Supravieţuitori în satele abandonate ale României VIDEO

Supravieţuitori în satele abandonate ale României VIDEO

Soţii Porumb rar primesc vizite în curtea lor  Sursa: Iulian Bunilă

Satele din ţara noastră devin din ce în ce mai pustii, iar ultimii locuitori trăiesc drama de a vedea cum le dispare comunitatea, cândva plină de viaţă şi veselie. Martori ai acestui fenomen sunt şi soţii Porumb, ambii în etate de aproape 80 de ani, din Chiperu, un sat ascuns între dealurile din judeţul Buzău. Aici vieţuiesc mai puţin de 30 de oameni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Greu de crezut că, undeva, între dealuri, există un sat unde, de multe decenii, nu s-au mai înregistrat naşteri. Şi totuşi, aceasta este realitatea în satul Chiperu, un cătun cu mai puţin de 20 de case locuite. 
 
Aşezarea izolată are sub 30 de locuitori, iar cei mai tineri au trecut deja de 60 de ani.
 
Viaţa de zi cu zi a celor care vieţuiesc aici nu au la dispoziţie mai nimic: nici magazin, nici medic, nici transport, nici apă curentă. 
 
Doar biserica le mai ţine spiritul treaz, mai ales că în lăcaşul din Chiperu slujeşte un părinte cu har care atrage pelerini şi din alte zone.
 
La prima impresie, satul Chiperu din Pardoşi arată ca oricare dintre aşezările de deal din zona Râmnicului Sărat, cu multe case îngrijite, asfalt pe uliţa principală şi o biserică. 
 
Te întâmpină însă o linişte apăsătoare şi uliţe mai pustii decât în alte localităţi învecinate. 
 
Glasuri de copii rar se mai aud, doar atunci când unii dintre bătrânii satului primesc vizita nepoţilor veniţi de departe. Naşteri nu au mai fost în Chiperu de câteva decenii, pentru că tineretul a părăsit cu mulţi ani în urmă comunitatea.
 
Foto Iulian Bunilă 
 
Printre cei mai tineri săteni este Ion Iaru, născut în Chiperu, plecat pentru o perioadă la Râmnicu Sărat, şi revenit acum în casa copilăriei. La cei 60 de ani şi ceva îngrijeşte neobosit propria gospodărie şi întinde necondiţionat o mână de ajutor puţinilor vecini pe care îi mai are în jur. 
 
Priveşte neputincios cum se golesc vechile case din apropiere, în care pe vremuri vieţuiau familii cu mulţi copii. Chiar în aceste zile, mărturiseşte localnicul din Chiperu, o casă din centru este pe cale să-şi piardă locatarul. 
”Cel mai bătrân trage să moară. Are peste 95 de ani şi pentru că este singur vecinii îl îngrijesc cu rândul. Satul se stinge uşor iar peste 10, hai 20 de ani, aici o să mai fie doar nişte ruine”, ne pune Ion Iaru (foto jos).
Foto Iulian Bunilă 
   
Sunt trei locuinţe în ruină, gard în gard cu gospodăria lui Iaru, însă în tot satul sunt mult mai multe case părăsite sau locuite de vreun bătrân singur. Au noroc să-l aibă vecin câţiva dintre supravieţuitorii fenomenului de depopulare a satului, printre care şi soţii Porumb, Lina şi Coman, ea, de aproape 80 de ani, el, cu şase ani mai în etate. 
 
Mai tânărul lor vecin le face cumpărăturile atunci când acesta îi anunţă că merge cu maşina în comunele învecinate, unde există magazine. ”Noi avem cam ce ne trebuie în casă, dar pentru pâine, un suc, ulei, orez, îi dăm bileţel şi bani vecinului nostru, care are maşină şi ne ajută. Noi nu mai avem magazin aici de mulţi ani”, ne spune tanti Lina.
 
Foto Iulian Bunilă 
 
Soţii Porumb sunt printre cei mai bătrâni din satul Chiperu, însă vârsta pare că nu îndrăzneşte să-i ţină departe de activităţile gospodăreşti. Muncesc pe brânci, din zori şi până la înserat, pentru a ţine casa curată şi să îngrijească bătătura. 
 
”Dacă stăm, ne apucă toate durerile. Dimineaţa bem cafeaua, apoi eu spăl, fac curat, dau mâncare păsărilor, mă mai uit la televizor. El mai sapă în grădină, că trebuie îngrijită şi ea. Trece ziua fără să ne plictisim”, ne mărturiseşte bătrâna.
 
Pe uliţele satului Chiperu rar calcă picior de copil. Soţii Porumb spun că nu au mai fost botezuri în sat de prin anii ‘80. ”Eram mulţi copii la părinţi înainte, câte patru, cinci, poate mai mulţi. Pe uliţe eram zeci de copii care stăteam toată ziua la joacă. După ce oameni au plecat de aici, din cauza alunecărilor, au dispărut şi copiii. Acum ne mai vin strănepoţii, din când în când”, ne spune bătrânul Coman Porumb. 
 
Foto Iulian Bunilă 
 
Nea` Coman Porumb ne povesteşte că sătenii din Chiperu au fost forţaţi să se izoleze de restul lumii din cauza unor alunercări de teren din 1981. Tineretul de atunci a ales să migreze către sate mai accesibile, aproape de municipiul Râmnicu Sărat, unde a fost creat un cartier special pentru ei. 
 
Peste 50 de familii au preferat atunci să-şi continue viaţa în gospodăriile în care s-au născut, din ataşament pentru locurile natale, dar şi din neputinţă în cazul bătrânilor. 
 
Localnicii însă îmbătrânesc, iar satul moare pe zi ce trece.
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările