Elena Udrea: de la copila care sărea gardul vecinilor ca să fure roşii la cursa pentru Cotroceni

Elena Udrea: de la copila care sărea gardul vecinilor ca să fure roşii la cursa pentru Cotroceni

Elena Udrea, candidat la funcţia de preşedinte                                                    Foto Eduard Enea

Elena Gabriela Udrea, cel de-al treilea candidat prezentat de „Adevărul“ în campania „Alege preşedintele!“, a ajuns în această cursă după un deceniu pe scena publică a ţării. În zece ani, cea care şi-a primit eticheta de „Blonda de la Cotroceni“ a stârnit multe controverse, ambiţii, dar şi războaie în politica românească.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Sunt zece ani de când Elena Gabriela Udrea a pătruns în spaţiul public românesc, odată cu alegerea sa în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pe lista Alianţei Dreptate şi Adevăr. Finalul primului deceniu pe scena politică ar putea să o găsească pe cea care este, acum, preşedintele Partidului Mişcarea Populară (PMP), pe cea mai înaltă treaptă a carierei. 
 
Elena Udrea ţinteşte scaunul de preşedinte al României, iar în drumul ei spre Cotroceni este călăuzită de Traian Băsescu, preşedintele în exerciţiu, care nu de puţine ori a afirmat că îşi pune experienţa în slujba candidatului PMP. 
 
La 40 de ani, Elena Udrea şi-a dedicat un sfert din viaţă politicii, în care a intrat şi a supravieţuit datorită unei personalităţi puternice. Încă din copilărie, Elena i-a convins pe toţi cei din jur, părinţi, prieteni de joacă, colegi de şcoală sau dascăli, că este o ambiţioasă.
 
Elena Udrea şi-a petrecut cei mai mulţi ani ai copilăriei în cartierul Micro V, din municipiul Buzău, într-o familie de muncitori, tatăl - şofer de autobuz, iar mama - taxatoare la societatea de transport public local. 
 
Copilărie la ţară
 
Până la vârsta de cinci ani, însă, Elena a locuit împreună cu părinţii şi fratele ei, Valentin, la Pietrosu, un sat cu oameni nu foarte înstăriţi din comuna buzoiană Costeşti, în casa bunicilor dinspre tată. Bătrânii, decedaţi între timp, Ion şi Ileana Udrea, au vândut casa în care a copilărit nepoata lor şi s-au mutat într-un sat vecin, Spătaru. „Când veneam de la câmp, Găbiţa sărea pe mine, şi ea şi fratele ei, ca să ne jucăm. De când avea trei ani, o învăţa sora mamei să numere, să citească, iar când s-a dus la şcoală ştia tot“, povestea, în urmă cu mai mulţi ani, pentru „Adevărul“, Ion Udrea. 

 
Şederea familiei Udrea în judeţul Buzău a fost una temporară, care avea să se sfârşească în anii de după Revoluţie, imediat după plecarea Elenei la facultate. Şi-a adus părinţii alături de ea, la Bucureşti, iar la scurt timp s-a mutat în Capitală şi fratele ei. Tatăl politicienei s-a stins în primăvara anului 2009 şi a fost înmormântat într-un cimitir din Bucureşti.
 
În copilărie, toată lumea îi spunea Găbiţa, Gabriela fiind cel de-al doilea nume al Elenei Udrea. „Toţi îmi spuneau Găbiţa sau Puşa. Tata, Dumnezeu să-l ierte!, îmi zicea Puşa. Abia în liceu mi s-a spus Elena“, explica, într-un interviu, Elena Udrea. 
 
„Lua mereu premii“
 
În blocul 23 A, din Micro V, unde a locuit familia Udrea, locatarii încă îşi amintesc de Găbiţa, unul dintre zecile de copii care se zbenguiau pe aleile cartierului mărginaş. Toţi spun că fetiţa „şoferului de autobuz“ era bine educată, le vorbea frumos şi nu se lua cu nimeni la harţă.
 
Victoria Gâdea, o femeie de 80 de ani, îşi aduce bine aminte de mica ei vecină, de acum trei decenii. „Mai venea la noi la uşă, ciocănea şi ne cerea câte ceva sau ne anunţa de ceva anume. Era scumpă. Vorbea frumos, toţi vecinii o iubeau. A avut o familie care s-a ocupat de educaţia ei. Învăţa mult, se ducea la şcoală şi lua mereu premii“, ne-a spus Victoria Gâdea. 

 
Elena, spun cei care au cunoscut-o, era un copil ascultător, care nu se eschiva de la rigorile impuse de părinţi. „Îmi aduc aminte de ea pentru că aveam, atunci, şi eu copii mici, care se jucau cu Elena. Copiii se jucau la ore fixe, după-amiaza, dar nu o vedeai mereu cu ei la joacă. O ţineau părinţii să îşi facă lecţiile. S-au ocupat de educaţia ei, asta pot să o spun cu mâna pe inimă, chiar dacă erau oameni simpli, muncitori”, ne-a povestit Gheorghe Iftimie (60 de ani), vecin al familiei Udrea din perioada şederii în Buzău. 
 
„Capul răutăţilor“ în gaşca de prieteni
 
Ca orice copil, Elena avea şi ea dreptul la porţia zilnică de zbenguială, după orele de clasă.
 
Printre micuţii din bloc, era zglobiul care mai tot timpul strângea gaşca şi propunea „strategia” de joacă. Iniţia chiar şi escapade în curţile vecinilor, pentru a-şi potoli pofta de fructe sau legume din grădini. „Fata era la şcoală, era cuminte, dar cu gaşca de la bloc mai făcea şi năzbâtii. A sărit gardul la un vecin, Radu, care a murit între timp, şi a luat şi ea două roşii, dar în spirit de joacă, nu că nu avea ce să mănânce. Nu a prins-o, dar el se văita că nu avea cine să fie decât fata lui cutărică. Avea şi ea vreo 12 ani, era copil“, ne-a povestit Vasile Bârsan, de 86 de ani, locatar într-una dintre casele din vecinătatea blocului în care a locuit familia Elenei Udrea, în Buzău.
 
Pleca deseori cu ceilalţi copii din faţa blocului pentru a explora ruinele Castelului Marghiloman, aflate la un kilometru distanţă. „Când stăteam în Micro V, băteam de dimineaţă şi până seara împrejurimile castelului. Speram să găsim chiar şi o comoară în castelul acela aflat în ruină. Oricine putea intra, pentru că nu avea nici uşi, nici ferestre“, a mărturisit Elena Udrea, cu ocazia unei vizite la Buzău, în 2011.
 
Elena Udrea a urmat clasele I - VIII la Şcoala numărul 16 din cartier, pe care le-a încheiat de fiecare dată cu medii mari. „A fost comandant de detaşament, iar acolo nu ajungeau elevii slabi la învăţătură. Era o fată foarte bună şi niciodată nu mi-a făcut probleme. A fost premianta clasei tot timpul şi am înţeles că şi în clasele I - IV era la fel. Era înfiptă şi avea un caracter de lider. Se oferea să ajute, organiza excursii la mare, la munte, unde am mers de câteva ori“, a povestit, pentru „Adevărul”, dirigintele ei din gimnaziu, profesorul de sport Ovidiu Comşa. 
 
Prima apariţie în ziar: concurentă la Miss
 
Printre elevii din Şcoala 16, era foarte populară, după cum şi-a amintit o fostă colegă. „Era o tipă practică, sportivă. Era implicată la orele de sport şi chiar şi acum când o văd că sare cu paraşuta nu mă impresionează, pentru că aşa o ştim toţi. Am fost prietene foarte apropiate şi ţin minte că era foarte populară. Dintre noi două, de fiecare dată ea era aleasă prin vot să fie comandant de detaşament. Erau propuşi elevii cu cele mai bune rezultate, însă votul era în funcţie de popularitate. Învăţa bine la  toate materiile, iar cel mai mult îi plăcea istoria, ţin minte“, ne-a declarat Cristina Vasile, colegă a Elenei în şcoala gimnazială.
 
Elena Udrea a urmat Liceul Teoretic „B.P. Hasdeu“, la clasa de electrotehnică, în primii doi ani, apoi la filologie.
 
În ultimul său an de liceu, Elena a participat la un concurs de Miss, iar despre prestaţia adolescentei s-au făcut referiri într-o cronică de spectacol, realizată de jurnalistul Cornel Stângă. Din articol reiese că Elena Udrea era mai degrabă o tânără timidă, nu foarte populară printre colegii de liceu şi orgolioasă.

 
Ziaristul buzoian a dedicat două pagini de ziar ediţiei din 1991 a concursului „Miss Adolescenţa Buzău“. Concurentele, printre care era şi Elena, au avut de parcurs trei probe. La cea de „defilare prin faţa publicului în ţinută lejeră, de vară“, Elena a purtat o rochie maro, iar la a doua, o rochie neagră cu capă pe umeri, „cu un aer de mister“.  
 
A treia probă a fost, însă, cea care i-a dat, se pare, bătăi de cap Elenei Udrea. „Fiecare concurentă se prezintă singură. Elena, anul IV la Hasdeu. Îşi cere scuze pentru emoţii. Fluierături în sală. Continuă greu. «Voi recita o poezie a lui Lucian Blaga». Foarte puţini aplaudă. Ceilalţi nici nu vor să audă. Ce greu e să fii prima din seria concurentelor. Un fel de deschizătoare de pârtie. Începe. Din păcate nu se aude, stă cam departe de microfon. Alte fluierături. Disting totuşi: «Vei plânge mult atunci, ori vei ierta?!». Publicul n-o iartă. Nu vrea s-o asculte. Sau nu-i o prezenţă prea agreată în Hasdeu. Oare?! Florin (Florin Artene, prezentator - n.r.) vrea s-o ajute. Atenţionează că va întrerupe spectacolul, dacă nu se face linişte. Sunt avertizaţi, în primul rând, «rockerii». Degeaba. Concurenta renunţă şi pleacă în culise. Bănuiesc ce-i în sufletul ei...“, scria jurnalistul buzoian, în 1991.
   
Juriul acelui concurs a decis că Elena Udrea nu merită un loc pe podium, spre mâhnirea concurentei din Liceul Hasdeu, care a refuzat să revină pe scenă pentru a-şi ridica diploma de menţiune.
 
Un mariaj de un deceniu
 
După liceu, Elena Udrea a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative, specializarea Drept, în cadrul universităţii particulare „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti. În 1996, a obţinut diploma de licenţă, iar din 1997 a fost avocat la propriul său cabinet individual de avocatură. 

 
În 2003 a devenit soţia omului de afaceri Dorin Cocoş, căsătoria având loc la Consulatul român din New York. Numele acestuia a fost asociat cu mai multe scandaluri publice, unele legate de un contract de concesiune a parcărilor din centrul Capitalei sau de eliberarea de certificate medicale muncitorilor români care doreau să plece la muncă în străinătate. Mariajul dintre cei doi a durat un deceniu, divorţul fiind înregistrat pe 10 iunie 2013, la un notar public.
 
Apropierea de preşedinte
 
Omul politic Elena Udrea a apărut în 2004, când a devenit membru PNL şi a candidat pe lista Alianţei Dreptate şi Adevăr pentru un loc în Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
 
A ajuns consilier general în echipa primarului Traian Băsescu apoi a fost propulsată în funcţia de preşedinte al Comisiei Juridice şi de Disciplină a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. „Traian Băsescu avea obiceiul ca, după Şedinţele Consiliului, care se desfăşurau o dată pe lună, să-i strângă pe consilierii Alianţei vizavi, în Parcul Cişmigiu. Sedinţa se termina în jur de şase şi stăteam la terasă până noaptea târziu. Era iunie, cald. Aşa l-am descoperit pe omul Traian Băsescu“, declara public Elena Udrea, în 2006.
 
După numai câteva luni, Elena Udrea a fost adusă la Cotroceni de noul preşedinte, Traian Băsescu, pe poziţia de şefă a Cancelariei Preşedintelui.
 
A demisionat la scurt timp de aici, în octombrie 2005, în urma unei campanii de presă care viza incompatibilitatea cu afacerile soţului ei. „Am constatat că, ori de câte ori lupta preşedintelui împotriva marii corupţii a făcut un pas înainte, atât asupra mea, cât şi asupra altor persoane care susţin acest demers necesar s-au declanşat atacuri profund nedrepte şi cu o virulenţă pe care numai teama de aplicare a legii o poate explica. (…) Nu doresc ca prin insinuările repetate la adresa mea să devin o vulnerabilitate a demersurilor preşedintelui României“, spunea Elena Udrea după demisie.

 
În toamna anului 2005, a plecat din PNL, iar câteva luni mai târziu, în februarie 2006, s-a înscris în PD, unde a primit imediat funcţia de secretar executiv. În octombrie 2008 a devenit deputat PDL în colegiul 25 Bucureşti, acumulând peste 43 de procente din voturi, cel mai bun rezultat al unui deputat PDL din Capitală. După alegeri, în urma negocierilor pentru guvernul PDL - PSD, Elena Udrea s-a ales cu demnitatea de ministru al Turismului.
 
Pe parcursul întregii sale existenţe în lumea politică, Udrea a fost un consecvent vârf de lance în războiul preşedintelui cu adversarii din PNL şi PSD. Nu degeaba i-a fost atribuită de popor sintagma „Blonda de la Cotroceni“. A stârnit scandaluri, crize politice, antipatii chiar şi din sfera apropiaţilor preşedintelui ţării, însă niciodată nu şi-a pierdut calitatea de preferată a lui Traian Băsescu.

 
Despre ataşamentul dintre cei doi, neobişnuit ar spune unii, s-a scris mult în presă, de-a lungul anilor. În mai 2006, când Traian Băsescu era internat la Spitalul Elias, Elena Udrea a venit în vizită pentru a-i aduce pacientului un platou cu prăjituri. La ieşire, le-a declarat jurnaliştilor că i-a făcut preşedintelui o „vizită de curtoazie“, prilej cu care a discutat diverse, inclusiv despre gripa aviară.
 
Apoi, când Elena a împlinit vârsta de 35 de ani, i-a avut printre invitaţii de onoare, la petrecerea de la Poiana Braşov, pe soţii Traian şi Maria Băsescu.
 
Cum a apărut „partidul lui Băsescu“
 
Elena Udrea şi-a urmat mentorul, aproape necondiţionat, în fiecare aventură a acestuia pe tărâmul politicii. După ce Traian Băsescu s-a dezis definitiv de PDL, printr-un interviu postat pe o pagină de socializare, a girat o nouă construcţie politică, ridicată pe scheletul unei fundaţii, Mişcarea Populară.
 
La începutul acestui an, PMP a devenit oficial partid politic, moment aşteptat cu mult interes de nemulţumiţii din PDL. Cum era de aşteptat, nu a durat mult până când frâiele „partidului lui Băsescu“ au ajuns pe mâinile Elenei Udrea. 
 
A fost aleasă preşedinte al Partidului Mişcarea Populară la Congresul partidului, din iunie 2014, obţinând 742 de voturi pentru. „Vă mulţumesc pentru încrederea acordată şi vă promit că vom construi împreună partidul acela de care România are nevoie. Vă promit că vom schimba împreună clasa politică. Vă promit că vom schimba împreună România în bine, vă promit că vom conta în alegerile prezidenţiale din această toamnă. Vă promit că vom fi primul partid din România, în 2016”, a declarat Elena Udrea, după alegerea sa în funcţia de preşedinte al PMP. 
 
Acum, Elena Udrea se îndreaptă către culmile carierei sale politice, ţintind funcţia de preşedinte al României, succesor al celui pe care l-a avut tot timpul drept model.
 

EXCLUSIV Klaus Iohannis. Secretele neamţului care vrea să fie preşedintele României

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: