Adrian Lobonţiu, chirurgul român care a scris pagini de istorie în istoria medicinei la nivel mondial. „Am colaborat cu specialişti NASA pentru robotul Da Vinci“
0
După mai bine de două decenii în Franţa şi în SUA, medicul Adrian Lobonţiu se poate lăuda cu operaţii în premieră mondială, fiind cunoscut ca un adevărat pionier al chirurgiei robotice, dar şi al chirurgiei realizate fără incizie, pe cale orală.
Actualmente şef al unei companii americane din domeniul sănătăţii, Adrian Lobonţiu este o somitate în domenii medicale avangardiste, dezvoltate abia în ultimele două decenii. De numele său se leagă, printre altele, prima chirurgie robotică din lume, cu robotul chirugical Da Vinci, în Franţa, precum şi prima operaţie transorală minim invazivă, la Bruxelles.
Desemnat de celebrul centru biografic din Cambridge drept cel mai bun medic specialist al anului 2006 (International Health Professional of the Year 2006), românul marca, trei ani mai târziu, o premieră la nivel mondial şi în chirurgia obezităţii. În 2009, el a realizat o intervenţie fără incizie, sângerări sau cicatrice, micşorând stomacul unei paciente de 190 de kilograme. Pentru asta a folosit tehnica sa favorită, pe care chiar el a inventat-o: a introdus prin gura pacientei un aparat cu care a absorbit anumite părţi ale stomacului, cu ajutorul unui sistem de vid, iar ulterior l-a fixat cu capse confecţionate din prolen, un material special, uşor şi rezistent. Evenimentul a avut loc la Paris, la spitalul Poissy.
Însă în toţi aceşti ani, Lobonţiu a operat practic în întreaga lume. Inclusiv la Bucureşti, unde a venit acum câţiva ani, ca şef al unei echipe medicale, realizând mai multe operaţii pro bono. Într-o discuţie cu „Weekend Adevărul“, reputatul chirurg a vorbit despre cariera sa, despre tehnica chirurgicală favorită, dar şi despre sistemul de sănătate din România, comparat cu cele de afară, precum şi despre soluţiile şi planurile sale de viitor.
„Weekend Adevărul“: Aţi petrecut aproape două decenii în Franţa, ţară a cărei cetăţenie o şi aveţi, de altfel. Care a fost parcursul dumneavoastră şi cum aţi reuşit să vă construiţi o asemenea carieră în străinătate?
Dr. Adrian Lobonţiu: Ar fi foarte multe de spus, am o viaţă mai complicată. Pe scurt: am început să practic medicina şi chirurgia în România, la Târgu Mureş, timp de patru ani, între 1990 şi 1993. Am făcut-o la şcoala profesorului doctor Victor Emilian Bancu şi a profesorului doctor Constantin Copotoiu, ambii şi rectori ai Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, în mandate diferite. În 1993 am plecat în Franţa cu un contract în buzunar să lucrez în Serviciul de Chirurgie al profesorului doctor Didier Houssin de la Spitalul Cochin, din Paris, unde se făceau intensiv transplanturi de ficat şi chirurgie laparoscopică. Ambele le-am practicat şi am învăţat mult acolo. A fost locul cel mai potrivit pentru mine şi asta din două motive: în România, până la profesorul doctor Irinel Popescu, cel care a iniţiat primul transplant de ficat şi a efectuat cele mai multe transplanturi de ficat în România, nu se făceau transplanturi în 1993. Se începuse chirurgia laparoscopică şi în România când am plecat, dar la o scară mică, cu foarte puţini pacienţi.
În Franţa cât de frecvent se realizau intervenţii laparoscopice?
La Spitalul Cochin făceam zilnic câte trei-patru operaţii laparosopice. Apoi, am lucrat la mai multe spitale din Paris: Tenon, Montmorency, Pitie Salpetriere şi Henri Mondor. Deţin şi acum o licenţă activă în Franţa, deşi de şapte ani sunt instalat în SUA. Timp de 20 de ani în Franţa, în paralel am lucrat la Schering AG, cu sediul la Berlin timp de doi ani. Ulterior, am ajuns director medical la Intuitive Surgical, în chirurgie robotică. Atunci am făcut operaţii în premieră pentru ţări ca Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia, Elveţia, Spania, Belgia şi Suedia. Şi lista e foarte lungă, cred că am avut operaţii aproape în toate ţările din Europa.
Am devenit apoi director medical la EndoGastric Solutions Europa. Din postura asta am iniţiat de asemenea operaţii în permieră cam în toate ţările din Europa. În plus, ca director medical, am fost responsabil de întreaga politică medicală, recrutare pacienţi, operaţii, follow up postoperator. Între timp, aşa cum am spus, am ajuns în SUA, unde lucrez ca Chief Medical Officer la Endogastric Solutions. Nici nu ştiu echivalentul exact în limba română, cert e că e cea mai mare funcţie pe care o poate deţine un medic în SUA.
Adrian Lobonţiu (în centru) în timpul uneia dintre primele operaţii transorale, fără incizii, alături de doctorul Guy Bernard Cadiere de la Spitalul St Pierre din Bruxelles. Cei doi au transmis live operaţia în „Auditorium” unde erau invitaţi specialişti chirurgi din Europa şi SUA.
Sunteţi recunoscut ca un chirurg avangardist, deschizător de drumuri în medicină. Care au fost punctele de referinţă în cariera dumneavoastră?
Am făcut primele operaţii robotice din lume, primele operaţii minim invazive în care introduc toate instrumentele pe cale orală, fără nicio incizie. Am colaborat cu specialişti NASA la dezvoltarea robotului chirurgical Da Vinci, încă din 1998, când mă aflam în Franţa şi veneam des în SUA. Veneam la fiecare trei luni pentru două-trei săptămâni, în Silicon Valley, în California, unde ingineri şi cercetători de la NASA aplicau şi inventau ceea ce noi le ceream, pentru a fi capabili să introducem în siguranţă instrumentele în pacienţi şi să facem operaţii fără risc sau cu risc minim.
Spun „cu risc minim“ pentru că, se ştie, orice operaţie presupune un anumit risc. De atunci, cred că am operat în aproape toate ţările lumii. În Franţa, la spitalul Henri Mondor, am efectuat prima operaţie robotică din lume folosind robotul Da Vinci pentru transplant de rinichi. Am făcut şi prima operaţie transorală din lume, la Bruxelles.
În ce constau operaţiile transorale?
E vorba de operaţii minim invazive în care am introdus toate instrumentele medicale chirurgicale pe gura pacientului, fără nicio incizie. Plus, am realizat mai multe premiere în chirurgia robotică urologică, în cancerul de prostată, chirurgia viscerală şi chirurgia vasculară.
Precizie multiplicată de 15 ori
Ce beneficii a adus chirugia robotică, din punctul de vedere al chirurgului, dar şi pentru pacienţi?
Pacientul beneficiază pentru că braţele robotice şi instrumentele robotice reproduc mâna umană în interiorul pacientului. Chirurgul este aşezat la o consolă manevrând joystick-uri, deci tot timpul e aşezat într-un fotoliu comfortabil. Are o vedere în 3D! Robotul elimină eventuale tremurături ale mâinii. Precizia este multiplicată de 15 ori, nu e dublată sau triplată. Inteligenţa artificială integrată în computer poate pune în evidenţă vase, vene, artere, tumori etc., pe care e mai greu să le identifici cu ochiul liber. Robotul dă semnale dacă chirurgul se află într-o zonă de risc maxim, gata să taie o arteră sau un nerv, care sunt mai greu de identificat.
„Sistemul din Franţa e cel mai bun pentru pacienţi“
Aţi avut ocazia să cunoaşteţi în detaliu sistemele din ţări cu renume în medicină, precum Franţa şi SUA. Care sunt principalele diferenţe între aceste sisteme şi care sunt atuurile fiecăruia?
Sistemul din Franţa este cel mai bun pentru pacienţi, care nu trebuie să plătească mult. Dar este ceva mai greu pentru medici. Pacienţii din SUA, chiar dacă au o asigurare bună, la care plătesc 3.000-4.000 de dolari pe lună, tot mai au de plătit atunci când au de făcut o operaţie. Asta pentru că asigurările sunt private şi nu rambursează total cheltuiala pacientului. De exemplu, dacă o operaţie costă 100.000 de dolari, pacientul având asigurare, compania de asigurări poate foarte bine să facă ce vrea. E privată şi vrea să facă bani! Adică să plătească, să spunem, 75.000 de dolari, caz în care pacientului îi revine responsabilitatea financiară pentru cei 25.000 de dolari rămaşi. Medicii, în schimb, o duc cel mai bine din punct de vedere financiar în SUA. În ce priveşte sistemul din România, din păcate, se confruntă cu mari probleme, pe aproape toate planurile.
Doctor Adrian Lobonţiu alături de colegii săi în timpul unei conferinţe de chirurgie
Şi ce am putea lua bun din sistemul altora?
Sistemul de rambursare pentru pacienţi. Sistemul de plată a medicilor. Relaţia medic-pacient. Lista e lungă. Aş lua ce e mai bun din fiecare sistem, dar aici trebuie să menţionez că niciun sistem nu e perfect. Fiecare sistem are avantaje, dar şi mari inconveniente.
Probabil că peste câţiva ani mă voi întoarce oricum definitiv în ţară şi n-am să vin cu mâna goală. Intenţionez să deschid un spital complet în Bucureşti, am vorbit deja şi cu anumiţi parteneri americani care m-au asigurat că se vor implica financiar. Dr. Adrian Lobonţiu
Cum se vede din exterior sistemul românesc
Cum arată sistemul de sănătate românesc văzut din afară? Care ar fi atuurile, respectiv cele mai mari lipsuri?
Medicii români sunt recunoscuţi ca medici foarte buni atât în Franţa, cât şi în SUA. În Europa sunt foarte bine cunoscuţi, la fel în toate ţările unde am fost la conferinţe sau la spitale, inclusiv aici, în SUA. Românii sunt apreciaţi nu doar la Stanford, care este la 30 de minute de mine, dar şi în alte state şi oraşe: în New York, Chicago, Washington DC, Seattle, Phoenix, Maryland, Arizona sau în state în care noi, ca români, nu le prea cunoaştem, dar în care am colaborări fructuoase: Tennessee, Kentucky, Alabama, Georgia, Indiana, Pennsylvania, Florida, Arizona, West Virginia. În schimb, în ţară, ne confruntăm cu lipsuri mari şi există problema dotărilor din spitale. E adevărat, au început să apară câteva spitale bine dotate, dar puţine la număr. S-ar impune de urgenţă ca toate spitalele din România să fie dotate similar. Pacienţii din sate sau din oraşele mai mici au şi ei dreptul să beneficieze de acelaşi tratament oriunde s-ar afla în România. Nu sunt cetăţeni de mâna a doua, sunt oameni cu drepturi depline şi ar trebui să se facă ceva pentru ei.
Dacă mâine aţi fi numit ministrul Sănătăţii în România, cum aţi încerca să opriţi exodul medicilor din ţară?
Prin salarii decente, prin spitale dotate şi condiţii rezonabile la locul de muncă. În ce mă priveşte, chiar am avut o astfel de propunere la un moment dat, însă a fost doar o discuţie şi încă nu eram pregătit să revin în ţară. Acum, aş accepta funcţia de ministru în domeniul meu, însă doar ca tehnocrat, nu să intru într-un partid. Îmi pot asigura existenţa. Complet independent financiar şi apolitic, aş impune un plan de dezvoltare a politicii medicale în întreagă Românie. Pentru că un ministru nu este ministru doar pentru Bucureşti. Este ministru şi în satele din Transilvania, din Moldova, din Banat şi din Oltenia. Dacă aceste două condiţii ar fi îndeplinite, aş reveni în ţară cu tot ce am învăţat în aceşti ani în Franţa şi în SUA. Am multe contacte cu investitori din Europa şi din SUA. Am multe contacte cu spitale şi organizaţii nonguvernamentale care ar fi gata să doneze.
La Academia de Chirurgie din Paris, Franta, invitat să vorbească despre chirurgia minim-invazivă pe cale orală, în care este considerat cel mai experimentat chirurg din lume, cu peste 1.300 de pacienţi operaţi
Sunteţi şi membru senior în staff-ul executiv al Universităţii Stanford...
Da, suntem mai mulţi membri, de regulă personalităţi şi inovatori în diverse domenii, nu doar în medicină. Aici ne întâlnim o dată pe lună şi discutăm despre cele mai noi invenţii, despre cum pot fi puse acestea în practică, despre cine şi în ce fel va investi în aceste invenţii, ce bănci sunt dispuse să ne sprijine şi cât anume investeşte Universitatea Stanford. La discuţii vin de fiecare dată şi CEO, preşedinţi ai unor companii importante, bănci, fonduri de investiţii.
Aţi fi dispus să investiţi sau să aduceţi investitori în acest domeniu?
Să vă spun ceva. Probabil că peste câţiva ani mă voi întoarce oricum definitiv în ţară şi n-am să vin cu mâna goală. Intenţionez să deschid un spital complet în Bucureşti, am vorbit deja şi cu anumiţi parteneri americani care m-au asigurat că se vor implica financiar. Ar fi vorba de un spital de 150 de milioane, poate 200 de milioane de dolari, dar încă nu ştiu exact suma. Banii ar veni de la partenerii din SUA, de la bănci şi de la fonduri de investiţii americane, iar într-o primă fază, echipa va fi formată la vârf din medici americani. Vom aduce însă şi vom „creşte“ medici români.
CV
Numele: Adrian Lobonţiu
Anul şi locul naşterii: 1967, Reghin, judeţul Mureş
Studiile şi cariera:
Este absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş.
A obţinut mai multe specializări la Universitatea Bucureşti, Universitatea de Medicină Saint Antoine, din Paris, Universitatea Paris XII Creteil, Stanford Graduate School of Business, SUA.
A fost medic chirurg la Spitalul Judeţean din Târgu Mureş.
Apoi, şi-a continuat cariera în Paris, Franţa, ca medic chirurg la spitalele Cochin, Tenon, Montmorency, La Pitie Salpetriere, Henri Mondor, Poissy Saint Germain.
După Franţa au urmat SUA: Reston Hospital.
A fost, printre altele, şi: director medical Schering AG, Berlin, director medical Intuitive Surgical în Chirurgie Robotică, director medical la EndoGastric Solutions Europa, Chief Medical Officer la Endogastric Solutions.
A fost desemnat cel mai bun medic specialist al anului 2006 de celebrul centru biografic din Cambridge (International Health Professional of the Year 2006)
Locuieşte în: SUA.
Se încarcă comentariile...
