Vânătările Ponorului, rezervaţia unicat în România. Fenomenul bizar care produce inundaţii şi care speria oamenii în trecut

Vânătările Ponorului, rezervaţia unicat în România. Fenomenul bizar care produce inundaţii şi care speria oamenii în trecut

Zona de intrare în Rezaervaţia Vânătările Ponorului. Foto: trascauadventure.com

Vânătările Ponorului este o rezervaţie complexă situată la marginea sud-vestică a culmii calcaroase Bedeleu din Munţii Trascăului. Este o formă de relief considerată unică în România.

Ştiri pe aceeaşi temă

Rezervaţia Vânătarile Ponorului este situată la confluenţa văilor Ponorului, Poienii si Seacă. Administrativ este împărţită între satul Vale în Jos, comuna Ponor şi satul Dumeşti, comuna Sălciua, judeţul Alba.
 
Accesul până la acest punct de atracţie turistică se face pe drumul judeţean DJ 107 Aiud-Ponor-Mogoş prin localităţile Râmeţ-Valea Poienii-Brădeşti-Vale în Jos sau pe drumul comunal DC 104 din Sălciua de Jos, Sub Piatră spre satele Valea în Jos sau Valea Poienii. Ultima variantă, noul drum din Sălciua prin Dumeşti, care duce la marginea nordică a rezervaţiei.
   
Rezervaţia a fost clasificată drept ”poljie”, termen care denumeşte un relief exocarstic, depresiune largă drenată subteran cu un fund plat pe care curge permanent sau temporar o reţea de ape. La ploi puternice apa nu poate fi drenată rapid şi se formează un lac temporar. Este cuvânt sloven şi înseamnă câmpie. 
 
Dungile de culoare vânătă de pe peretele de piatră au dat denumirea rezervaţiei
 
Rezervaţia este o depresiune largă bine populată (satele Vale în Jos, Brădeşti, Valea Poienii). Este drenată subteran, cele trei pâraie care se unesc aici se pierd în masivul calcaros şi îl strabat prin peştera Huda lui Papară. Are fundul relativ plat pe care curge permanent o reţea de ape. La ploi puternice apa nu poate fi drenată rapid fie din cauza debitului mare, fie din cauza colmatării ponorului cu materiale aduse de apă, lemne sau căpiţe de fân. Lacul temporar ce se formează sparge în cele din urmă barajul format şi debitul mare de apă produce dese inundaţii în Huda lui Paparâ şi pe Valea Morilor. Acest fenomen ciudat nu a putut fi explicat în trecut şi a dat naştere legendelor cu şolomani, balauri gigantici care locuiesc în Huda lui Papară. Aceşti şolomani se scaldă în lacurile peşterii şi apa ce deversează produce inundaţii. S-a născut chiar şi o meserie în acest sens, solomonari, bărbaţi curajoşi care intrau în peşteră în căutarea şi alungarea şolomanilor.
 
Cascada spectaculoasă din rezervaţie
 
Peretele înalt de calcar din partea estică de culoare alb-gri e brazdat de dungi de culoare vânătă lăsate de scurgerea apelor de precipitaţii. Aceste dungi vinete au dat locului denumirea de Vânătările Ponorului. Partea cea mai interesantă din rezervaţie este zona ponorului în suprafaţă de 5 ha. Valea Ponorului şi Valea Seacă se unesc cu 200 m înainte de a intra în ponor. Pe acestă distanţă ele formează o scurtă dar spectaculosă cheie, Cheile Vânătării. În peretele stâng al cheii, apa a dizolvat o diaclază paralelă cu valea, formând o peşteră plină de septe de dizolvare şi eroziune, marmite, colmatată parţial cu aluviuni şi lemne. Denumită Peştera Mică de la Vânătarea a fost descoperită, explorată şi cartată in 1980 de Viorel Luduşan. În peretele de calcar sub care se pierd apele, la câţiva metri înălţime se deschide gura mare a Peşterii Dâlbina, peşteră fosilă formată dintr-o singură sală de mari dimensiuni lipsită de formaţiuni spectaculoase.
 
 
Valea Poienii curge de la sud la nord şi se arucă în gol peste peretele înalt de calcar formând o spectaculosă cascada de 25 m (Cascada Dâlbina). În amonte de această cascadă, speologii de la clubul "Emilian Cristea" Alba Iulia au descoperit, explorat si cartat în 1986-88 un aven de 106 de metri adâncime, spectaculos dar deosebit de periculos (Avenul din Taul Moriii). Tot în peretele cascadei speologii de la Polaris Blaj au descoperit un aven de 26 de metri adâncime în fundul caruia un lac plin cu buşteni împiedică înaintarea (Avenul de la Vanatare)
   
Rezervaţia este formată din calcare masive de vârstă jurasic superioară. La vest şi est se întâlnesc conglomerate, gresii, marne şi marnocalcare cretacice (straturi de Brădesti), în vest interpunându-se o fâşie de bazalte mezozoice.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: