florina Pop
  • O Biblie îmbrăcată ca pe vremea voievozilor. Ea a fost primită în dar de Bartolomeu Anania de la o femeie  FOTO: Florina Pop
  • Interior. Biblia primită în dar de la o doamnă. FOTO: Florina Pop
  • Părintele Bogdan Ivanov FOTO: Florina Pop
  • Manuscrisele literare ale părintelui Anania se află în bibloteca acestuia de la Nicula FOTO: Florina Pop
  • Memoriile părintelui Anania, în manuscrise FOTO: Florina Pop
  • Texte literare publicate de-ale fostului mitropolit FOTO: Florina Pop
  • Texte literare publicate de-ale fostului mitropolit FOTO: Florina Pop
  • Texte literare publicate de-ale fostului mitropolit FOTO: Florina Pop
  • Manuscrise literare FOTO: Florina Pop
  • Manuscrise literare FOTO: Florina Pop
  • Colecţia de cuţite de tăiat hârtie din holul casei lui Bartolomeu Anania. Avea astfel de cuţite din SUA, Canada, Hawaii şi India  FOTO: Florina Pop
  • Colecţia de cuţite de tăiat hârtie din holul casei lui Bartolomeu 
Anania. Avea astfel de cuţite din SUA, Canada, Hawaii şi India  FOTO: 
Florina Pop
  • Camera Măicuţei Galineea, cea care i-a fost menajeră fostului mitropolit Bartolomeu Anania FOTO: Florina Pop
  • Măicuţa Galineea FOTO: Florina Pop
  • Măicuţa Galineea şi părintele Bogdan Ivanov FOTO în pridvorul casei părintelui Anania  FOTO: Florina Pop
  • Priveliştea de la etajul casei lui Bartolomeu Anania de la Nicula  FOTO: Florina Pop
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările