Lupta Ellei Negruzzi, prima femeie avocat din România admisă în Barou. A militat pentru emancipare: „Bărbaţii sunt galanţi cu damele doar în tramvai“

Lupta Ellei Negruzzi, prima femeie avocat din România admisă în Barou. A militat pentru emancipare: „Bărbaţii sunt galanţi cu damele doar în tramvai“

Ella Negruzzi

Ella Negruzzi a rămas în istorie drept prima femeie avocat din România acceptată în barou. Nepoata lui Costache Negruzzi a depus nenumărate cereri pentru acceptarea în barou, dar a fost respinsă pe motiv că era femeie. Nu a renunţat şi, după ani de procese, şi-a văzut visul cu ochii. A fost o luptătoare pentru drepturile şi emanciparea femeilor românce şi a schimbat mentalităţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ella Negruzzi a fost femeia care a schimbat istoria în domeniul avocaturii. Militantă pentru drepturile şi emanciparea femeii, a fost o deschizătoare de drumuri pentru femei în domenii interzise acestora în secolul trecut.
 
Nepoata celebrului Costache Negruzzi s-a n[scut pe 11 septembrie 1876, în satul Hermeziu, din comuna Trifesti, judeţul Iasi. Fiică a scriitorului Leon C. Negruzzi, Ella a avut parte de o educaţie de carieră. Pentru că tatăl său a decedat timpuriu, de creşterea şi educarea fetei s-a ocupat academicianul Iacob Negruzzi, cel care a fondat Societatea „Junimea“ . 
 
Visele tinerei s-au lovit de mentalităţile secolului trecut, potrivit cărora femeilor nu le erau destinate anumite meserii. A urmat şcoala primară şi liceul la Iaşi şi s-a înscris la Facultatea de Drept, o instituţie frecventată la vremea respectivă exclusiv de bărbaţi. Prejudecăţile şi privirile piezişe n-au împiedicat-o însă să termine facultatea. Cu un an înainte de absolvirea studiilor, în anul 1914, a depus cerere pentru a fi admisă în Baroul Iaşi. Cererea i-a fost respinsă că motiv că, fiind femeie, nu avea drept de vot, iar ca avocat ar fi trebuit să aibă acest vot. Respingerea cererii a fost o primă bătălie pierdută, care însă nu a descuraja-o pe tânără. Şi-a finalizat studiile şi a depus alte două cereri pentru admiterea în barou. Toate solicitările i-au fost respinse pe acelaşi motiv: era femeie.
 
Şase ani de procese
 
Şi-a căutat dreptatea în instanţă şi, pentru a-şi câştiga dreptul de intrare în barou, s-a judecat vreme de aproape şase ani. Demersul ei a fost unul dintre subiectele care au ţinut prima pagină a ziarelor în presa vremii. Decizia de respingere a cererii a născut polemici aprinse în societatea românească şi în presă. În ”Cazul d-nei Ella Negruzzi”, părerile erau împărţite. Unii îi susţineau dreptul de a pleda, alţii erau împotrivă. “Curtea de Casaţie secţia I a respins recursul doamnei Ella Negruzzi contra deciziei Curţii de Apel de la Iaşi care anulase înscrierea sa în baroul local.Vasăzică bărbaţii sunt politicoşi şi galanţi cu damele numai în tramvai, unde le cedează locurile lor pe bancă cu plăcere (şi încă ş’atunci când ele sunt tinere şi nostime!) sau prin saloane, unde nici un reprezentant al sexului mustăcios n-ar comite crima de-a ieşi pe uşă înaintea unei cuconiţe (ah, pardon… après vous madame!); dar când e vorba să recunoaştem meritele unei femei, dreptul ei elementar de a’şi întrebuinţa şi valorifica în lupta vieţei talentul, cultura, munca, spre a se putea hrăni şi a fi în acelaşi timp folositoare societăţii, atunci noi bărbaţii îi opunem un non possumus absolut. Şi, mă rog, pentru ce?”, scria Furnica din 13 februarie 1914.
 
După ani lungi de procese, Ella Negruzii a devenit prima femeie avocat din România, acceptată în barou. 
A lucrat, pentru început, ca avocat în Baroul Covurlui din judeţul Galati. Din 1919 s-a mutat în Capitală. Ca şi admiterea în barou, şi practicarea meseriei s-a dovedit o sarcină anevoioasă. Deşi îşi câştigase în instanţă dreptul de a pleda la bară alături de bărbaţi, Ella Negruzzi a continuat să se lupte cu mentalităţile şi prejudecăţile vremii. 
 
Militantă feministă
 
Experienţa sa de victimă a discriminării a făcut-o să se transforme într-o luptătoare pentru drepturile şi emanciparea femeilor din România. A strâns în jurul ei femei care luptau pentru aceeaşi cauză. Împreună cu Maria Baiulescu şi Elena Meissner, două intelectuale ale vremii, a pus bazele Asociaţiei “Emanciparea femeii”. În calitate de preşedinte al asociaţiei, a luptat pentru emanciparea civilă şi politică a femeii românce. În urma demersurilor asociaţiei, graţie eforturilor Ellei Negruzzi, femeilor românce li s-a permis accesul în Consiliul Superior al Muncii, în şcoli, căi ferate.
 
A acordat atenţie deosebită româncelor de la sate şi pentru ajutorarea lor a înfiinţat cercuri culturale şi cămine. Tot în sprijinul femeilor a înfiinţat în 1936 asociaţia “Frontul feminin”, menită să ajute la implicarea femeilor în acţiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice şi sociale. A dus o luptă pentru drepturile femeie şi prin articolele publicate în presa vremii. 
 
Cine nu cunoaşte acest nume? Îndrăzneala de a pătrunde în avocatură, într-o vreme când femeia era încercuită de graniţe trasate de prejudecăţi, stârnea comentarii răutăcioase pe toate buzele. Lupta care a dus la izbândă a fost dârză. Un suflet mare se afirma, croind o largă pârtie pentru cele care vor urma”, scria ”Ilustraţiunea română” din februarie 1933.

 
A militat pentru dreptul al vot al femeilor şi implicarea lor în politică
 
Ella Negruzzi a fost o deschizătoare de drumuri pentru femei şi în ceea ce priveşte implicarea reprezentantelor sexului frumos în politică. Împreună cu alte militante pentru emanciparea femeii, a trimis în 1917 o scrisoare Parlamentului României în care cerea drepturi politice pentru femei. Dreptul la vot şi dreptul de a candida pentru femei au fost idealurile Ellei Negruzzi. Întrebată „Pentru ce femeia cere dreptul de vot?“, prima femeie avocat pledant din România a răsuns: ”Pentru că femeile muncesc, pentru că plătesc impozite, pentru că este nedrept ca într-o ţară democratică, unde toţi cetăţenii iau parte la alegerea guvernului, femeile să nu exercite acest drept”.
 
A fost consilier municipal
 
În 1929, Ella Negruzzi s-a înscris în Partidul Naţional Ţărănesc şi a candidat. A fost aleasă consilier local în Bucureşti. Activitatea politică desfăşurată a stat tot sub semnul luptei pentru emanciparea femeii. A murit pe 9 decembrie 1948, după o viaţă pusă în slujba semenelor sale şi multe bătălii câştigate care au deschis drumuri.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările