Secretele uimitoare ale gladiatorilor. Ce au descoperit cercetătorii despre dieta şi aspectul lor fizic

Secretele uimitoare ale gladiatorilor. Ce au descoperit cercetătorii despre dieta şi aspectul lor fizic

Doi ”venatores” luptând cu un tigru FOTO ancient-origins.net

Gladiatorii au fost mereu simbolul atletului şi războinicului profesionist, un exemplu de masculinitate, virilitate şi putere. Potrivit unor specialişti, secretul acestor războinici consta în alimentaţie. Meniul unui gladiator este însă surprinzător pentru cei familiarizaţi cu clişeele asociate acestor luptători antici.

Ştiri pe aceeaşi temă

Gladiatorul din vechile arene ale Romei Antice reprezintă şi astăzi un simbol al masculinităţii şi perfecţiunii fizice. La acest mit au contribuit din plin şi producţiile cinematografice care ne prezintă gladiatori cu muşchi masivi bine ancoraţi de trupuri perfect lucrate. Aceşti atleţi şi luptători profesionişti ai arenelor păreau, prin prisma acestor clişee asociate în lumea modernă, nişte devoratori de carne. În realitatea, arată noile cercetări, secretul adevăraţilor gladiatori era tocmai o alimentaţie fără carne. Aceleaşi studii arată că erau departe de modelele fizice ataşate acestora în producţiile hollywoodiene. 
 
Mâncătorii de fasole care distrau mulţimea
 
În Roma Antică, gladiatorii erau cea mai apreciată marfă pentru distrat mulţimea. Aceştia puteau lupta unul cu celălalt sau împotriva animalelor sălbatice eliberate în arenă. Gladiatorii erau preferaţii publicului masculin, dar şi ai celui feminin, inclusiv ai marilor doamne patriciene. Gladiatorii erau atleţi şi luptători profesionişti proveniţi atât din prizonieri de război, cât şi din rândul datornicilor sau al celor condamnaţi pentru diferite delicte. Aceştia proveneau din diferite colţuri ale lumii cunoscute şi stăpânite de romani. Erau gladiatori germani, africani, asiatici, celţi, traci şi chiar romani. Luptele cu gladiatori erau atât de populare încât au fost ridicate în tot Imperiul, în perioada sa clasică, nu mai puţin de 100 de şcoli de gladiatori renumite, pe lângă cele marginale, foarte provinciale. 
 
Totodată, fiecare oraş care se respecta avea câte o arenă specială pentru luptele de gladiatori. Până şi taberele militare mai importante aveau astfel de amenajări destinate distracţiei soldaţilor. Iar unul dintre cele mai importante secrete ale acestor războinici profesionişti ai arenei, era alimentaţia, spun specialiştii din cadrul Universităţii de Medicină din Viena. Aceştia au ajuns la această concluzie după ce au studiat un cimitir al gladiatorilor de lângă Efes, Turcia de astăzi. În mormântul comun au fost descoperite oasele a 67 de gladiatori. Cercetătorii de la Universitatea din Viena au fost analizele izotopice pe oasele descoperite tocmai pentru a reconstitui, măcar parţial, dieta acestora. Deşi mulţi dintre noi ne-am gândi la o dietă bazată pe carne, specifică sportivilor de performanţă, descoperirile echipei austriece arată contrariul. 
 
Gladiatorii erau vegetarieni. Folosind rezultatele analizelor, aceştia au tras concluzia că toţi gladiatorii îngropaţi la Efes au mâncat puţină proteină animală, dar au făcut exces de carbohidraţi din legume. Pe scurt, se presupune că aceştia mâncau cel mai mult fasole şi orz. Ambele ofereau carbohidraţi şi îi ajutau la creşterea masei musculare, dar şi pentru a avea energie în timpul antrenamentelor. De altfel, această realitate este atestată şi de autorii antici. Pliniu, în ”Istoria Naturală”, îi numeşte pe gladiatori hordearii, adică ”mâncătorii de orz”. Mâncarea vegetariană nu însemna austeritate sau rele tratamente aplicate gladiatorilor, majoritatea având statutul unui sclav. Din contră, dieta era controlată de specialiştii şcolilor de gladiatori tocmai pentru a-i menţine sănătoşi, dar şi apţi de a distra în arenă mulţimea. 
 
Mai mult graşi decât modele sculpturale
 
Specialiştii spun că vechii gladiatori arătau total diferit de ceea ce ne imaginăm noi astăzi. Erau mai mult graşi decât sex simboluri cu muşchi sculptaţi şi fără pic de ţesut adipos. Iar motivele sunt la fel de practice ca şi alimentaţia vegetariană. De fapt, cele două aspecte au legătură unul cu celălalt. Practic, proprietarii şcolilor încercau să-şi îngraşe într-o anumită măsură gladiatorii, în special în zona abdomenului şi a pieptului. Specialiştii de la Universitatea din Viena, dar şi alţi cercetători implicaţi în acest proiect cred că, de fapt, grăsimea îi proteja în timpul luptelor. 
 
Cu un strat de grăsime, terminaţiile nervoase erau mai puţin expuse, iar tăieturile care sângerau, mai puţin periculoase. Totodată, stratul de grăsime pus pe gladiatori contribuia la spectacolul din arenă. Gladitorii îşi provocau răni, sângerau, dar fiind superficiale, puteau lupta în continuare, spre deliciul mulţimii. Kathleen Coleman, profesor la Universitatea din Harvard, susţine această ipoteză şi este convinsă că dieta gladiatorilor era formată din legume pline de carbohidraţi tocmai pentru a le asigura acest strat de grăsime protectoare. 
 
Suplimente vitaminice şi o grijă aparte
 
Gladiatorii erau o marfă de preţ. Costau mult la cumpărare, întreţinerea era, la rândul său, costisitoare, dar de multe ori profitul era pe măsură. Aşa că fiecare patron de ”ludus” trebuia să aibă mare grijă de gladiatorii săi. Pe lângă hrana necesară şi antrenamentul adecvat, gladiatorii primeau tot felul de suplimente vitaminice. Mai precis, primeau suplimente de calciu luate din pudră de oase pisate. Specialiştii care au studiat oasele gladiatorilor arată că nivelul de calciu din acestea era uriaş faţă de cel al cetăţenilor obişnuiţi. De asemenea, Pliniu cel Bătrân vorbeşte, în aceeaşi ”Istorie Naturală”, despre băuturile din pudră de oase ale gladiatorilor, băute chiar după luptă. 
 
Gladiatorii beneficiau de servicii medicale de calitate, drept dovadă fiind rănile bine vindecate. De altfel, gladiatorii rareori luptau până la moarte, întrucât erau prea scumpi pentru a fi sacrificaţi prea uşor. În urma cercetărilor, s-a ajuns la concluzia că în ”puşcăriile-fortăreaţă” în care stăteau gladiatorii erau condiţii mult mai decente decât în majoritatea caselor romane, existând podele încălzite pentru antrenamentele din timpul iernii, băi de diferite tipuri, instalaţii sanitare şi infirmerii. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: