Spectacolul lumii. Expoziţia Mondială de la Dubai | REPORTAJ

Spectacolul lumii. Expoziţia Mondială de la Dubai | REPORTAJ

FOTO: EXPO 2020 DUBAI, FLORENTINA ŢONE

Până la final de martie anul viitor, Dubai e miezul lumii, căci găzduieşte – pe o suprafaţă de 4,38 de kilometri pătraţi, construită în timp-record în mijlocul deşertului – o expoziţie mondială menită să rupă gura târgului. Cel mai de anvergură eveniment organizat în lumea arabă, prima expoziţie mondială găzduită în acest spaţiu, la care participă 192 de ţări, fiecare cu propriul pavilion.

Ştiri pe aceeaşi temă

Când ajungi la Dubai după o vreme (patru ani, nu o veşnicie), unele lucruri sunt exact la fel (de impresionante): cel mai înalt turn al lumii, Burj Khalifa, şi zona din împrejurimi, clădirile strălucitoare, zgârie-norii, fântânile cântătoare, Dubai Marina – iar altele sunt nou-nouţe, recent şi foarte recent apărute în peisajul urban.

Inaugurat în 2018, obiectivul turistic pe care îl reprezintă Dubai Frame, o structură impresionantă sub forma unei rame fotografice, cea mai mare din lume, cu vedere deopotrivă spre oraşul vechi şi spre oraşul nou, aproape că s-a învechit. Căci noutate e un cuvânt cu viaţă scurtă la Dubai – ce e astăzi nou mâine nu va mai fi. Va fi înlocuit cu un punct de atracţie şi mai mare, şi mai înalt, şi mai ochios, şi mai bătător de recorduri.

Construcţia futuristă pe care o reprezintă Muzeul Viitorului e deja gata (şi-şi aşteaptă doar marea deschidere), un punct de observaţie care oferă privelişte la 360⁰ asupra Dubaiului şi mai cu seamă asupra insulei-palmier, Palm Jumeirah, care s-a deschis recent deasupra unui mall, Madame Tussauds Dubai îşi primeşte şi el vizitatorii de la mijlocul lui octombrie, după cum, în Dubai Mall, şi-a deschis porţile minunăţia de galerie de artă digitală Infinity des Lumières, o experienţă care putea fi trăită până acum doar în şase oraşe ale lumii. Un cartier nou-nouţ, Dubai Creek Harbour, e în construcţie – şi, în câţiva ani, va găzdui şi o rezervaţie de flamingo, dar şi cel mai înalt turn al lumii (Dubai Creek Tower), detronând Burj Khalifa, operatorii de turism se întrec în a oferi aventuri din ce în ce mai variate, mai luxoase, în deşert (apus, cină, cazare de multe stele), pe firul de apă de la care a crescut Dubaiul poţi să te plimbi acum şi cu ambarcaţiuni cu aer condiţionat şi condiţii de hotel, nu numai cu tradiţionalele abra...

Cel mai mare spectacol al lumii

Hotărât lucru: pentru Măria Sa Turistul, Dubaiul se întrece pe sine. Şi tot pentru turism, pentru redeschiderea către lume a Dubaiului, după perioadele de lockdown din pandemie, s-a bătut foarte serios monedă pe necesitatea vaccinării. Emiratele Arabe Unite au ajuns astăzi la 87% populaţie vaccinată cu două doze şi 97% cu una. Fără vaccinare, expoziţia mondială ar fi fost ea însăşi în pericol...

Cel mai preţios exponat al Dubaiului vreme de şase luni, deschis de la 1 octombrie anul acesta şi până la 31 martie anul viitor, este, fără nicio urmă de îndoială, Expoziţia Mondială – Expo 2020 (evenimentul şi-a păstrat denumirea iniţială, precum Jocurile Olimpice de Vară de la Tokyo). O călătorie în viitor, ocolul lumii în cele 266 de pavilioane de ţări, parteneri, organizaţii. Cât ne-ar lua să vedem totul? S-a făcut calculul: vreo şase săptămâni!

Desigur, ca să ajungi din centrul Dubaiului la spaţiul întins pe care îl ocupă Expo 2020 e un drum mai lung sau mai scurt, pe autostrada dintre dune, totdeauna în funcţie de trafic. Noi parcurgem cei 50 de kilometri, în dimineaţa unei zile obişnuite de lucru, în 45 de minute şi, odată ajunşi, nu încetăm să ne minunăm. Căci nimic nu te pregăteşte pentru ce vezi la Expoziţia Mondială de la Dubai, în care toate ţările îşi expun hainele cele noi. Şi nu sunt hainele împăratului care trece gol – sunt haine strălucitoare, de paradă, un spectacol al lumii, al lumilor, din care Dubaiul va ieşi mai bogat în turişti şi în notorietate. Căci aceasta pare să fie ţinta emiratului Dubai: să devină miezul turistic al lumii pentru când resursele de petrol se vor fi terminat. Cursa pare deja câştigată. Şi mai e şi petrol.

Minţi laolaltă pentru crearea viitorului

În apropierea spaţiului expoziţional vezi şi carapacea ştiinţifico-fantastică a staţiei de metrou – da, linia de metrou a fost prelungită până la Expo. Noi ne oprim în parcare – una dintre cele trei parcări uriaşe care înconjoară acest oraş în sine (şi punctul de plecare al unui viitor cartier, după ce se va fi încheiat expoziţia mondială) – şi luăm, până la una dintre porţi, un autobuz albastru.

Ce ne aşteaptă înăuntru? Viitorul. Până una-alta, avem o hartă colorată în braţe, pe care Expoziţia Mondială e înfăţişată în forma unei flori cu trei petale (câte una pentru fiecare dintre cele trei teme mari: Mobilitate, Oportunitate, Sustenabilitate), care se întâlnesc în centru, în sfera impresionantă pe care o reprezintă Piaţa Al Wasl; Al Wasl, după numele istoric al Dubaiului care înseamnă chiar asta, conectivitate/legătură. Spaţiile-temă ale expoziţiei, fiecare cu pavilionul reprezentativ şi cu grupuri-grupuri de pavilioane de ţări, au între ele două parcuri, Parcul Jubileului (cei 50 de ani de la naşterea EAU) şi Parcul Al Forsan, fiecare cu obiective care de care mai cu moţ. Un lucru e cert: la Expo 2020 te copleşteşte până şi harta (iar organizatorii şi-au atins deja primul obiectiv: să fii uimit).

La ediţia aceasta a Expoziţiei Mondiale – expoziţiile au loc o dată la cinci ani şi se întind, ştiţi deja, pe câte şase luni – motto-ul e foarte generos: „Connecting Minds, Creating the Future“, cu cele trei motoare de progres: Oportunitate (cu accent pe potenţialul indivizilor şi al comunităţilor de a crea un viitor mai bun); Mobilitate (descoperirea celor mai eficiente forme de mişcare a oamenilor, bunurilor, ideilor); Sustenabilitate (nu avem o planetă B la dispoziţie; cum facem s-o protejăm şi s-o păstrăm pe aceasta). Iar în spaţiul expoziţional, pavilioanele ţărilor nu sunt aşezate în funcţie de locul lor pe glob, ci în funcţie de apartenenţa la una dintre temele de mai sus.

România la Expo 2020: „New Nature“

În peisajul futurist pe care-l reprezintă expoziţia poţi să cauţi mult şi bine cubul acela alb imaculat, cu firide la colţuri, pavilionul României, pe care-l regăseai anul trecut în toate fotografiile de promovare a viitoarei prezenţei naţionale la Dubai. Îl caut şi eu cu febrilitate la faţa locului – urma să fie un pavilion ca o cutie de rezonanţă, care să amplifice mesajele României şi care, adus în ţară la final, să devină un centru de educaţie alternativă. N-o să-l găsesc, n-o să-l găsim – pentru că nu e, nu s-a mai făcut. Materialele, din China, n-au mai ajuns la timp, din motive de pandemie, aşa că România ocupă în expoziţie un pavilion-standard, pus la dispoziţie de ţara-gazdă. Era fie aşa, fie deloc – şi s-a ales varianta care ne permitea totuşi să participăm.

Cu toată înfăţişarea exterioară schimbată, conceptul, împărţirea spaţiului, a temelor, designul în linii simple, folosirea de materiale reciclate şi reciclabile, toate acestea s-au păstrat, aşa că ne uităm entuziasmaţi la ecranul lung (15x3 metri) din prima încăpere, pe care se succedă, în valuri de apă care curg şi curg, ca o cascadă, patru figuri centrale: George Enescu, Constantin Brâncuşi, Grigore Antipa, Nicolae Georgescu-Roegen. Elementul principal al expunerii pare să fie apa, inclusiv cu atât de apreciatul bar de apă H2RO de la etaj, unde poţi să deguşti toată oferta de ape minerale a României. Şi înţelegem de ce pavilionul nostru poate fi considerat o oază de răcoare, de prospeţime, în insula de ariditate pe care o reprezintă emiratul. Ideea se păstrează inclusiv în modul în care e redat, pe pereţii exteriori, conceptul adus de România la Dubai, cu albastru-cobalt şi litere tremurânde, ca şi cum ar fi un ochi de apă: „New Nature“.

Ce e acesta, vă întrebaţi? Un concept care-şi propune să dezvolte un nou şi atât de necesar echilibru între om şi natură, în contextul provocărilor uriaşe cu care se confruntă planeta. O viziune de dezvoltare sustenabilă, care cere o schimbare urgentă în încercarea de a asigura un viitor omenirii. Iar în interiorul pavilionului, natura şi noile tehnologii merg mână în mână: scanând QR-codurile plasate ingenios pe ici, pe colo, experienţa vizitării se transformă într-o călătorie de cunoaştere a patrimoniul natural şi cultural al României prin intermediul realităţii augmentate.

Mobilitatea umanităţii, o poveste

Intrăm în expoziţie prin grandiosul Portal al Mobilităţii (una dintre cele trei intrări principale), spectaculos şi ziua, şi noaptea, prin ţesătură, dimensiuni, lumină, şi aproape că rotim gâtul la 360⁰, ca nişte roboţei, cu ochii la toate pavilioanele de o parte şi de alta a aleii. În faţă e explozie de culoare: rochii verzi, roşii, portocalii, înfoiate, turbane în aceleaşi culori, bijuterii de un galben strălucitor, costume elegante. Mulţimile colorate ocupă toată aleea şi, cu ochii la ele, aproape că pierzi contactul cu grupul alcătuit din jurnalişti din România, Polonia, Ungaria, Cehia, invitaţi să vadă cu ochii lor – şi să povestească apoi lumii – minunăţiile Expoziţiei Mondiale la nici două săptămâni de la deschiderea oficială.

S-a găsit şi răspunsul exploziei de culoare, ni-l spune Widad, ghidul nostru: e o sărbătoare a Senegalului şi, în jurul pavilionului ţării, pare că e o mare petrecere. Widad e o tânără emirati care s-a născut şi trăieşte în emiratul Dubai, a studiat economia la o universitate din Canada şi lucrează la Oficiul de Turism al Dubaiului. Ne va fi ghid zâmbăreţ, relaxat, prin Dubai şi prin împrejurimi vreme de trei zile, iar noi o vom urma aşa cum urmează şoricelul felia de caşcaval. Pentru că fata asta, şcolită în străinătate şi lucrând pentru promovarea Dubaiului, dintr-o familie de emirati get-beget, e atât de reprezentativă pentru Dubaiul de astăzi, care e chiar aşa: deschis, relaxat, întâmpinând turiştii literalmente cu braţele deschise.

Expoziţia recordurilor

Iar noi începem à la grande: vizităm Pavilionul Mobilităţii. Unul dintre cele trei pavilioane tematice ale expoziţiei, numit şi Alif, după prima literă a alfabetului arab, şi menit să simbolizeze începutul progresului şi noile orizonturi. Păşim, nici mai mult, nici mai puţin, în cel mai încăpător lift din lume, care poate găzdui mai mult de 160 de persoane în acelaşi timp (Dubaiul e oraşul recordurilor, să nu uitaţi asta niciun moment). E un lift circular în care se face, imediat, întuneric – şi care funcţionează, vom vedea, ca o călătorie în timp: e evocată foarte sugestiv mişcarea umanităţii de la începuturi până în zilele noastre. Pe cerul liftului sclipesc lumini colorate, stele pe cerul deşertului, iar noi suntem înconjuraţi la propriu de zgomote: voci de oameni, zgomote de animale, trenuri care pufăie, cai care nechează – şi, mai încoace, avioane şi elicoptere, iar luminiţele recreează o elice de elicopter care se învârte cu rapiditate. E o experienţă extraordinară aceasta, ai piele de găină pe întuneric şi gura până la urechi – ce mod grozav de a începe călătoria prin Expoziţia Mondială revizitând trecutul, mobilitatea umanităţii de la începuturile ei.

Un basorelief lung, circular, din sala următoare, spune aceeaşi poveste a mişcării oamenilor în istorie. Dar, pe cât e de interesant, pe atât e de uşor să îl ignori – pentru că punctul de atracţie al spaţiului e reprezentat de uriaşele figuri ale trei învăţaţi arabi (9 metri fiecare), umanizate până la cel mai mic detaliu. Te uiţi la mâini, la firele de păr, la pupile – Dar sunt vii, sunt cât se poate de vii!, îţi vine să strigi. Nu, nu sunt vii, desigur, dar au fost aduse la viaţă, la proporţiile acestea impresionante, de creatorii personajelor din peliculele „Avatar“, „Godzilla“ etc. Sunt realizate din silicon, iar podoaba capilară, bărbile sunt din păr de yaki.

Oameni şi fluturi

Sala următoare găzduieşte – cum altfel? – cel mai mare glob de proiecţie din lume. Globul acesta uriaş îşi schimbă hainele, culorile, informaţiile în mod continuu, iar tu te uiţi la el de parc-ai fi văzut a opta minune a lume (Ha!, întreaga expoziţie e a opta minune a lumii, să nu ziceţi că nu v-am spus). Şi dacă globul acesta plin de informaţii sub formă luminoasă are un asemenea efect asupra adultului care sunt, imaginaţi-vă explozia de uimire a unui copil: Expo 2020 e cel mai tare parc de distracţii din lume – dar unul care educă extraordinar. Un manual de cunoaştere a lumii, cu luminiţe şi sclipiri şi uimiri, dar cu sute de mii, milioane de informaţii serioase despre lumea în care trăim, despre frumuseţile ei, dar mai ales despre problemele ei – şi posibilele soluţii la probleme. O expoziţie care încearcă să prefigureze viitorul şi, desigur, să responsabilizeze: noi facem lumea de mâine – să avem grijă cum anume o facem.

Călătoria pe tărâmul mobilităţii se încheie cu un pas în lumea de mâine: un oraş al viitorului, imaginat de copii, în care elementul central e reprezentat de fluturi, stoluri de fluturi. De ce? Uite, poate, ceva ce nu ştiaţi: fluturii au nevoie de exact aceleaşi condiţii de viaţă ca şi oamenii ca să supravieţuiască. Sigur, pentru sus-semnata, care a omorât mulţi fluturi la viaţa ei, ca să-şi facă acasă propriul Muzeu Antipa, atotprezenţa acestui simbol aproape că strânge inima (ah, voi sfârşi în iadul fluturilor), dar ce călătorie frumoasă, printre fluturii viitorului, semn că umanitatea va trăi şi va găsi spaţii propice de supravieţuire – pentru oameni şi fluturi.

Dubai, numele tău este Opulenţă!

Dubaiul este capitala emiratului cu acelaşi nume – unul dintre cele şapte care alcătuiesc Emiratele Arabe Unite (EAU), alături de Abu Dhabi, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah şi Fujairah. Protectorate britanice în secolul al XIX-lea, emiratele şi-au declarat independenţa în 1971 şi şase dintre ele au alcătuit EAU în acelaşi an; în 1972, în februarie, s-a adăugat şi Ras Al-Khaimah.

Expoziţia care te pregăteşte pentru viitor

 

Expoziţia Mondială de la Dubai nu se deschisese de nici două săptămâni şi o ţară anume adunase deja cronici extraordinare pentru pavilionul ei, care recreează o universitate cu doar trei materii de studiu: energie, oraşele viitorului, biodiversitate. Aşa că grupul nostru se înfiinţează în faţa Pavilionului Germaniei cu aşteptări uriaşe – şi toate vor fi confirmate pe parcursul orei care urmează.

Cine sunt cursanţii acestei universităţi numite sugestiv Campus Germania? Chiar noi, vizitatorii, care trebuie să învăţăm lecţii de sustenabilitate ca să mai avem o lume în care să trăim. Cum se pune în aplicare conceptul? Iată: nu începem turul pavilionului până nu primim, fiecare, câte un ecuson (inteligent) cu numele nostru şi ţara din care venim. Şi în fiecare punct al expunerii în care ajungem suntem recunoscuţi (ah, ce încântare!) şi ne sunt testate cunoştinţele, forţele. E ca şi cum Germania ar striga, pentru fiecare grup de vizitatori, catalogul – şi apoi ar responsabiliza fiecare cursant, prin tot ceea ce prezintă în laboratoarele sale.

100.000 de idei

Ce anume a adunat Germania, vă întrebaţi? Întâi de toate, 100.000 de idei de sustenabilitate de la universităţi şi cercetători de pe teritoriul ţării – câte una pentru fiecare bilă galbenă, din material reciclabil, din bazinul uriaş cu idei într-una dintre primele încăperi. Apoi, laboratoarele în sine – care prezintă surse noi de energie; peisaje inovatoare ale oraşelor viitorului; modalităţi de prezervare a naturii atât de vulnerabile. Practic, absolvi o facultate despre viitor pe parcursul unei singure vizite: înveţi să creezi energie, să creşti plante, ba chiar, în chip de bacterie în ocean, în timpul unui joc, mănânci tot plasticul pe care îl prinzi în jurul tău...

O expoziţie grozavă, interactivă, pentru mari şi pentru mici, o universitate pe care o absolvi cu felicitări, în sala ultimă, în timp ce un leagăn, pe lângă alte zeci de leagăne agăţate în tavan, te mişcă, te face să zbori, te responsabilizează. Şi poate că nu e moment mai emoţionant decât acesta în care, în leagănul care se mişcă, cu ochii la ecranele strălucitoare, pe care e şi numele tău, sunt şi numele colegilor de vizită, înţelegi că depinde de tine, de noi toţi, să trăim în continuare pe pământul acesta. Sala leagănelor e sala umanităţii care acţionează împreună – şi pleci de acolo plutind.

Arhitectură bioclimatică şi pădurea inteligentă

Încercând să petrecem cât mai puţin timp afară (la orele prânzului, în octombrie, e încă foarte cald la Dubai), trecând în viteză pe lângă mascote şi pe lângă tipuri diferite de roboţei care întreţin vizitatorii, ajungem la un punct de extremă atractivitate: conurile înalte, roşii, galbene, portocalii, care alcătuiesc cel mai colorat pavilion al Expoziţiei Mondiale – Pavilionul Spaniei.

Pavilionul acesta e, poate, şi cel mai potrivit loc să te adăposteşti de arşiţă, căci designul aparte – conurile pe care le vezi de la depărtare şi care recreează miezul, atmosfera unui oraş tradiţional spaniol – reprezintă un model de „arhitectură bioclimatică“, adaptată mediului deşertic în care ne aflăm; formele conice contribuie la circulaţia şi la răcirea aerului, creând în interior o temperatură foarte plăcută.

Unde sunt uşile pavilionului, vă întrebaţi? Acolo unde începe umbra – adică peste tot. Sunt multiple intrări către spaţii multiple, care de care mai ochioase, care evocă legăturile Spaniei cu lumea arabă, care includ instalaţii de artă spectaculoase – sau, la subsol, magica „bosque de la inteligencia“, pădurea inteligentă: trunchiuri de copaci, cu ochi strălucitori, cu umbre şi penumbre, cu raze de lumină care se strecoară printre frunze, cu păsări recreate virtual.

Bun, bun, dar ce e aceasta? Citiţi şi vă minunaţi: o pădure artificială, printată în întregime 3D, dar capabilă să producă oxigen. Copacii sunt realizaţi dintr-un polimer bioplastic durabil, realizat din dextroză din porumb (zahăr) amestecată cu un compus mineral natural capabil să capteze şi să mineralizeze unele dintre principalele gaze cu efect de seră şi poluanţi din atmosfera planetei noastre, inclusiv CO₂, oxizi de azot, compuşi organici volatili. Acest peisaj artificial este capabil să producă oxigen şi biocombustibili prin fotosinteză, graţie unor foto-bioreactori conţinând micro-alge, ca spirulina şi chlorella.

Capsula hyperloop, mijlocul de transport al viitorului

Dar Spania a venit să impresioneze la Dubai, căci nici nu ieşi bine din pădurea inteligentă şi dai nas în nas cu Zeleros Z01, un vehicul hyperloop arătat pentru prima dată lumii la o Expoziţie Mondială. O capsulă zveltă, lunguiaţă, atrăgătoare, în care vezi, albe, scaunele pasagerilor. Şi dacă hyperloop sună pretenţios, o să-i zicem altfel: mijlocul de transport al viitorului. Şi o să vă amintim că expoziţiile universale au fost locurile în care, în istorie, au fost expuse pentru prima dată tehnologii extraordinare, care au ridicat la vremea lor sprâncene, dar care au intrat apoi în uzul curent: aparatul cu raze X, maşina de scris, maşina de cusut, telefonul, primul lift, prima transmisiune TV. Şi sigur că tot expoziţiile mondiale sunt responsabile de apariţia în peisajul lumii a Turnului Eiffel, a Seattle Space Needle, a filmelor IMAX, a ketchupului sau a conului de îngheţată.

Spania a adus de la Valencia la Dubai primul său vehicol de tip hyperloop – cel mai rapid sistem de transport terestru din lume pentru deplasări interurbane complet electrice şi automate; capsulele hyperloop se deplasează levitând la viteze uriaşe (1.000 km/h) în interiorul unei reţele de tuneluri de joasă presiune. Emisii directe: zero. Şi sigur că multe echipe din lume lucrează la sisteme hyperloop – e meritul Spaniei că a venit la cel mai mare spectacol al lumii cu un produs finit, cu compresor integrat, care face posibile propulsia şi levitaţia, şi, deci, mai aproape de folosire. Şi care atrage privirile tuturor vizitatorilor, căci te simţi, dintr-odată, transportat în „Star Trek“ sau „Star Wars“. Şi ce gazdă mai potrivită decât Expoziţia Mondială? La Expo 2020 sunt aşteptaţi peste 25 de milioane de vizitatori, 70% dintre ei din afara graniţelor Emiratelor.

Apă în deşert? Da!

Republica Cehă expune în miezul deşertului, la Dubai, un sistem revoluţionar de obţinere a apei din aer, folosind energia solară. Pe scurt: aerul devine apă şi apa transformă deşertul într-o grădină înfloritoare. Pare scenariu de roman SF? Romanul acesta e cât se poate de real, căci Pavilionul Cehiei, intitulat sugestiv „Primăvara cehă“, reprezintă chiar punerea în practică, la nivel micro, a acestui sistem de obţinere a apei în medii aride, care ar putea schimba totul. Şi e, desigur, şi motivul pentru care comisarul general ceh, Jiří František Potužník, e intervievat zilnic de posturi locale şi internaţionale de televiziune. „Am devenit un soi de celebritate locală“, glumeşte comisarul – şi pe bună dreptate! –, dar redevine serios atunci când spune că, pentru realizarea pavilionului acestuia, cu toate componentele sale, s-a lucrat intens vreme de trei ani şi au fost necesare surse importante de finanţare, publice şi private, 12 milioane de euro în total. Iar sistemul în sine a fost prezentat, într-o formă intermediară, şi la precedentele Expoziţii Mondiale de la Shanghai şi Milano.

Dar ce reuşită! Pavilionul Cehiei la Expo 2020 e cu adevărat o îmbinare de natură şi tehnologie – e o oază în deşert, dar o oază a viitorului. E înconjurat deopotrivă de plante, o bogăţie de plante care cresc în solul arid al emiratului şi se hrănesc chiar cu apa produsă în cadrul pavilionului, dar şi de o încrengătură fantastică de conducte subţiri, în forme diverse, prin care circulă apa, dar care reprezintă o operă de artă în sine şi elementul care leagă toate încăperile pavilionului. Aici un copac cu ramuri multe, generoase (din aceleaşi conducte din oţel), care creşte în mijlocul unui jgheab cu apă limpede, în care aproape că te-ai bălăci după vipia de afară, dincolo norişori-conductă, care alcătuiesc cerul altei încăperi, mai departe o perdea aurie, din sfori şi lumini, „ploaia de aur“ (metaforă pentru obţinerea apei, valoroasă precum aurul, în deşert) – şi, în spatele unui geam parţial obturat, un val continuu de apă şi mai multe maşinării complicate.

Pe scurt, reprezentarea vizuală a sistemului S.A.W.E.R. (Solar-Air-Water-Earth-Resources), la care au lucrat specialişti ai Universităţii Tehnice Cehe şi ai Academiei de Ştiinţe din Republica Cehă – şi motivul pentru care Cehia va intra cu certitudine în istoria acestei expoziţii. Una desfăşurată la exact 170 de ani de la prima Expoziţie Mondială organizată vreodată, în 1851, în Anglia, la iniţiativa prinţului Albert, soţul reginei Victoria, ca modalitate prin care naţiunile lumii să-şi expună inovaţiile în domeniul industriei. La pavilionul de astăzi al Cehiei, prinţul Albert ar fi de bună seamă mulţumit...

Pavilionul EAU, dedicat în exclusivitate visătorilor

Dar câte nu sunt de văzut, de admirat, de povestit de la Expoziţia Mondială de la Dubai! A nu se rata, de pildă, pavilionul impresionant al ţării-gazdă, Emiratele Arabe Unite, pavilionul-visătorilor-care-transformă-visurile-în-realitate, de un alb imaculat, cel mai întins pavilion al Expo, conceput – sub forma unui şoim, pasărea deşertului, care protejează sub aripile sale o perlă – de faimosul arhitect al lumii, Santiago Calatrava. Şi aripile şoimului sunt ba strânse, ba desfăcute în aer – şi parcă n-ai vrea să pierzi nicio secundă din acest spectacol extraordinar, un peisaj iconic al expoziţiei.

Şi, ţineţi minte, grupul nostru a alergat într-o zi între câteva pavilioane mari şi late, şapte-opt – dar Expo 2020 are nu mai puţin de 266 de puncte de atracţie! Între acestea, delicioase opriri gastronomice (Alkebulan – The African Dining Hall e o călătorie de la nord la sud, de la sud la nord în Africa, pentru care papilele vă vor mulţumi), cascada spectaculoasă, rotundă, cu apa care vine-n valuri, de nici nu-ţi vine să crezi că eşti între dune, punctul de observaţie, ca o grădină în cer, cu vedere 360⁰ asupra spaţiului expoziţional... şi, mai ales, miezul a tot şi toate: Al Wasl Plaza.

Acea sferă de dimensiuni impresionante (130 de metri diametru, 67,5 metri înălţime), spaţiul care găzduieşte toate ceremoniile expoziţiei, către care duc toate drumurile – şi, de cum se lasă soarele, inima care pulsează a spectacolului. Căci Al Wasl Plaza – o ţesătură de tuburi de oţel, inspirată de logo-ul expoziţiei, cercuri-cercuri – se transformă noaptea în cel mai întins spaţiu de proiecţie din lume, adus la viaţă de 252 de proiectoare cu laser. Hotărât lucru: în Al Wasl Plaza te simţi în fiecare seară ca de Revelion: rachete care pleacă pe Marte, stele, staţii spaţiale, astronauţi. Dar şi culori peste culori, flori care se deschid, oceanele lumii şi peştii lor... Orice se poate proiecta în această sferă magică, care te ţine într-o mirare continuă zeci şi zeci de minute – şi care va rămâne şi ea pe loc la finalul expoziţiei mondiale, asemenea Turnului Eiffel, în 1889, la Paris.

La Dubai eşti cetăţeanul lumii

Pleci de acolo tulburat, fericit – şi te mai plimbi alandala printre pavilioane până spre ora închiderii. La ieşire, un agent de pază va şti să-ţi facă cea mai potrivită urare: „Come again at Expo! We love you!“. Acesta e şi un moment bun să-ţi verifici paşaportul – căci Expo 2020 are şi asta, un paşaport cu coperte galbene, în care aduni, cu bucurie, cu entuziasm, „vizele”/ştampilele tuturor pavilioanelor pe care le-ai vizitat. La finalul zilei eşti cetăţean al lumii – iar pentru asta nu trebuie decât să zbori la Dubai. La capătul unei călătorii de cinci ore (flydubai are două zboruri pe zi din Bucureşti, iar biletul de avion include şi un bilet de o zi la Expo), eşti deja la cel mai tare spectacol al lumii, care nu trăieşte decât până la final de martie. Ce agent mobilizator mai potrivit decât acesta?

Şi-apoi, mai e şi întrebarea comisarului general ceh, care e, de fapt, întrebarea tuturor: poate face cineva mai mult decât a făcut Dubaiul, o oază de viitor în mijlocul dunelor? Se poate mai mult, se poate mai bine? Nu ştim, n-avem de unde să ştim – dar e greu de crezut că se poate. Şi nici n-am vrea să fim în papucii următoarei gazde, Osaka, în Japonia, peste patru ani. Un lucru e cert: cu Expo 2020, parte importantă din strategia emiratului de a rămâne relevant pe piaţa de servicii turistice, Dubaiul a dat lovitura.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările