A murit Radu Miclescu, ultimul membru al unei ilustre familii boiereşti. Trimis la închisoare de comunişti, a supravieţuit şi a reînviat un conac fabulos în Botoşani
0Unul dintre ultimii boieri români, Radu Miclescu, descendent al unei mari familii aristocratice moldoveneşti a murit la conacul său din Călineşti, judeţul Botoşani. Povestea de viaţă a boierului Radu Miclescu a fost fabuloasă, fiind arestat de comunişti la numai 16 ani pentru ca mai apoi să evadeze din ţara lui Ceauşescu şi să facă avere în Germania. S-a întors după 1990 pentru a restaura conacul strămoşilor săi.
Radu Miclescu, ultimul descedent al vechii şi importantei familii de boieri Miclescu, supranumiţi şi ”amicii ţăranilor”, a murit săptămâna aceasta la conacul său din Călineşti, judeţul Botoşani. Avea 84 de ani. Boierul Miclescu era unul dintre ultimii boieri români rămaşi în ţară. A fost un erudit şi un aristocrat autentic, cu largi cunoştinţe mai ales în domeniul artei.
Totodată a avut o poveste de viaţă fabuloasă reuşind să scape de bolşevici, după patru ani de puşcărie, să evadeze din lagărul comunist şi să clădească un adevărat imperiu al magazinelor de antichităţi în Germania. S-a întors în România imediat după căderea comunismului şi a reuşit să renoveze, cu fonduri proprii, conacul strămoşilor săi, acolo unde a stat până la sfârşitul vieţii.
Descendentul unei vechi familii boiereşti din Moldova
Radu Miclescu s-a născut în 1935 şi a fost fiul lui Gheorghe Miclescu, ofiţer de aviaţie, comandantul Flotilei 1 Vânătoare, pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi al Magdei Miclescu. Familia din care provenea îşi avea rădăcini adânci în evul mediu românesc. Strămoşii săi au fost mari dregători ai domnitorilor Moldovei, atestaţi încă din timpul lui Ştefan cel Mare. Mai precis din anul 1436, deşi rădăcinile lor sunt probabil mult mai vechi. Au fost înalţi dregători, mitropoliţi şi în general oameni cu avere, influenţă politică şi socială dar şi foarte erudiţi. O dovedeşti biblioteca familiei, de la conacul din localitatea Călineşti, judeţul Botoşani, unde se aflau peste 16.000 de volume. Totodată au fost mari proprietari de pământ cu numeroase sate de ţărani. Erau însă omenoşi cu ţăranii de pe domeniu, ajutându-i şi purtându-se mai degrabă ca protectori decât ca stăpâni.
De aceea au ajuns să fie supranumiţi şi ”amicii ţăranilor”, mai ales prin prisma boierului Dimitrie Scarlat Miclescu. Se spune că în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, Micleştii au fost pârcălabi ai Hotinului. Tocmai de aceea pe blazonul familiei, pe fundal verde, este o cetate cu două turnuri,poartă aurită. Deasupra cetăţii sunt încrucişate sabie şi cheia. Micleştii s-au înrudit de-a lungul timpului şi cu alte familii din Moldova şi ţara Românescă precum Rosetti, Ghica sau Cantacuzino. Radu Miclescu a fost ultimul descendent al acestei familii. Şi-a petrecut copilăria în judeţul Botoşani, la conacul de la Călineşti. Acesta a fost construit în 1711 pe locul unui alt conac-fortăreaţă folosit de Micleşti Moldovei medievale. La conacul din Călineşti, Radu Miclescu a dus viaţa unui copil dintr-o mare familie boierească. A interacţionat cu mari oameni politici ai României, cu ambasadori şi miniştrii. ” Ce ştiu eu încă de pe vremea bunicilor mei, bineînţeles venea Petre Carp, Dimitrie Sturdza.
Ăştia erau chiar cumnaţii bunicului meu. În timpul copilăriei mele ţin minte pe mulţi diplomaţi ai vremii, pe ministrul Angliei, pe ministrul Spaniei, al Italiei. Era tot timpul mişcare aici”, povestea Radu Miclescu într-un interviu acordat postului de televiziune Digi 24. Tot aici, Radu Miclescu a fost martorul bunăstării familiei sale. Îşi aduce aminte de sute de oameni care veneau să lucreze pe domeniul familiei cu utilaje de ultimă generaţie pentru anii 30. ”Era şi un loc de locuit foarte agreabil dar era şi o mare întreprindere. La lucrările agricole veneau 3-400 de oameni şi era o activitate intensă tot timpul. Era în mare parte mecanizat. Erau trei tractoare în lanţ, batoze.
Erau ultimul răcnet al tehnicii în anii 30-40”, preciza Radu Miclescu în cadrul aceluiaşi interviu. Copilăria sa a fost marcată, pe lângă o înaltă educaţie şi de exemplul filantropic al părinţilor săi. Îşi aducea aminte, de exemplu, cum mama sa a hrănit copiii de ţărani în timpul marii foamete de după război. ”În timpul foametei, mama cu doamna Greta Sturdza au organizat aici o cantină şi cu ajutor suedez pentru copiii din sat. Doi ani de zile, 60 de copii au avut două mese pe zi. Din partea noastră se dădea o ciorbă de fasole cu carne şi, de la suedezi, erau un fel de fulgi de ovăz şi nişte triunghiuri de brânză topită”, mărturisea Radu Miclescu.
O copilărie curmată tragic de comunism
Copilăria idilică, specifică unui copil de mare boier, a fost curmată brusc odată cu venirea comuniştilor la putere. Radu Miclescu avea numai 13 ani şi era singur la conacul de la Călineşti, atunci când a fost vânat pentru prima dată de comunişti. Părinţii săi erau în acel moment la Bucureşti. ”Când a venit naţionalizarea, întâmplător, eram absolut singur aici. Noaptea a venit nevasta primarului, m-a trezit, mi-a spus că şeaua este pusă pe cal şi că trebuie să iau tot ce pot şi să fug la Hârlău, nu la Botoşani. Că la Botoşani, mă va prinde. Aveam 13 ani şi am călărit 60 de kilometri. Asta a fost, am scăpat.”, povestea Radu Miclescu pentru Digi 24. A scăpat însă, numai pentru moment. A reuşit să ajungă la Bucureşti, la părinţii săi. A stat ascuns trei ani. La 16 ani, însă, a fost arestat. La fel şi tatăl său. ”Am făcut patru ani de închisoare, de la 16 la 20 de ani. Şi tatăl meu a fost închis.”, spunea Radu Miclescu. Tânărul boeir a stat închis la Jilava. După aceea a reuşit să supravieţuiască cu greu în România comunistă până în 1973.
O carieră în lumea antichităţilor şi o datorie morală faţă de strămoşi
În acel an, tânărul Radu Miclescu a reuşit să fugă din lagărul comunist. A ajuns în Germania, la Frankfurt. Aici a avut mai multe slujbe, pe la diferite firme. În cele din urmă, pricepându-se la artă şi antichităţi a început propria afacere. ”În cele din urmă aveam cel mai mare magazin de antichităţi din Frankfurt”, spunea Radu Miclescu. Deşi a avut o carieră impresionantă în acest domeniu şi a strâns o avere, în 1990, după căderea comunismului Radu Miclescu s-a întors acasă, în România. Dorea, dintr-o datorie morală faţă de strămoşi să refacă conacul familiei. Comuniştii îl batjocoriseră iar superba locuinţă a boierilor Miclescu, de la Călineşti a fost şi puşcărie şi IASE, iar mai apoi lăsată în paragină. Boierul Miclescu s-a luptat mulţi ani cu statul român pentru a-şi lua înapoi moştenirea strămoşească. În cele din urmă a izbândit. ”Simţeam o responsabilitate faţă de familie. Şi dintr-o idee de revanşă faţă de comunism.”, mărturisea boierul Miclescu.
În anul 2002 a început să renoveze conacul, cu ajutorul nepotului său arhitectul Şerban Sturdza. Şi-a cheltuit aproape toată averea pe reabilitarea conacului. I-a redat însă strălucirea de odinioară. ”Casa aşa cum este a fost construită pe temeliile unei case mai vechi de apărare, la 1711. Era foarte frumos mobilată, avea o bibliotecă impresionată de 16.000 de volume dintre care 100 de incunabule. În salonul mijlociu am două fotolii care provin din camera de lucru a ţarului Alexandru I al Rusiei făcute pe la 1805. Am mobilier Bidermeier, candelabrul este suedez, de pe la 1810.”, preciza Radu Miclescu. De altfel toată casa era înţesată de antichităţi valoroase. Aici la Călineşti a locuit până la moarte cu soţia acestuia Miona Miclescu, descedentă a lui Iancu Flondor, un mare boier şi patriot bucovinean. Boierul Miclescu a vrut mereu să găsească o modalitate de face ca acest conac să dăinuiască. ”Totul este să găsesc o modalitate să fac să dăinuiască, să fie un martor din vremurile când România era normală”, spunea acesta.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se încarcă comentariile...
