Povestea controversatei Ana Brâncoveanu, contesă de Noailles, prima femeie admisă în Academia Română, deşi şi-a renegat originile

Povestea controversatei Ana Brâncoveanu, contesă de Noailles, prima femeie admisă în Academia Română, deşi şi-a renegat originile

Numele de Anna de Noailles nu spune nimic publicului român, fiind mai degrabă un nume cu rezonanţă în lumea literară din Franţa. Contesa Anna de Noailles a fost o figură aparte şi o poetă strălucită a perioadei interbelice din Franţa. La origini, aristocrata în salonul căreia se întâlneau mari scriitori precum André Gide sau Jean Cocteau a fost o româncă. Anna a fost admisă în rândurile Academiei Române, deşi declarase că nu aparţine României.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ana Brâncoveanu, membră a marii familii de boieri Brâncoveanu, s-a născut la Paris pe 15 noiembrie 1976, fiind fiica lui Grigore Brâncoveanu şi a Ralucări Musuruş, de origine greacă. A avut parte de o educaţie aleasă şi la doar 13 ani şi-a publicat primele versuri. Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în anul 1897 devenind, astfel, contesa de de Noailles. Aristocrata pe jumătate româncă a ajuns celebră în lumea literară pariziană după primele publicări de poezii. 
 
Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar primul volum de poezii intitulat „Le Cœur innombrable” a apărut în 1901. Recenziile au fost favorabile, volumul fiind catalogat drept unul de mare succes. A fost aleasă membră a Academiei Belgiei. A devenit apoi membră a Academiei Franceze. Din partea prestigioasei instituţii a primit chiar marele premiu pentru literatură.
 
Francezii au ales-o prima femeie comandor al Legiunii de Onoare.Fascinanta poetă cu origini româneşti a vrăjit cu talentul şi personalitatea ei nume mari ale epocii. A fost admirată de Jean Cocteau şi i-a fost prezentată lui Pierre Loti. Casa sa a devenit, după debutul de succes, cel mai mare salon literar din Paris. În salonul contesei se întâlneau nume mari ale literaturii franceze precum Pierre Loti, Francis Jammes, André Gide, Frederic Mistral, Colette sau Paul Valéry.
 
S-a bucurat de apreciere din partea societăţii franceze şi a lumii iterare din perioada numită Belle Epoque. Se spune că Joseph Reinach i-ar fi spus: ”Madam', în Franţa sunt numai trei miracole – Jeanne d’Arc, râul Marne şi dumneavostră”.
 
Nicolae Iorga a fost fanul contesei
 
Faima Annei de Noailles ajuns şi pe meleagurile româneşti. Cel care a pledat pentru recunoaşterea ei ca scriitor a fost cărturarul Nicolae Iorga, cel care a propus-o pentru admitere în Academia Română.
 
„Între cine cântă mediocru în româneşte şi cine aduce genial acordurile misterioase ale sufletului ... într-una dintre cele mai mari literaturi ale lumii, e de preferat cu admiraţie aceasta din urmă”, spunea Iorga despre contesa pe jumătate româncă.
 
Despre contesă Iorga a mai spus că era „cel mai mare poet francez care era dinspre partea tatălui o româncă”. La insistenţele lui Iorga, Anna de Noailles devine la data de 25 iunie 1925 prima femeie admisă în Academia Română.
”Doamna Anna de Noailles, născută Brâncoveanu, din sânul Bibeştilor, este considerată astăzi o mare poetă a Franţei. Crticii recunosc în scrisul ei spiritul rasei noastre”, a fost motivaţia lui Iorga pentru admiterea Annei în rândurile membrilor Academiei.
 
După Anna de Noailles, în rândurile Academiei Române a mai fost admisă o femeie - Elena Văcărescu, propusă de scriitorii Octavian Goga şi Mihail Sadoveanu, aceasta fiind chiar verişoara contesei de Noailles.

 
A declarat că nu aparţine României
 
Evenimentul a stârnit controverse în rândul lumii literare din ţară. Anna de Noailles îşi negase apartenenţa la ”rasa românească” în interviurile date la Paris şi acest lucru a stârnit nemulţumiti în rândul multora dintre scriitorii români care nu îi recunoşteau dreptul de a fi admisă în Academie. Într-o scrisoare adresată revistei Les Annales, contesa declarase că nu aparţine României şi că a călcat pe pământ românesc decât o singură dată, în trecere, în drumul către Constantinopol.
 
Mulţi critici români nu au văzut-o cu ochi buni şi au acuzat-o că şi-a renegat originile. „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui George Călinescu o descrie ca fiind „lipsită de loialitate faţă de rădăcinile sale româneşti”. Alţi critici au fost de părere că Anna de Noailles nu avea ce origini să-şi renege, nefiind legată în niciun fel de pământul românesc pe care călcase doar în treacăt.
 
Personaj de roman
 
Contesa a avut o frumoasă prietenie cu scriitorul francez Marcel Proust, între cei doi existând de-alungul vremii o corespondenţa periodică, care a fost publicată mai târziu. „Luminoasa lui prietenie m-a influenţat, m-a schimbat, aşa cum singură este capabilă s-o facă o nobilă iubire a cuvântului. Marcel Proust este singura fiinţă care m-a făcut să schimb un vers, să suprim o strofă. El a aninat primele ghirlande la uşorul tempul al tinereţii mele; el m-a făcut să cred că poezia era nectarul lumii, gloria juvenilă - scumpă unei întregi mulţimi, faima - fără duşmani, triumful - neprihănit!" , spunea contesa despre scriitor.
 
Anna de Noailles a fost modelul personajului contesei Gaspard de Reveillon din romanul „Jean Santeuil” al lui Marcel Proust. Contesa şi-a povestit memoriile în volumul "Cartea vietii mele".

 
Înmormântată la Paris
 
Contesa cu origini româneşti a murit la Paris, la vârsta de 57 de ani, în 1933. La slujba sa de înmormântare de la Biserica ortodoxă Madelaine din Paris au fost prezente cele mai importante nume ale literaturii franceze. A fost înmormântată în cimitirul Pere-Lachaise, în cavoul familei Bibescu, alături de verişoara sa Martha Bibescu.
Doar o parte din opera celei care a fost la origini Ana Brâncoveanu a fost tradusă în limba română.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: