Cum a devenit fructul de cactus un simbol al conflictului israeliano-palestinian

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Fructul de cactus care creşte în deşert nu este doar un ingredient al bucătarilor, ci şi unul dintre simbolurile conflictului israeliano-palestinian. El se regăseşte în artă, limbaj, fiind o expresie, după caz, a unei identităţi naţionale câştigate (pentru israelieni), respectiv al „rezistenţei culturale” (în viziunea palestinienilor).

Un reportaj Atlas Obscura surprinde aspecte ale simbolismului fructului de cactus, o imagine obsedantă pentru artişti, un ingredient ce nu poate lipsi din bucătăria locală, dar şi o boicotare a unui act de expropriere.

Şeful-bucătar Fadi Qattan, proprietarul Fadwa Café and Restaurant din Betleem, consideră că fructul de cactus este un ingredient special, deşi este greu de gătit, fiind şi foarte acid. „Fructul are o aromă foarte delicată”, explică el, astfel că gustul său se pierde uşor în combinaţia cu alte fructe sau cu legume. Lui Qattan îi place cel mai mult să facă un sos din el, care merge cel mai bine cu creveţii aduşi din oraşul-port israelian Jaffa. Utilizările standard sunt sub formă de gem sau în deserturi.

Fadi Qattan locuieşte în Cisiordania ocupată de Israel, astfel că are nevoie de permis pentru a călători la Jaffa, un oraş arab din Israel. Fructul de cactus este pentru el simbolul exproprierii suferite de palestinieni. Denumit sabr în arabă, respectiv sabra în ebraică, fructul cu ţepi a devenit un simbol important, dar disputat al identităţilor naţionale ale israelienilor şi palestinienilor. „Nu este un fruct frumos, spune Qattan, comparându-l cu textura şi calităţile fructului pasiunii „Se fărâmă când îl tai. Este foarte fragil. Nu arată deloc bine după ce îl decojeşti şi îl manevrezi în bucătărie.”

Imagine indisponibilă

FOTO atlasoscura.com

Ca şi alţi palestinieni, Qattan asociază frunctul de cactus cu rămăşiţele satelor palestiniene unele distruse, altele cucerite în timpul războiului din 1948 pentru independenţa Israelului, numit de palestinieni nakba sau catastrofa. Actualmente ONU recunoaşte existenţa a aproximativ 5 milioane de refugiaţi palestinieni, urmaşii celor care au fugit sau fost alungaţi din casele lor. Vreme de generaţii palestinienii au folosit plantele dure pentru împrejmuirea pământurilor, ceea ce explică de ce singurele mărturii ale existenţei unor sate sunt rândurile de cactuşi. Astfel că din 1948 încoace, odată cu demolarea satelor palestiniene, cactusul a devenit încărcat cu „simbolism mitic,” spune Qattan.

Imagine indisponibilă

FOTO EPA-EFE

Israelianul Shachar Blum are însă o viziune diferită despre fructul de cactus. Blum deţine Orly Cactus Farm din sudul Israelului, cel mai mare producător al acestei plante cu ţepi din Orientul Mijlociu, iar convingerea lui este că superfructul bogat în antoxidanţi reprezintă viitorul. Blum a dezvoltat o pulbere pentru shakeuri.

Tatăl său a construit ferma în anii '70. Blum povesteşte că obsesia sa pentru fructul de cactus provine din conceptul naţionalismului zionist. Încă de la debutul imigraţiei evreilor către Mandatul Palestinei, israelienii au numit israelianul ideal, cel născut în ţară, un sabra: dur în exterior precum fructul spinos, delicat în interior precum pulpa sa dulce şi aparţinând pământul său precum rădăcinile unei plante (aceasta în ciuda faptului că de fapt sabra, la fel ca mulţi alţi israelieni, este un imigrant sosit din Americi via Spania în urmă cu câteva secole).

Tatăl lui Blum era conştient când a avut ideea fermei de cactus că fructele se regăsesc în multe părţi ale lumii, astfel că a căutat un loc potrivit pentru o producţie de cea mai mare calitate. A ales Dimona în sudul Israelului datorită soarelui puternic şi „visului zionist de a face deşertul să înflorească.” Acum ferma este complet organică şi foloseşte apă reciclată din Dimona, cultivând mai multe specii, cu fructe portocalii, galbene, roşii şi mov. Deşi sezonul cactusului este vara, el l-a extins din iunie până în octombrie. În anii '90 el a experimentat cu mai multe specii pentru a determina o creştere în dimensiuni şi un fruct cu mai puţine seminţe şi ţepi.  „Mulţi israelieni sunt de părere că arabii şi evreii nu pot lucra împreună. Ferma noastră are angajaţi beduini, evrei, sudanezi, tailandezi şi din Sri Lanka, spune el precizând că managerul fermei este dintr-o comunitate de beduini arabi din apropiere.

Blum spune că conflictul israeliano - palestinian nu îl preocupă, întrucât nu crede că trebuie să se gândească la trecut, ci la viitor şi oricum „problema sunt liderii, nu oamenii. Nu am prea mult timp pentru politică. Sunt mult prea ocupat cu munca.”

Artistul palestinian Ahmed Yasin, 25 de ani, nu a vorbit niciodată cu un israelian civil. El locuieşte într-un sătuc în apropiere de oraşul Nablus din Cisiordania. El împărtăşeşte obsesia lui Blum pentru cactuşi, folosind planta ca ingredient de bază în tablourile sale. Confruntat cu oportunităţi limitate de muncă şi îngrădit de necesitatea permiselor şi de punctele de trecere din Cisiordania, el a descoperit că are ceva productiv în propria curte: sursele de inspiraţie pentru imaginile sale sunt cactuşii din propria curte

El spune că cactuşii trăiesc în condiţiile de mediu aspre ale deşertului şi că ei totuşi dau fructe. În limba arabă sabr mai înseamnă şi răbdare, cuvânt care se regăseşte şi în cuvintele unei mantre a rezistenţei palestiniene sabr wa samud, care înseamnă răbdare sau statornicie.

Imagine indisponibilă

FOTO nikos13galanisgmailblogspot.com

Yasin a devenit un fel de celebritate locală pentru imaginile sale intense cu cactuşi: o femeie palestiniană ce ţine o cheie la casa sa de dinainte de 1948, o alta înfăţişează un copil sugând dintr-un cactus printr-o gaură de glonţ. El îşi descrie munca ca pe un fel de „rezistenţă culturală” inspirat fiind de alţi artişti şi scriitori.

Naama Eliyahu, 33, o antrepenoare israeliană, nu–şi aminteştye când a văzut sau gustat ultima oară fructe de cactus.  Ea nu poate călători pe Teritoriile palestiniene pentru a vedea tablourile lui Yasin.

Director executiv al Tel Aviv World Food Market, un eveniment lunar care reuneşte diverşi bucătari din Israel şi din afară, ea admite că fructele nu au ajuns încă în zonă.

Ea povesteşte că acum 50-60 de ani fructul de cactus trimitea la evreul născut în Israel, dar care acum este israelian fără niciun fel de dubiu, ca un fapt evident. „Am renunţat la acest termen şi simbol”, explică ea.

Şeful bucătar Quattan refuză să colaboreze cu bucătarii israelieni ca un boicot al ocupaţiei israeliene, care i-au deposedat pe palestinieni de pământuri.

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite