Irlo Doidoi, românul care transformă pereţii în opere de artă controversate: „E o chestie de nişă, în care nu ceri voie, ci doar mergi şi faci treabă“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Desenele lui Irlo pot fi admirate şi la diverse festivaluri de artă urbana din ţară FOTO: Bianca Sara
Desenele lui Irlo pot fi admirate şi la diverse festivaluri de artă urbana din ţară FOTO: Bianca Sara

„Irlo Doidoi“ este porecla faimosului artist mural Laurenţiu Alexandrescu. La doar 30 de ani, tânărul este unul dintre cei mai cunoscuţi „grafferi“ români, operele sale fiind la fel de admirate în Timişoara, la Berlin şi la New York.

Laurenţiu Alexandrescu  (30 de ani) pare numele unui om obişnuit, cu o slujbă normală şi o viaţă banală. Dar Laurenţiu are un pseudonim, „Irlo Doidoi“, devenit celebru în zona underground a desenelor stradale, a graffiti-urilor de multe ori considerate scandaloase, care sparg barierele vizualului şi convenţionalului.

SCANDALUL DIN NEW YORK

Un desen semnat de Irlo apare chiar în interiorul sediului Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, un altul – pe Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu. De asemenea, unul dintre proiectele sale a ajuns chiar într-una dintre expoziţiile Institutului Cultural Român (ICR) din New York din anul 2008, care a atras atenţia presei din România după ce, în cadrul expoziţiei, a fost prezentat, printre altele, şi un ponei roz pe care era desenată o svastică. 

Expoziţia de street art „Freedom for Lazy People“ organizată de ICR a avut ca invitaţi trei artişti „underground“ din România: Irlo, Nuclear Fairy şi Omar. New York a fost doar un pas, Irlo continuând colaborarea cu Institutul Cultural Român, însă de data aceasta cu cel de la Berlin.

În 2014, Laurenţiu Alexandrescu şi alţi cinci artişti români au expus la sediul ICR Berlin, unde au desenat pe pereţi, pe scaune, pe căni şi pe dulapuri. Expoziţia a fost dedicată benzilor desenate. 

Irlo spune că ar vrea ca desenele sale să ajungă şi în locuri mai exotice, precum India, Japonia şi Australia. Deşi această formă de artă este infinit mai apreciată peste hotare, Irlo mărturiseşte că nu-i arde de plecat nici din Bucureşti şi nici din ţară.  

A RENUNŢAT LA FACULTATE 

Implicat în diverse controverse, de la celebrul scandal „poneiul roz“ la reinterpretarea unor scene Biblice (Sfântul Gheorghe ucigând balaurul), Irlo provine dintr-o familie de artişti şi a început să deseneze pe ziduri pe când avea 13 ani. 

A exersat o vreme pe pereţii caselor din Bistriţa, oraşul lui natal. „Am intuit încă de atunci că «this is the future» (n.r. - «ăsta-i viitorul»). Mi-am dat seama că e o chestie de nişă, în care nu ceri voie, ci doar mergi şi faci treabă. Acum nici nu mă mai consider «graffiti artist», ci mai degrabă muralist“, îşi începe Irlo povestea. 

irlo  5

Într-un hostel din Bucureşti, Irlo a redat viziunea sa despre România (Foto: Arhivă Personală) 

Talentul nativ al lui Laurenţiu a fost remarcat de părinţii săi, care l-au trimis la Liceul de Arte Plastice din Bistriţa. Mai apoi, tânărul a început şi Facultatea de Arhitectură în capitala Banatului, după ce intrase primul la Cluj şi al şaselea la Timişoara. Bistriţeanul nu a terminat însă facultatea, alegând să renunţe după ce a constatat că aceasta îi ocupa mult prea mult timp. S-a ales însă cu o groază de informaţii despre care spune că îl ajută în inedita lui ocupaţie. 

„Mă consider cumva autodidact, dar am avut parte de mulţi profesori care mi-au fost modele şi m-au influenţat. Mi se pare că gândirea de arhitect conţine cumva toate artele şi ştiinţele. Poţi să ai o vedere de ansamblu, ca un dirijor de orchestră“, explică artistul. 

În urmă cu zece ani, după ce a renunţat la Facultatea de Arhitectură din Timişoara, Irlo a luat o decizie cel puţin „drastică“ pentru o persoană care nu are un job stabil care să-i permită să-şi plătească o chirie într-unul dintre cele mai scumpe oraşe din ţară: s-a hotărât să se mute în Bucureşti, unde a început, cu eforturi substanţiale, să-şi transforme pasiunea pentru arta murală într-un job. 

image

Unele dintre desenele lui Irlo au ajuns şi pe unităţi de învăţământ - Facultatea de Arte (Foto: Arhivă Personală)
 

Personajele fictive „construite“ cu măiestrie de Irlo au ajuns pe ziduri din Bucureşti, Timişoara, Cluj, Arad, Deva, Sibiu, Braşov, Ploieşti, Bistriţa şi Constanţa. De asemenea, tânărul artist a pictat live în ţară la diverse evenimente centrate pe sport sau pe artă urbană. Încet, încet, a reuşit chiar să aducă în instituţii de învăţământ arta considerată infracţiune de către poliţie şi pentru care autorii erau adesea fugăriţi de oamenii legii. 

Deşi a început „mâzgălind“ pereţii din spatele blocului din Bistriţa, lui Laurenţiu nu-i place să fie asociat cu partea ilegală a acestei forme de artă şi, mai mult, nu încurajează tinerii să o practice oriunde şi oricând. Întrebat dacă i-a fost greu să transforme această pasiune într-un job care să-i permită să trăiască în Bucureşti, Irlo spune: „Nu a fost greu, dar a fost lung. A durat ceva. Nici acum nu mă pot lăuda că am ajuns unde visam, dar merge treaba“. 

Artistul adaugă că l-a ajutat să ajungă să trăiască din arta sa deschiderea firmelor de publicitate şi chiar şi a instituţiilor publice faţă de această formă de cultură urbană. Promovarea artei urbane într-un cadru oficial, de către instituţiile de cultură, nu a făcut altceva decât să-i încurajeze pe artişti acestui gen, care oricum pot fi număraţi pe degete. 

irlo  8

Chiar şi TVR a apelat la talentul bistriţenului pentru decorul unei emisiuni (Foto: Arhivă Personală)

În ceea ce priveşte materialele folosite, Irlo spune că nu are nicio „graniţă“ din acest punct de vedere, apelând la spray-uri, dar şi la vopsea şi chiar la alimente. Nu doar ustensilele folosite sunt „dictate“ de tema lucrării, ci şi timpul de execuţie. „Durează cam cât vrea fiecare lucrare. Unele se lungesc, că le foarte place, iar altele se foarte grăbesc. Cred că e ca-n viaţă, unele lucruri sunt grăbite, altele sunt lungite“, explică artistul.

Drept dovadă, unele lucrări au fost terminate în mai puţin de o oră, în timp ce altele s-au întins şi pe două-trei luni. Flexibilitatea dictează modul de lucru şi atunci când vine vorba de alegerea desenelor.

 „Nu e o schemă fixă. Discut cu cei interesaţi, ei vin cu idei, eu vin cu idei şi până la urmă tot ne înţelegem şi ajungem la un punct comun“, mai spune Irlo, care recunoaşte că de cele mai multe ori primeşte mână liberă din partea celor care apelează la serviciile sale.

Vă mai recomandăm:

Cum a apărut „Pui de somn“, animaţia nominalizată la premiile Gopo, care a dat viaţă viselor tânărului Paul Mureşan

Ziua broker pe piaţa de capital, seara artistă desăvârşită. Povestea bistriţencei care face picturi superbe pe haine

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite