Cel mai sângeros Paşte din istorie. Cum au murit 3.000 de români la Fântâna Albă în 1941

Cel mai sângeros Paşte din istorie. Cum au murit 3.000 de români la Fântâna Albă în 1941

Paştele din anul 1941 a fost cea mai sângeroasă sărbătoare din istoria românilor. 3.000 de români din Bucovina au murit pe 1 aprilie 1941, seceraţi de mitralierele ruşilor. Masacrul s-a produs în localitatea Fântâna Albă, acolo unde au fost prinşi românii care voiau să părăsească teritoriul ocupat de Armata Roşie şi să revină la patria-mamă.

În 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov prin care România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei şi Basarabia, 3 milioane de români au ajuns să trăiască pe pământ străin.
 
Teritoriul care fusese până atunci pământ românesc a fost ocupat de Armata Roşie. Sovieticii un instaurat un regim de teroare în care românii erau pedepsiţi pentru simplu fapt că aparţiuneau naţiei române. Cei mai mulţi visau să scape de teroare şi să revină în patria mamă. Pe 1 aprilie 1941, chiar în ziua de Paşte, 3000 de români au plecat către ţara mamă convinşi că vor putea trece graniţa nestingeriţi. 
 
”Era un adevărat iad de la pământ până la cer”
 
Despre masacrul de pe 1 aprilie 1941 s-a spus a fost unul orchestrat de ruşi. Ruşii au împrăştiat în preajma Paştelui zvonul că se vor deschide graniţele cu România şi bucovineni vor putea trece nestingheriţi către patria mamă. Aproximativ 3000 de români din mai multe sate de pe valea Siretului au plecat, pe jos, în ziua Paştelui către graniţa. Îmbrăcaţi în alb, încolonaţi cu preoţi în faţă, purtând icoane şi steaguri, au plecat către România, dar s-au oprit la doi kilometri de frontieră, în localitatea Fântâna Albă, unde ruşii i-au aşteptat cu mitralierele.
 
“Peste sate se abătuse teroare bolşevică. Dacă nu făceai cârdăşie cu noii stăpâni, erai pierdut. În aceste condiţii insuportabile, o parte din populaţia română a ţinutului a hotărât să fugă din ţară ca să scape de prigoană. La 1 aprilie 1941, câteva mii de români, chemaţi de dorul libertăţii, au pornit paşii spre Fântâna Albă, la frontieră. Dar pentru mulţi acest drum a fost fără întoarcere. Eram şi eu, împreună cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular şi am văzut cum s-au desfăşurat lucrurile. A fost un adevărat masacru, un genocid”, povesteşte Gheorghe Mihailiuc, unul dintre supravieţitorii masacrului din 1 aprilie 1941, în cartea ”Dincolo de cuvintele rostite”.

Pe 1 aprilie 1941, la doi kilometri de graniţa cu România, femei, bărbaţi sau copii a fost cu toţi seceraţi de gloanţe într-un  cumplit masacru. Foarte puţini au supraveţuit dezastrului pentru a mai putea povesti coşmarul.
 
”Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci până când mulţimea a ieşit la luminiş. Era o acalmie prevestitoare de rele. Paşii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârşit fatal. Tricolorul din faţa coloanei flutura mândru, demonstrând dragostea de neam şi ţară a românilor Bucovineni. Deodată, liniştea a fost spartă de groaznicul glas al armelor. Zgomotul morţii s-a răspândit, hăt, departe peste codri. Cineva din mulţime a strigat: «La pământ!». Şuvoiul neîntrerupt de foc ne ţinea culcaţi, cu respiraţia curmată. În acea stare de încremenire, un bărbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: «Înainte, fraţilor, ei nu vor cuteza să ne omoare!». Dar chiar atunci a început măcelul. (...)Era un adevărat iad de la pământ până la cer. Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă.”, mai spune supravieţuitorul masacrului în cartea sa.
 
 Răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi în chiuri
   
Cei care nu au murit sub rafalele mitralierelor ruşilor au avut parte de un sfârşit şi mai cumplit. Răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi în chiuri până la moarte. Cadavrele românilor au fost aruncate în gropi comune care, se pare, fuseseră săpate dinainte. Unele victimele au fost îngropate de vii. Alţi români, prinşi la Fântâna Albă au fost arestaţi şi supuşi unor torturi cumplite. Au sfârşit într-o groapă comună dintr-un cimitir evreiesc, peste care ruşii au aruncat var stins.
 
După masacrul de la Fântâna Albă, ruşii au declanşat o operaţiune vastă de represalii împotriva românilor din Basarabia şi Bucovina. În luna iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Foarte puţini au supravieţuit. Ca urmare a regimului opresiv al ruşilor, românii din Basarabia şi Bucovina s-au împuţinat considerabil.  

 
Populaţia românească a regiunii Cernăuţi a scăzut cu 75.000 de persoane între recensământul românesc din 1930 şi primul recensământ Sovietic în 1959. S-a spus că ruşii au avut un program intenţionat de exterminare a românilor. Sângerosul 1 aprilie 1941 nu fost recunoscut niciodată de regimul sovietic.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: