După un deceniu concentrat pe fuga de Securitate şi o viaţă aproape de legendă, luptătorul anticomunist Gheorghe Paşca va avea un monument în Năsăud

După un deceniu concentrat pe fuga de Securitate şi o viaţă aproape de legendă, luptătorul anticomunist Gheorghe Paşca va avea un monument în Năsăud

Gheorghe Paşca la vânătoare FOTO: Vasile Rus

Gheorghe Paşca este unul dintre cei mai cunoscuţi luptători anticomunişti care s-a ascuns vreme de 10 ani în pădurile din Maramureş şi Bistriţa-Năsăud. După ce le-a rezistat comuniştilor preţ de un deceniu, partizanul s-a sinucis pentru a nu fi capturat. În cinstea lui în Năsăud se va ridica un monument. De asemenea, trupul său se va întoarce în Maramureş la Săliştea de Sus.

Ştiri pe aceeaşi temă

Gheorghe Paşca, născut în 1901 în Săliştea de Sus,  provenea dintr-o familie numeroasă, cu 11 copii, băieţii fiind nevoiţi de mici să înveţe meşteşugul dogăritului şi al vânătorii. Gheorghe şi fratele său Dumitru au devenit în timp cei mai pricepuţi vânători, cunoscând pădurile din Maramureş ca în palmă.

Priceperea la vânătoare l-a şi ajutat pe Gheorghe Paşca să-şi consolideze starea materială. Aceasta îi aducea venituri considerabile, care i-au şi permis o serie de investiţii precum o moară sau o crâşmă.


Viaţa lui Gheorghe Paşca, pe care puţini o cunosc, este la limita dintre legendă şi realitate. 10 ani s-a ascuns în pădurile din Bistriţa-Năsăud şi Maramureş de Securitate, după ce a intrat în dizgraţia sa în 1946, când a refuzat să îşi predea una dintre arme la Postul de Poliţie din Săliştea de Sus, Maramureş, unde locuia.

În 1946 s-a dat o lege care interzicea deţinerea de armament şi muniţie, toţi oamenii din Săliştea de Sus fiind aşteptaţi la postul de Poliţie pentru a-şi preda armele. Gheorghe Paşca s-a supus şi el regulilor, predându-şi armele, cu excepţia uneia, o puşcă cu lunetă, de care era ataşat.

Una dintre armele lui Gheorghe Paşca, păstrată cu sfinţenie de către unul dintre copiii săi FOTO: Vasile Rus


Puşca cu lunetă care i-a cauzat neplăcerile era primită de la un grof austriac, în timpul ocupaţiei maghiare, când, auzind de calităţile excepţionale de vânător ale maramureşeanului, l-a invitat ca însoţitor în sezonul de vănătoare. Se spune că arma de vânătoare a fost primită de la grof, după ce Paşca i-ar fi salvat viaţa, doborând cu un glonţ în cap un urs, care era gata să se prăbuşească peste grof.

După  incidentul cu puşca pe care a refuzat să o predea s-a retras în pădurile din Maramureş, având Securitatea pe urme un deceniu. La doar câţiva ani de la fuga sa, când Securitatea a mobilizat efective importante a vrut să se predea, fiind convins de un comunist că nu i se va întâmpla nimic. A intrat în Primăria din Săcel, unde a auzit fără să vrea o discuţie telefonică între şeful de post şi autorităţile din Veşeu privind arestarea sa. Se hotărăşte atunci să fugă din nou, ieşind pe geamul încăperii şi amestecându-se printre participanţii de la o nuntă ce se desfăşura în apropiere.

Fratele său Dumitru este ucis în 1949 de către un grup de securişti deghizaţi în ţărani. Acest eveniment îl transformă pe Gheorghe Paşca într-o „sălbăticiune”. Paşca devine foarte suspicios, nu mai are încredere în nimeni, ameninţă cu moartea pe toţi cei pe care îi întâlneşte în pădure, iar pe informatorii Securităţii trimişi să îl spioneze îi bate crunt şi îi obligă să-şi mănânce carnetul de partid.


În 1950, Securitatea apelează la o tânără, Ioana Vlad, pe care o trimite în munţi pentru a-l găsi pe partizan şi a le comunica locul în care se afla. Aceasta îl găseşte însă între cei doi începe o poveste de dragoste, Ioana Vlad rămânând în pădure cu Gheorghe Paşca până în anul 1953.

„Stăteam în buncăr, în Măgura Telciului, aveam masă, pat, sobă, blide (n.r. farfurii) şi n-am dus lipsă de nimic. Gheorghe împuşca mistreţi, capre, aducea lapte şi brânză de la stână. El venea şi-mi zicea:<< iară umblă după mine, da` până trăiesc eu, n-avea frică>>. Am născut-o pe fată în pădure şi am rămas din nou groasă. Îmi era foarte greu, dar nu aveam de ales”, spune Ioana Vlad într-un interviu redat de Radu Hrinciuc în Anuarul Institutului de Istorie Orală din 1998. 

Cu un copil mic şi cu încă unul pe drum, Paşca devine mai prudent, evitând să se mai expună des în zonele circulate. Acest lucru nu durează însă mult,unul dintre informatori descoperind buncărul celor doi şi anunţând Securitatea.

 „A doua zi, în zori, auzim focuri de armă deasupra noastră. Eu am vrut să ies afară, da` Paşca mi-o zis: Nu mergi nicăieri, până trăiesc eu, eu mă duc! O ieşit în buncăr şi mi-o spus să mă duc cu el, că o să încerce să mă scoată din încercuire. Eu n-am vrut, eram cu un copil mic în braţe şi groasă de şase luni. I-am spus să scape dacă poate şi să se ducă, că eu mă  predau”, povesteşte Ioana Vlad.

Paşca aruncă o grenadă spre securişti şi reuşeşte să fugă din nou. Între timp, Ioana Vlad este supusă interogatoriilor fără sfârşit. Este dusă la penitenciarul din Satu Mare, unde este internată la infirmerie pentru a naşte cel de-al doilea copil. Se întoarce acasă după patru luni de detenţie.

În ciuda pericolelor, Gheorghe Paşca este alături de familie

Deşi este căutat în continuare de către Securitate, Gheorghe Paşca nu pierde legătura cu familia sa. Mergea noaptea la Ioana Vlad pentru a-i duce mâncare şi a-şi vedea copiii, în ciuda pericolelor ce-l păşteau.

Timp de doi ani de zile Paşca şi-a întreţinut familia cu cele necesare, riscându-şi viaţa de fiecare dată.


Este identificat de Securitate în 1956  în apropiere de localitatea Bichigiu (Bistriţa-Năsăud), iar când este înconjurat, pentru a nu fi prins, Gheorghe Paşca se sinucide. Securiştii îi leagă corpul inert de o sanie şi îl târăsc din localitatea cu pricina până la Năsăud, unde îl depun în curtea primăriei, unde flutură lozinca „Cine face ca el, ca el păţeşte”. Îl aruncă mai apoi într-o groapă şi îl acoperă cu pământ, fără a avea parte de o slujbă creştinească.



Mormântul lui Gheorghe Paşca din cimitirul din Năsăud FOTO: Vasile Rus

În cimitirul din Năsăud i-a fost descoperit mormântul de curând, familia lui Gheorghe Paşca intenţionând să îi mute rămăşiţele în Maramureş. De asemenea, autorităţile locale din Năsăud intenţionează să ridice un monument în memoria lui Gheorghe Paşca.



Informaţii obţinute din Anuarul Institutului de Istorie Orală I din 1998, Radu Hriniciuc şi cu ajutorul  preotului Vasile Rus.



Vă mai recomandăm:

Eroii anticomunişti din Bistriţa-Năsăud evocaţi la Praga

FOTO ÎPS Andrei a sfinţit troiţa ridicată în cinstea celor 6 tineri executaţi de comunişti în 1950


 

citeste totul despre: