Marile iubiri ale Mariei Tănase: de la medicul cu care a rămas gravidă până la Brâncuşi şi soţul Clery. Testamentul de pe patul de moarte al cântăreţei

Marile iubiri ale Mariei Tănase: de la medicul cu care a rămas gravidă până la Brâncuşi şi soţul Clery. Testamentul de pe patul de moarte al cântăreţei

Maria Tănase a ars de-a lungul vieţii iubiri pătimaşe şi fulgerătoare. Dragostea din adolescenţă pentru medicul cu care a rămas însărcinată i-a marcat destinul. A avut o relaţie de amor pasională cu sculptorul Constantin Brâncuşi, pe care l-a idolatrizat. S-a iubit cu un spion francez şi şi-a vândut averile ca să-l scape de închisoare. S-a căsătorit cu confidentul Clery Sachelarie, cel care i-a tolerat capriciile aventuroase.

I s-a spus „Pasărea Măiastră a muzicii româneşti”, „Privighetoarea Bucureştiului” sau „Edith Piaf a României”. A fost considerată prima divă adevărată a României şi un fenomen unic în muzica românească. Dincolo de cariera fulminantă care a propulsat-o din cartierul sărac bucureştean Cărămidari până în reflectoarele scenelor din Paris sau New York, Maria Tănase a fost o femeie specială care a trăit şi iubit aşa cum a cântat: cu pasiune şi după bunul ei plac. 

S-a spus despre ea că era o femeie care nu-şi refuza nimic, nici măcar capriciile amoroase de o noapte care îi aduseseră, în apogeul carierei, o faimă controversată. Nu se jena să ceară atunci când inima poftea şi nu îi păsa de gura lumii. Risipea sentimente, tot  aşa cum cheltuia, peste noapte, pe capricii, averile strânse din cântat.
 

Şi-a trăit iubirile cu pasiune, aşa cum cânta şi pe scenă când însufleţea cu glasul ei mii de oameni. Bărbaţii care ajungeau în preajma Mariei Tănase sfârşeau inevitabil prin a se îndrăgosti de frumuseţea ei clasică, de atitudinea demnă, care nu de puţine ori intimida, şi de ochii verzi pătrunzători. Femeia din spatele artistei care smulgea lacrimi cu cântecele ei despre dragoste şi dor s-a îndrăgostit şi a suferit din amor cu acelaşi patos cu care cânta. S-a îndrăgostit pentru prima dată la 15 ani şi a cunoscut, odată cu prima relaţie, şi nefericirea. Au fost protagonişti ai agitatei vieţi sentimentale jurnalistul şi spionul Maurice Negre, regizorul Sandu Eliade, diplomatul Mircea Cruţescu, sculptorul Gheorghe Anghel. Se spune că unii au meritat-o, alţii nu. Destinul i-a fost marcat de două mari iubiri: sculptorul Constantin Brâncuşi şi soţul Clery Sachelarie. Pe primul l-a bocit cu lacrimi grele, când a murit, celui de-al doilea i-a mărturisit dragostea, aflată pe patul de moarte.

Prima dragoste din adolescenţă i-a marcat destinul

Inima Mariei Tănase s-a frânt pentru prima dată la 16 ani. Fata care crescuse fasinată de cântecul popular şi care se furişa în cimitir să asculte bocitoarele a plecat de acasă înainte să termine liceul. S-a înscris la concursul de Miss România. N-a avut succes şi a pierdut titlul la proba costumului de baie, juriul considerând că are picioarele prea groase. A cunoscut, în schimb, primii fiori de iubire după ce s-a îndrăgostit de un medic. A rămas însărcinată şi medicul pe care-l iubea a ajutat-o să întrerupă sarcina. Intevenţia i-a marcat existenţa. Se spune că din cauza întreruperii de sarcină făcute la 16 ani, Maria nu a mai putut avea copii, aceasta fiind marea suferinţă a vieţii ei. La finalul primei relaţii nefericite de amor s-a apucat de fumat, patimă care avea să îi distrugă viaţa.

 

Pasărea măiastră a lui Brâncuşi

La 25 de ani, Maria Tănase era o voce care se auzea peste tot în România. Îşi câştigase deja notorietatea la Viena, oraşul în care a scos primul disc. Avusese marea lansare, odată cu difuzarea primului cântec la radio în România. Fosta casieriţa de la cârciuma „Bufet de 7 lei”, fosta actriţă de revistă de la Teatrul „Constantin Tănase” era deja un fenomen la data care l-a întâlnit pe Constantin Brâncuşi. Relaţia cu năbădăi dintre nea Costache şi Maria a fost descrisă de Petre Pandrea în „Brâncuşi - Amintiri şi exegeze”. „Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tănase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţi. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expoziţie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache”, scrie Pandrea.

Se spune că Maria Tănase l-a idolatrizat pe Brâncuşi. Cum Maria nu-şi refuza poftele inimii, întâlnirea cu fascinanta personalitate a scuptorului nu se putea încheia altfel decât cu o relaţie amoroasă. Şi cum şi Brâncuşi avea un palmares bogat de aventuri, la vederea Mariei nu putea rămâne indiferent. „Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”, îi spunea sculptorul, Mariei, la începuturile relaţiei.
Spiritul libertin al Mariei n-a fost însă pe placul posesivului artist român care a sfârşit relaţia, nu înainte de a-i arunca acesteia vorbe grele. Brâncuşi a spus despre Maria Tănase că nu cântă, ci boceşte. A acuzat-o că îşi iroseşte talentul cântând în cârciumi şi i-a cerut să meargă la Operă, dacă vrea să se considere artistă. „Casandră antică, o plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trăntori“, acestea au fost vorbele aruncate de sculptorul gelos către artistă. S-au despărţit la fel de repede cum s-au îndrăgostit. 

Ani mai târziu, chestionat asupra relaţiei cu Maria Tănase, Brâncuşi declara că nu regretă nimic. A durat „până cand ne-am plictisit definitiv unul de celalalt“,spunea sculptorul despre relaţia cu Maria Tănase.
Când Brâncuşi a murit, în 1957, Maria l-a bocit cum numai o femeie care l-a iubit putea să o facă: cu lacrimi fierbinţi şi suspine adevărate. A vrut să ridice în memoria lui Brâncuşi o şcoală de muzică folclorică la Târgu Jiu. Visa să se aşeze în oraşul în care Brâncuşi ridicase Poarta Sărutului şi să transmită mai departe dragostea ei pentru cântec prin intermediul şcolii. Visul nu s-a realizat.
 

Celălalt sculptor din viaţa Mariei

Brâncuşi n-a fost singurul sculptor din viaţa Mariei. Ani mai târziu, după întâlnirea fulgerătoare cu nea Costache, avea să aibă o relaţie cu sculptorul Constantin Anghel. S-au văzut şi s-au plăcut pe loc la o petrecere. Anghel i-a cerut să-i pozeze pentru un bust şi Maria a ajuns muza în atelierul lui. 

„Deseori, în drum spre atelierul-locuinţă în care devenea muza inspiratoare a artistului, Maria reflecta asupra celui pe care-l iubea, gândindu-se să-l includă în vechiul ei proiect arhitectonic din cartierul Cărămidari. Lângă imobilul destinat restaurantului ar fi dorit să construiască şi un atelier-locuinţă al artistului Gheorghe Anghel. În acest scop a cumpărat în rate lunare 1.000 de metri pătraţi în apropierea grădinii din Livada cu Duzi“, scrie Maria Roşca in  cartea „Maria Tănase“. 

Nici relaţia şi nici bustul Mariei n-au mers prea departe. După despărţire, sculptorul a distrus bustul de bronz. 

Iubitul spion

Pe jurnalistul francez Maurice Negre l-a cunoscut pe vremea când cânta la restaurantul Capşa. S-a lăsat sedusă de misteriosul bărbat înalt şi frumos şi o vreme au fost un cuplu celebru al Bucureştiului.

Când Maurice Negre a fost arestat sub acuzaţia de spionaj şi condamnat la 10 ani de închisoare, fiind încarcerat la Aiud, Maria a făcut tot posibilul să-l scape. Se spune că, din dragoste pentru Maurice, şi-a vândut toate bijuteriile şi blănurile, ca să facă rost de banii necesari pentru a-l scoate din închisoare. S-a speculat că, în schimbul eliberării iubitului, Maria ar fi acceptat chiar să joace rolul de spion. După ce a fost eliberat, Maurice s-a întors în Franţa şi relaţia de amor s-a sfârşit. După Al Doilea Război Mondial, jurnalistul pe care Maria îl iubise şi pentru care îşi vânduse averile a ajuns director la Agenţia France Press. Persecutată de regimul din ţară, Maria i-a scris şi i-a cerut să o ajute. Scrisorile ei au rămas fără răspuns. 

Soţul Clery Sachelarie

După o viaţă amoroasă zbuciumată, Maria Tănase s-a căsătorit cu Clery Sachelarie. Cântăreaţa avea 37 de ani şi multe dezamăgiri amoroase la activ. Cu Clery, bărbatul de care şi-a legat destinul şi căruia avea să-i mărturisească dragostea de pe patul de moare, n-a fost dragoste la prima vedere. Fusese prietenul şi confidentul Mariei ani buni, cel care îi stătuse alături şi îi tolerase aventurile. Se spune că Clery ar fi iubit-o de la prima întâlnire, dar a preferat să aştepte până când diva cântecului popular românesc a acceptat să îi fie nevastă. O parte dintre prietenii Mariei nu l-au privit cu ochi buni pe Clery, considerându-l un cartofor care i-a tocat artistei averea.

Clery Sachelarie fusese un moşier şi un magistrat cunoscut şi era cu 13 ani mai mare decât ea. Maria l-a luat de bărbat când nu mai avea nicio avere şi nu mai reprezenta o figură importantă în epocă. „Când a pus ochii pe Maria, grecul scăpătase, era complet lefter… Fără să se sinchisească, şi-a dus viaţa pe lângă ea fără să facă nimic. Întocmind de regulă austriace şi martingale la curse, ospătându-se fără reţinere la Capşa, unde Maria rămânea nu o dată datoare costul prânzului…”, scrie despre soţul Mariei Tănase Gaby Michailescu, în cartea „Maria cea fara de moarte”.


„Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată”

Maria Tănase a fost soţia lui  Clery timp de 13 ani, până în ziua morţii. Dincolo de relaţii amoroase pasagere, care au continuat chiar şi după căsătorie, Maria Tănase şi-a iubit soţul. I-a mărturisit-o de pe patul de moarte, într-o scrisoare: „Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui. Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată. Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare. Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară şi galbene în  toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoţie : Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…”.

 

Cântecul, marea dragoste

 

Despre cântecul românesc, Maria Tănase spunea: „Interpretându-l, e cea mai mare satisfacţie pe care am trăit-o în lume. E sensul dăruirii mele colectivităţii”. La ultimul concert susţinut înainte să moară, Maria Tănase a căzut pe scenă şi gurile rele din public au spus că artista ar fi beată. În realitate, trilurile Mariei Tănase fuseseră întrerupe de o boală galopantă. Aflase că are cancer la plămâni, în fază terminală, cu două săptămâni înainte de concert, dar a refuzat să-l anuleze. Pe patul de moarte, sprijinită pe pernă, în spitalul în care şi-a petrecut ultimele zile din viaţă, Maria Tănase le-a cântat asistentelor „Lung îi drumul Gorjului...”

A iubit cântecul la fel de mult cum a iubit viaţa. Moartea a aşteptat-o cu aceeaşi atitudine demnă cu care urca pe scenă. Când a simţit că i se apropie sfârşitul, a chemat notarul şi i-a dictat testamentul. Şi-a implorat nepoţii să nu fumeze niciodată. A cerut să nu i se transforme înmormântarea într-un circ. „După moarte, corpul nescăldat, numai şters cu alcool să fie la dispozitia medicilor dacă vor considera că este cazul să se foloseasca de el la autopsie. Una dintre cele două cămăşi albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găseşte la spital şi care se butonează în spate. Pe cap să-mi puna pichetul de colţar alb, iar în picioare ciorapi albi scurţi”, a scris Maria Tănase în testament. N-a vrut să i se pună în picioare pantofii care au chinuit-o toată viaţa pe scenă. N-a vrut parastase şi mascaradă. A cerut o pernă cu petale de trandafir.

„Dacă se va putea şi nu va fi greu aş vrea ca pe un drum secetos şi dornic de apa să se facă o fântână şi în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student şi o studentă cu plata cantinei sau a posibilităţilor de masă şi să nu fie nimeni trist. Le doresc viaţă lungă şi sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unora le-am stat greu în drum şi au considerat să mă cunoască după placul lor şi nu după caracterul şi firea mea. Îmbratisez pe toţi şi doresc să le fie viaţa îmbelsugată, liniştită, sănătoasă şi în voie bună!”, au fost ultimele cuvinte scrise de Maria Tănase. „Pasărea Măiastră a României” a plecat pe 22 iunie 1963 să cânte în ceruri.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: