Învăţătoarea care a adus o nouă viziune în şcoală. Floriana Grozavu: „Nu le ofer elevilor soluţii magice“
0
Învăţătoare la o clasă pregătitoare, Floriana Grozavu spune că nu are metode inedite de lucru cu copiii, însă ştie să se facă ascultată de cei mici prin sinceritate şi energie
Profesoară în învăţământul primar la Şcoala Gimnazială „Nicolae Titulescu“ din Călăraşi, Floriana-Ştefania Grozavu (38 de ani) se reinventează în fiecare zi, graţie celei mai mari comunităţi educaţionale din România, SuperTeach.
Cea mai mare realizare a sa este faptul că, dincolo de a-i ajuta să înveţe şi a le insufla dragostea pentru disciplinele şcolare, îi vede, îi ascultă şi încearcă să îi înţeleagă pe cei mici.
Chiar şi în perioada grea, a lecţiilor online, ea a încercat să construiască o comunitate mică, alături de copii şi de familiile lor. La rândul ei mamă a doi băieţi, Floriana este o persoană în continuă descoperire şi dezvoltare profesională, implicată în proiecte de voluntariat pentru comunităţi defavorizate din judeţul Călăraşi.
„Weekend Adevărul“: Când aţi intrat în echipa SuperTeach şi de ce?
Floriana Grozavu: Am aflat de SuperTeach prin intermediul a două prietene de-ale mele, ele descoperiseră magia conferinţelor acestui minunat proiect. Mi s-a părut iniţial o nebunie, nu mai participasem la ceva atât de mare. SuperTeach a fost creat pentru a stimula descoperirea şi dezvoltarea talentului şi potenţialului în fiecare copil şi a plecat de la ideea de transformare a mediului educaţional astfel încât acest scop să fie atins plecând chiar de la motorul care dă viaţă acestui sistem: profesorii. Mă regăsesc în principiile acestei comunităţi, chiar dacă la început nu înţelegeam acest lucru. Acest program a reprezentat o transformare extraordinară asupra modului în care mă vedeam şi mă raportam la ceilalţi, asupra modului în care îi vedeam pe ceilalţi şi acţionam.
Floriana Grozavu, un profesor de nota 10 FOTO Arh.pers.F.G.
V-aţi înscris şi la programul „Mentalitate Deschisă în Educaţie“. De ce?
Este un curs revoluţionar, care ar trebui să fie o bază pentru debutanţi, dar nu numai. Cadrele didactice pot parcurge şi modulul „Formare de Formatori“ – care este gratuit –, acesta oferindu-le oportunitatea de a deveni traineri pentru alţi profesori interesaţi de program. Profesorii-formatori SuperTeach creează comunităţi locale de profesori cu mentalitate deschisă, motivaţi şi pasionaţi de ceea ce fac, devenind un factor de schimbare pentru colegii lor şi pentru comunitatea în care trăiesc.
Aceste cursuri v-au afectat, în vreun fel, viaţa personală?
De aceste schimbări beneficiază, în primul rând, familia, prietenii, elevii mei. Înainte de SuperTeach nu ştiam să primesc un feedback, acum nu mă mai deranjează – dacă sunt negative, le iau ca atare şi încerc să văd ce aş putea schimba. Când am început cursurile, soţul meu a fost foarte uimit. Îmi amintesc că ne-am întâlnit în una dintre zile, la finalul orelor, şi nu înţelegea de ce tac – eu nu prea tăceam, îmi plăcea să mă aud vorbind. I-am spus că nu ştiu ce să îi povestesc, că simt o furtună în suflet şi în cap – a fost cursul la care trei din patru zile am plâns aproape tot timpul.
El este astăzi cel mai mare susţinător al eforturilor mele de a îmi schimba mentalitatea, de a face mai multe pentru mine, pentru noi. Este partenerul meu şi nu este puţin lucru, mai ales în învăţământ. Cu ajutorul lui şi al comunităţii, îmi doresc să reuşesc să aduc un dram de bucurie oamenilor din judeţul meu prin proiectele pe care le realizez şi pe care le voi realiza. SuperTeach mi-a dat şansa de a mă vedea şi de a avea curajul de a încerca. Ştiu că pot face multe, fiecare dintre noi poate. Şi ştiu că vreau.
Vă puteţi face o evaluare: cum aţi evoluat ca profesor?
Toate provocările pe care zic eu că le-am traversat cu bine m-au făcut ceea ce sunt astăzi: ambiţioasă, dornică de a face tot timpul lucruri interesante, de a aduce mai multe zâmbete, de a lucra în echipă. Profesorul care sunt astăzi are experienţa pe care nu o avea cel de ieri. Are curajul şi tăria de a spune lucrurilor pe nume, are susţinerea şi ambiţia de a face şi de a urca, de a vedea şi a simţi altfel. Ţine cont de dorinţele lor, însă nu se mai dă pe el la o parte. Îmi doresc să dau elevilor mei resursele pentru a se dezvolta, dar şi puterea de a fi independenţi în gândire, de a avea curajul să spună ce gândesc şi să-şi susţină părerile cu argumente clare.
La şcoală, alături de elevii săi FOTO Arh.pers.F.G.
NICIUN „SPIRIDUŞ“ NU ESTE LĂSAT ÎN URMĂ
Cum sunt copiii de la Şcoala „Nicolae Titulescu“ pe care îi instruiţi? Cum aţi reuşit să ajungeţi la sufletul lor?
Anul acesta am avut clasa pregătitoare – nişte spiriduşi, sunt minunaţi. Sunt dornici de comunicare, de implicare, de afirmare. Sunt copii foarte sensibili; o clasă de lideri, printre altele. Cred că lucrul pe care îl fac eu bine este faptul că dincolo de a-i învăţa cum să înveţe şi a le insufla dragostea pentru disciplinele şcolare, îi văd, îi ascult şi încerc să îi înţeleg. Construiesc o relaţie şi o micro-comunitate cu ei, cu familiile lor.
Ce metode inedite de predare abordaţi şi cum au fost acestea primite de copii?
Perioada pandemică a fost provocatoare. A fost greu din punctul de vedere al distanţei fizice, însă ne-a ajutat să experimentăm şi să ne dezvoltăm pe parte tehnologică. Am avut timp de a experimenta şi am învăţat foarte multe lucruri, deşi suntem mici. Nu am putut să ne apropiem prea mult unul de celălalt, însă am învăţat împreună să fim o echipă. Nu lăsăm pe nimeni în urmă, însă fiecare lucrează în ritm propriu. Mă pliez pe nevoile şi pe obiectivele lor, însă nu uit scopul propus. Nu aş putea spune că am nişte metode inedite sau că predau altfel decât ceilalţi colegi, însă lucrurile pe care cred că elevii mei le apreciază sunt sinceritatea, implicarea, energia, precum şi noutatea pe care o aduc. Intru în fiecare zi în clasă şi încep lecţiile prin a-i asculta şi închei fiecare zi sau săptamână cu un feedback.
DE LA JOACĂ LA PASIUNE
Când aţi ştiut că veţi îmbrăţişa această meserie şi ce v-a motivat?
Dintotdeauna am ştiut. Mama spune că m-am născut pentru asta şi cu acest scop. Cred cu tărie acest lucru. Nu ştiu ce s-ar putea schimba într-atât de mult încât să merg pe alt drum. Ador să fiu dascăl, dar îmi doresc oportunitatea de a dezvolta o comunitate, ceea ce mă face să visez la noi variante de dezvoltare pentru viitor. Am avut multe repere în viaţă, pornind încă din familie, de la mama mea, bunica maternă. Nu au fost dascăli, dar în felul lor mi-au dat nişte stropi de magie.
Lecţii inedite la clasa învăţătoarei Floriana Grozavu FOTO Arh.pers.F.G.
Părinţii mei m-au susţinut în momentul în care au înţeles că asta sunt eu. Eu am copilărit la ţară – ador activităţile în natură. Bunica intra mereu în jocurile noastre: mi-a fost elevă, directoare, colegă – aşa cum erau jocurile de copii. Un om simplu de la ţară, o iubesc. Mai târziu, am mai adăugat în tolba mea emoţii, dăruire, profesionalism, implicare de la educatoarea mea, învăţătoarea mea, diriginta, doamna inspector, colegii din şcolile şi grădiniţele pe unde am trecut. Şi acum îmi găsesc zilnic un motiv şi o bucurie în tot ce mă înconjoară, chiar dacă am parte de foarte multe piedici. Le iau ca atare, urc, cobor, cad, mă ridic. Merg înainte, pentru că tot ceea ce fac, eu fac cu pasiune.
Ce proiecte de viitor aveţi?
Sunt oameni minunaţi peste tot şi dascăli devotaţi profesiei lor. Îmi doresc să ajut, să încheg o echipă în jurul meu pentru a ne sprijini unii pe ceilalţi. Încerc să mobilizez membri ai comunităţii locale şi aş putea da cu uşurinţă numele unor oameni din IT, antreprenoriat, business care s-au implicat în proiectele mele. O bucăţică din mine am lăsat-o pe platforma Naradix, unde, alături de alţi colegi din ţară, am lucrat cu gândul de a ajuta elevii din România. Urmează să încep pentru elevii mei un proiect de câteva zile, Tabăra Urbană – atelierele vacanţei, în parteneriat cu Asociaţia „Totul este bine“.
La gala SuperTeach FOTO Arh.pers.F.G.
Alături de colegele mele Alexandra Nicoiu, Nicoleta Popescu şi Lăcrămioara Leaută am un proiect de parenting. De asemenea, pregătesc conferinţa regională SuperTeach a comunităţii Călăraşi. Da, oamenii pun tot felul de întrebări atunci când ieşi din linie – te judecă, te acuză, îţi pun piedici. Ziua mea durează la fel ca pentru toată lumea, poate uneori timpul se dilată un pic, alteori fac mai multe lucruri simultan. Tot ceea ce fac sau spun implică multă dragoste şi deschidere spre ceilalţi. Asta am învăţat mai mult la SuperTeach: că nu este despre mine, ci despre ceilalţi.
SUCCESUL ÎNSEAMNĂ ECHILIBRU
Cum este viaţa la catedră a unui profesor pasionat?
La începutul carierei mele, am predat în mediul rural. Confecţionam multe materiale didactice – am avut calculator în anul al doilea de serviciu, deci materialele le făceam manual; toată familia participa –, mă implicam mult să aduc ceva nou şi captivant la clasă, însă făceam toate aceste lucruri ca elevii, părinţii, şefii să mă vadă că sunt bună, implicată, pricepută. Este greu să fii profesor debutant într-o şcoală cu cadre didactice experimentate, în care ţi se spune zilnic „tineretul să facă“, „tineretul trebuie să ştie“.
Cu ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, la gala SuperTeach FOTO Arh.pers.F.G.
Abandonul şcolar este una dintre problemele principale ale sistemului de învăţământ românesc. Dumneavoastră cum vă implicaţi pentru a-l aduce pe elev din nou în bancă?
Prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar trebuie privite ca o prioritate a sistemului de educaţie, cu atât mai mult cu cât factorii determinanţi ai abandonului se multiplică şi se diversifică. Ceea ce nu înţelegem pe deplin este faptul că abandonul şcolar generează şomaj, excluziune socială, sărăcie şi probleme de sănătate. Sigur că m-am confruntat în aceşti ani cu astfel de situaţii, cauzele principale fiind nivelul de trai şi educaţia părinţilor. Ţineam legătura aproape zilnic cu aceste familii şi încercam să le explic, în cuvinte simple, cât de importantă este educaţia. Cu multă grijă şi cu multă răbdare se poate. Am derulat diverse activităţi strategice pentru prevenirea abandonului şcolar, implementarea unor planuri de măsuri, monitorizarea realizării indicatorilor propuşi, conceperea şi implementarea unor programe de măsuri remediale şi analiza rezultatelor finale şi multe discuţii cu părinţii.
Copiii, cea mai mare bucurie a învăţătoarei FOTO Arh.pers.F.G.
Credeţi că există o reţetă a succesului în învăţământ? Cum ar putea învăţătorul să se plieze pe nevoile copiilor?
Când spunem „de succes“ ne gândim, probabil, la performanţe şcolare, la notele de la examene, la copii cuminţi, dar uităm că, în afară de olimpici şi de premianţi, sunt şi alţi copii şi alte bucurii într-o clasă. Pentru mine, succesul presupune o împlinire pe toate planurile, în mod echilibrat. Succesul se regăseşte în emoţiile, în gândurile şi acţiunile noastre – în tot ceea ce înseamnă proces educaţional. Succesul include însă mai multe faţete: o stare de sănătate bună, energie şi entuziasm, relaţii colegiale plăcute, libertate creativă, stabilitate emoţională şi psihică, sentimentul bunăstării interioare şi starea de pace mentală – o deschidere cât mai mare spre tot ceea ce înseamnă spiritualitate, iubire de sine şi iubire pentru tot ceea ce te înconjoară.
O FEREASTRĂ CĂTRE SINE
Ce înseamnă pentru un dascăl să aibă o mentalitate deschisă?
Un dascăl cu mentalitate deschisă este încrezător că în fiecare zi va fi mai bun decât cea care a trecut. Îşi doreşte să se îmbunătăţească continuu prin multă muncă, exerciţiu, dorinţă de cunoaştere şi, bineînţeles, folosind strategiile potrivite activităţii. Îşi doreşte să se perfecţioneze mereu pentru a fi varianta lui cea mai bună. Îşi doreşte să ofere, să ajute. Este deschis la nou. Un dascăl cu mentalitate deschisă îi vede pe ceilalţi şi îi consideră la fel de importanţi ca şi el. Priveşte dincolo de el, dar mai întâi se priveşte pe sine. Nu încearcă să schimbe pe nimeni, însă produce schimbare în jurul lui.
La gala SuperTeach FOTO Arh.pers.F.G.
Mentalitatea noastră am putea să o comparăm cu o fereastră unde ne putem concentra asupra priveliştii sau asupra propriei reflecţii. Eu sunt un astfel de profesor şi generez în elev răspuns prin experienţe inedite de învăţare, nu prin oferire de soluţii, reţete magice. Îl pun în situaţii diverse pentru ca el să îşi poată atinge propria performanţă. Succesul lui este succesul nostru. Îl văd, îl valorific, îl potenţez. Nu trebuie să îl conving de nimic sau să îmi impun crezul. Datoria mea este să îl susţin şi să îi fiu alături elevului.
Ce calităţi ar trebui să aibă un dascăl?
Îmi doresc să am mai multă putere, mai multă energie să ajut şi să sprijin cât mai mulţi oameni din sfera educaţională, cât mai mulţi copii. Sunt atâtea nevoi şi atâtea probleme. Este atât de multă nevoie în învăţământul românesc de o schimbare de mentalitate. Nu cred că există o reţetă a unui bun dascăl, dar cred că dacă am încerca să intrăm în clasă punându-ne următoarele întrebări, lucrurile s-ar schimba mult: „Dacă aş acţiona din iubire pentru ei, cum aş proceda?“, „Oare ce nevoi şi dorinţe are acest elev/ă?“, „Cum aş fi şi cum aş acţiona dacă toţi ar fi la fel de importanţi pentru mine?“.
PROFESOARĂ ŞI STUDENTĂ
Nume: Grozavu Floriana-Ştefania
Data şi locul naşterii:14 iulie 1983, Călăraşi
Studiile şi cariera:
A profesat la şcoli din mediul rural, dar şi în mediul preşcolar, lucru care a ajutat-o să înţeleagă mai bine nevoile educaţionale din acest mediu.
În prezent este profesoară pentru învăţământul primar la Şcoala Gimnazială „Nicolae Titulescu“ din Călăraşi, dar şi masterand la Facultatea de Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea „Mentorat în Educaţie“. Este voluntară a mai multor ONG-uri şi proiecte, precum OvidiuRo, Narada şi For Life.
Vă mai recomandăm şi:
Negocieri post-Congres: echipa Cîţu împarte deja pielea ursului din pădure
Se încarcă comentariile...
