Eşti întrebat ce mai faci. Bine. Povesteşti ce-a făcut ăla micu’ în weekend. A stat cu ochii în smartphone. Nu s-a pregătit pentru meditaţiile de la matematică. Eşti consolat de o colegă: lasă-l în pace, o să-i vină mintea la cap! Povesteşti despre fiică-ta, care a lipsit de-acasă o zi întreagă şi s-a întors seara. Mâine dimineaţă, pleacă la Londra. Trebuie s-o duci cu maşina la aeroport. I-ai făcut cadou o excursie. Ce drăguţ din partea ta! – eşti lăudat de o altă colegă.

Deschizi e-mail-ul. Citeşti mesajele. Întrebi cu voce tare: ce mâncăm azi? Un coleg zice că şi-a adus de-acasă. O colegă zice că are de mâncare, a venit maică-sa de la Târgovişte. Amândoi, îşi prezintă mâncărurile. Tu povesteşti ce-ai mâncat vara asta la all-inclusive, la bulgari, şi ce-a mâncat şi nevastă-ta. Un coleg povesteşte ce-a mâncat la Berlin, în city break. Eşti întrebat unde faci Revelionul. Ţi-ai făcut rezervare la munte, din octombrie. La vară, încerci să prinzi un sejur în Turcia. Cineva zice de Booking. Toţi îşi povestesc impresiile despre Booking. Totuşi, repeţi, întrebarea: ce mâncăm azi? Deschizi site-ul şi parcurgi meniurile. Un coleg ţi se alătură. Povesteşte de ce a venit fără mâncare. Alegi meniul. Anunţi ce ţi-ai ales. Eşti lăudat. Şi colegul şi-a ales. Îl lauzi. Faci comanda. Ţi se confirmă. Anunţi că ţi s-a confirmat: vine în cincizeci de minute. Primeşti comentarii: e prea mult, dincolo se mişcau mai repede. Dar ce mănânc până vine mâncarea? – te întrebi cu voce tare. O colegă se oferă să se ducă la Mega. Ce doreşti de la Mega? Un baton de ciocolată. De care baton? Enumeri brandurile preferate. Îţi alegi unul. Colega pleacă. Se discută despre ciocolată şi cafea. Câte cafele bea fiecare pe zi, cu lapte, fără lapte... Altcineva zice că a văzut un film la HBO GO. Tu zici că ai văzut un serial nou pe Netflix, mişto, ţi-a plăcut. Colegul care aşteaptă prânzul ca şi tine zice că a văzut ultimul film al lui Tarantino, nu l-a înţeles, o porcărie, timp pierdut. Nimeni nu-l contrazice. Colega cu mama venită de la Târgovişte zice că e interesant. Nimeni n-o contrazice. Tot ea zice că s-a uitat şi la „Vocea României“... Îţi aminteşti că la trei trebuie să fii la service, pentru revizia maşinii. Toţi povestesc despre preferinţele în domeniul automobilelor. După service, trebuie să-l duci pe ăla micu’ la meditaţii, nu s-a pregătit deloc. Lasă-l în pace! – ţi se repetă. A venit colega cu batonul de la Mega. E bun! Arunci o privire pe mail-uri şi îţi notezi task-urile, cu voce tare: trebuie să-i cumperi lu’ ăla micu’ un joc video de Crăciun. Costă 100 de lei. Ţi se sugerează că pe alt site este la 80 de lei. De ce întârzie mâncarea? – te enervezi. Cineva povesteşte cum a aşteptat o oră şi jumătate mâncarea, dar a refuzat-o când a venit pentru că era sleită, adică rece.     

Deschizi e-mail-ul. Citeşti mesajele. Întrebi cu voce tare: ce mâncăm azi?

Aştepţi mâncarea. Şi în tot acest timp, îmi permit să te întreb: tu ştii să spui o poveste? O poveste! Sau asta e povestea vieţii tale pe care o spui în fiecare zi? Hai, eşti în stare să spui o altă poveste?