Controversata doamnă Chiajna. Cum a ajuns să-şi mărite fata cu un sultan şi să-şi turcească cei doi fii

Chiajna a fost singura doamnă din istoria României care a condus o oaste în luptă. Una dintre cele mai controversate figuri feminine din istoria românilor, Chiajna a fost văzută de unii drept o femeie fără scrupule şi extrem de ambiţioasă. Alţii au văzut-o ca pe o mamă eroină, care a mers până-n pânzele albe pentru a-şi căpătui copiii.

Numeroase legende s-au născut de-alungul timpului pe seama personalităţii complexe a celei care a fost Doamna Chiajna. Nepoata lui Ştefan cel Mare şi fiica lui Petru Rareş, a fost transpusă şi în literatură, Alexandru Odobescu făcând-o personajul principal al nuvelei istorice „Doamna Chiajna”.

Mulţi istorici au prezentat-o drept un personaj rău şi malefic. Alţi istorici au văzut-o drept o mamă eroină, care a mers până în pânzele albe pentru a-şi căpătui cei şapte copii. „Şi-a iubit copiii mai mult decât pe oricine pe lume, mai mult decât a iubit măririle, mai mult decât şi-a urât duşmanii”, este concluzia lui C. Gane, autorul cărţii ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.
 

Acelaşi autor consideră că doamna Chiajna a fost, dincolo de legendele iscate pe seama personalităţii ei, o femeie extrem de ambiţioasă:  

„S-a spus despre doamna Chiajna că a fost personificarea ambiţiei, a răutăţii şi a cruzimii. Un monstru. Nu e adevărat. Nici nu rezultă de nicăieri că ar fi putut fi rea. Ambiţioasă şi crudă, poate. Dar nu într-atât încât să se facă din ea un tip, o personificare. Dezbrăcată de legendă şi redusă la proporţiile adevărate ale ciudatei ei firi, Doamna Chiajna ni se înfăţişează ca o femeie inteligentă, ambiţioasă şi energică. Atât”.

Începutul legendei

Fiica lui Petru Rareş, Chiajna s-a născut în 1525, în Polonia, în timpul pribegiei acestuia, înainte de doamnie. Se spune că ar fi avut trei ani când Rareş s-a urcat pe tronul Moldovei. A rămas fără mamă la o vârstă fragedă, după ce prima soţie a lui Petru Rareş a murit. Domnitorul s-a recăsătorit cu Doamna Elena, prezentată de istorici drept o femeie evlavioasă şi bună. 

În timpul celei de-a doua domnii a tatălui său, Petru Rareş, Chiajna s-a căsătorit cu Mircea Ciobanul, fiul lui Radu Vodă cel Mare al Munteniei. În primii ani de căsnicie, Chiajna a fost doar o simplă nevastă care s-a ocupat de familie. A făcut şapte copii, în timp ce Mircea Ciobanul se războia cu boierii, tăia şi spânzura. „Întreaga lui domnie a fost un lung şir de omoruri, tălmăcite de istorici în diferite feluri”, arată acelaşi istoric.

După mazilirea lui Mircea Ciobanul de către turci în 1554, Chiajna şi-a depăşit rolul de nevastă. Decisă să facă tot posibilul pentru a-şi urca bărbatul iar pe tron Chiajna a descoperit o cale inedită de a-şi ajuta soţul să revină pe tron. S-a împrietenit cu cadânele sultanului şi a făcut trafic de influenţă prin intermediul lor. Graţie demersurilor nevestei, Mircea Ciobanul îşi recapătă tronul în ianuarie 1559, dar moare în acelaşi an lăsând-o pe Chiajna văduvă cu 7 copii.

Ajutată de cadânele sultanului

Tronul rămas vacant după moartea lui Mircea Ciobanul era râvnit de boierii alungaţi din Ţara Românescă de Mircea. Când aceştia s-au întors decişi să preia tronul prin vărsare de sânge, Chiajna a pornit la luptă, conducând ea însăşi armata.

„Se puse în fruntea oastei domneşti, o mână de oameni şi e singurul exemplu din trecutul nostru, al unei femei conducând o oaste de război”, explică istoricul C Gane.

Învinsă de oastea numeroasă a boierilor a plecat la Constantinopol şi a început demersurile pe lângă Sultan, pentru recăpătarea tronului Ţării Domneşti pentru fiul său, Petru. A apelat tot la cadâne şi i-a dat sultanului 210.000 de galbeni. Sultanul i-a dat o armată cu care să învingă boierii care puseseră stăpânire pe tron. Şi astfel Chiajna a reuşit să-l urce pe tron pe fiul ei, Petru.

A cerut să i se aducă capul duşmanului

După o tentativă eşuată de a-l însura pe Petru cu domniţa Elena, fiica căpitanului Nicolae Cherepovici, apropiat al voievodului Ardealului, Chiajna s-a concentrat pe căpătuirea celorlalţi copii. „Anca fu dată după banu Negoi, iar Alexandru după cămăraşul Gheoghe Hrisoverghi. Rămâneau Mariana şi Dobra, cele mai mici care par a fi fost favoritele Chiajnei şi cărora mama lor voia să le pregătească un viitor strălucit”, explică istoricul C. Gane în cartea ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.

Ambiţioasa femeie visa să o facă pe fiica ei, Dobra, prima doamnă a Moldovei şi a vrut să o mărite cu Despot Vodă. În 1562 a fost la un pas să aranjeze nunta, după ce primise deja peţitorii lui Despot şi căzuse la o învoială. Chiajna s-a răzgândit când a aflat că Despot intenţiona să-l urce pe tronul Munteniei pe fratele său, Dumitru.

Doamna Chiajna s-a răzbunat pe Despot Vodă şi a pus să fie omorât fratele acestuia, Dumitru, cerând să i se aducă capul celui care visa să îi ia tronul Munteniei.

„Pe când se afla la masă cu boierii, ceru, ca o a doua Salomea, să i se aducă pe o tavă de argint capul celui care poftise la domnia ţării. Când îi fu înfăţişat grozava femeie luă capul de pe tavă sângerând cum era şi rostogolindu-l pe masă printre talere şi cupe, îl scuipă în obraz”, descrie istoricul C. Gane.

Cum a înscenat răpirea fiicei Marina 

Chiajna a început să caute bărbat pentru Marina, fiica mezină. A aranjat, prin intermediul patriarhului Constantinopului, căsătoria Marinei cu  boierul Ion Cantacuzino. Pentru că acesta era prea bătrân, Marina s-a opus. ”Merse plângând la mamă-sa şi îi spuse: „Nu şi iarăşi nu şi nu! Mai bine moartă decât soţia lui Ion, cât de Împărat o fi”, explică istoricul C. Gane. Pusă să aleagă între dorinţa fiicei sale şi ambiţia sa de a păstra o poziţi avantajoasă la Constantinopol, Chiajna a apelat la un tertip. A lăsat nunta să se desfăşoare şi, după nuntă, a pus la cale răpirea fiicei ei.

„Intrară în cortul mirelui, răpiră fata şi zestrea şi, trecând din nou Dunărea, se întoarseră la Bucureşti, spre ruşinea şi supărarea soţului înşelat. Dibacii curteni avură grija nu numai să înapoieze Chiajnei pe Marina cu întreaga ei zestre, dar să mai şi aducă cu ei o parte din bogatele daruri ale mirelui”, se mai arată în cartea  „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.

În 1568, Chiajna a fost pedepsită cu mazilirea şi a luat drumul exilului împreună cu copiii săi. Refuzaţi de turci, au ajuns în Asia. „Aici, după scurtă vreme, tânărul voevod Petre moare la vârsta de 23 de ani de boală, de inimă rea, lăsând în urmă o mamă înebunită de durere. Exilul Kiajnei a ţinut mai mulţi ani. Lipsa de mijloace a dus-o la sărăcie şi sărăcia aproape de cerşetorie. Un călător din  Occientul Europei, trecând prin Alep în 1570 a văzut-o făcând comerţ ambulant de mărunţişuri pe străzile oraşului”, se mai arată în cartea lui C. Gane.

Şi-a turcit doi băieţi  şi şi-a măritat fiica cu sultanul

Chiajna a luat decizia să-şi ”turcească” băieţii, pentru a scăpat de patimile exilului: ”Chinuită şi zgucuimată, mândra doamnă de altă dată înţelesese că exilul acesta nesfârşit avea o cauză determinată şi că nu ea era cauza aceia, ci fiii ei, cari cât or trăi, li stau duşmanilor în cale ca o veşnică ameninţare. Se hotărî, deci, mai mult silită de altfel să-şi înduplece fii a se face Turci”. Mircea si Radu au devenit Ahmet si Iusuf. 
 

Ambiţioasa doamnă a vrut să o mărite pe fiica ei, Dobra, cu fiul sultanului Selim al II-lea. Şi-a dus fiica în apropierea tânarului Murad, fiul sultanului si mostenitor al tronului. Acesta s-a îndrăgostit de Dobra şi a cerut-o de nevastă. Aşa a ajuns fata doamnei Chiajna cadâna preferata din haremul lui Murad care în 1574, după moartea tatălui sau, a ajuns sultan al Turciei, devenind Murad al III-lea. „Exilul se termină în sfârşit şi doamna Chiajna care avea atunci 50 de ani, împreună cu cei trei copiii ai iei turciţi iau drumul Constantinopolului şi al libertăţii”, mai spune C. Gane. Faimoasa doamnă şi-a petrecut ultimii ani din viaţă „uneltind faceri şi desfaceri de domnii în ţările noastre”. A murit în 1588 la Constantinopol, în vârstă de 63 de ani, iar mormântul ei nu a fost descoperit.