De unde vin superstiţiile şi de ce credem în ele

 Oamenii folosesc superstiţiile pentru a preveni relele şi a-şi atrage binele atunci când logica eşuează. Teama de ceasul rău şi trecutul pe sub scară se „învaţă“ din copilărie, în familie. În timp, alte spaime se înghesuie să le ia locul până când credinţa învinge raţiunea sau viceversa.

Ştiri pe aceeaşi temă

Sintia Radu şi-a trăit copilăria la bunici. Mai precis, până la 6-7 ani petrecea cinci zile din săptămână în compania celor două bunici ale ei, „Buni" şi „Mamaie". Se uitau la telenovele împreună şi le asculta vorbind despre subiectele zilei, croşetat, gătit, Dumnezeu.

Mai citiţi şi:

Cum să ne alegem baba, în funcţie de ce ne dorim să ne aducă anul în curs

Mărţişorul ţine departe farmecele şi dă sănătate celei care-l poartă

30 de studenţi au învăţat despre obiceiurile, tradiţiile şi superstiţiile maramureşene, la Ieud

„Fiecare avea câte o superstiţie. Mama mamei îmi spunea să bat în lemn de fiecare dată când nu vreau să se întâmple ceva rău şi să mă dau trei paşi în spate oricând văd o pisică neagră", povesteşte Sintia, acum în vârstă de 22 de ani. O altă superstiţie moştenită de la bunici era legată de fluieratul în casă, care aduce ghinion. „Ăsta, probabil, e unul dintre motivele pentru care nu ştiu să fluier şi colegii de birou fac mişto."

Când a intrat la şcoală, superstiţiile au început să i se pară ridicole. Unele chiar chinuitoare. „Mama are şi acum o superstiţie cu care m-a torturat în copilărie: dacă te întorci din drum, să stai pe scaun până numeri la trei", îşi aminteşte Sintia. „Mereu uitam ceva când plecam la şcoală. De fiecare dată când mă întorceam, mama mă punea pe scaun să număr. Asta mă suprasolicita fizic şi mai pierdeam şi timp."

Zi de 13 cu noroc

Prima victorie în lupta cu superstiţiile a venit în clasa a V-a, când Sintia a dat teză într-o zi de 13 şi a luat cea mai mare notă din clasă. De atunci a observat că zilele de 13, în loc să-i poarte ghinion, îi aduceau bucurii.

Şcoala i-a şi creat o superstiţie legată de un pix albastru cu care tot ce scria primea notă mare. „Am devenit dependentă de un pix care, culmea, nu se găsea în România, era din Israel". A folosit pixul tot gimnaziul, dar numai pentru lucrări şi teze. La admiterea în liceu însă, mitul s-a spulberat, pentru că pixul i-a adus o notă mai mică decât se aştepta.

În timp, aproape toate superstiţiile din copilăria Sintiei şi-au pierdut puterea, iar cele căpătate mai târziu au fost mai degrabă sezoniere. „Mi-am dat seama că totul ţine de atitudine şi de străduinţă şi că în niciun caz nu se poate ca un examen să fie ratat dacă tu ai învăţat ani buni doar pentru că nu ai pixul care trebuie".

Influenţa vieţii de la ţară

Aceeaşi influenţă a bunicilor a făcut-o şi pe Andreea Ochiuleţ (23 de ani) să urmeze ritualuri: să facă trei paşi în spate când vede că-i trece o pisică neagră prin faţă şi să nu treacă pe sub scară, deşi în casa de la ţară erau trepte peste tot.

Iniţial pe nesimţite, apoi din ce în ce mai evident, ­Andreea a început să scape de teama de superstiţii pentru că şi-a dat seama că sunt ritualuri moştenite de la bătrâni şi nu au nicio legătură cu lumea în care trăieşte. Acum,13 înseamnă pentru ea ziua în care trebuie să plătească salariul unei angajate. „Când mă uit în calendar, nu mă gândesc dacă e zi nenorocoasă, mă gândesc dacă am banii în casă să-i dau", explică ea.

Andreea spune că nu prea crede în noroc şi ghinion, ci mai degrabă în întâmplări fericite şi nefericite. Admite însă că a avut noroc să-şi găsească prietenii pe care-i are, dar a fost meritul ei că i-a câştigat, la fel cum soarta a făcut să dea peste un job bun, dar e realizarea ei că l-a şi obţinut.

"Nevoia de iraţional e un compromis pe care spiritul uman îl face cu propriile fantasme, propria dezordine, propriile contradicţii."
Carmen Mihalache
etnolog


De unde vin superstiţiile şi de ce credem în ele

Data de 13 aduce ghinion, mai ales dacă pică marţi sau vineri


Românii se numără printre popoarele la care au supravieţuit, cu încăpăţânare, credinţe ce reprezintă forme vechi ale religiei, „un amestec de rămăşiţe din animism, fetişism şi naturalism", pe care nu le-a putut anula nicio religie oficială ulterioară, explică etnologul Carmen Mihalache, cercetător la Muzeul Ţăranului Român.

Cuvântul superstiţie vine din latinescul „superstitio", care înseamnă, etimologic, ceva de deasupra, „credinţa în lucruri supranaturale, care sunt deasupra dorinţei sau raţiunii noastre", explică şi etnologul Andrei Oişteanu, cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române.

De regulă, spune cercetătorul, fiecare religie a considerat credinţele alteia drept superstiţii. Aşa au reacţionat creştinii la religiile precreştine, politeiste, în care aproape fiecare fenomen al naturii era întruchipat de un zeu şi fiecare lucru avea un spirit. O astfel de lume, înconjurată de spirite şi duhuri, are milioane de semne, iar dacă nu ştii să le decodifici, nu supravieţuieşti, explică Oişteanu.

Ţăranii şi femeile

Creştinii le-au numit superstiţii „păgâne", de la „paganus" care, în latină, înseamnă ţăran, pentru că ţăranii sunt cei care le-au perpetuat, deoarece au trecut mult mai greu la creştinism decât elita societăţii.

Un rol important în supravieţuirea superstiţiilor l-au avut femeile, potrivit lui Oişteanu, pentru că ele au reprezentat „elementul imobil" din societate, prin contrast cu bărbaţii care plecau la război sau la muncă. Femeia este „cea care păstrează miturile şi riturile şi le transmite copiilor", spune Andrei Oişteanu.

Românii au păstrat mai bine ca alte popoare superstiţiile pentru că religia creştină n-a avut o dată de naştere clară la noi în ţară şi n-a fost la fel de puternică precum în Apus sau Răsărit. „România era o ţară laxă din punct de vedere dogmatic. Ceea ce s-a dovedit şi un viciu şi o virtute. A devenit un fel de teritoriu în care au supravieţuit mai multe religii, un teritoriu mai tolerant.", explică Oişteanu.

Totuşi, chiar dacă folclorul magic românesc este extrem de puternic, etnologul Oişteanu remarcă o anomalie lingvistică: în română, cuvintele care se referă la magie provin din alte limbi. „De exemplu, cuvântul «noroc», termen esenţial în magie, vine din limba slavă, «baftă», din turcă prin limba romilor, iar «ghinion» vine din franceză."

De ce ne este frică de marţi 13

Teama de marţi 13 vine dintr-o combinaţie între un număr aducător de ghinion şi o zi nefastă şi se regăseşte în special la români, spanioli şi sud-americani. „Studiul semnificaţiei numerelor, care-i cuprinde pe vechii cabalişti evrei, pe pitagoricienii greci, pe gnostici, dar şi pe numeroşi teologi, atribuie numărului 13 puteri magice", spune etnologul Carmen Mihalache.

Unele popoare considerau cifra 12 ca număr de bază în matematică, iar 13, un număr prim dificil de utilizat în calcule, a ajuns, în timp, să simbolizeze „spargerea" armoniei cosmice. Andrei Oişteanu spune că o altă explicaţie este legată de Cina cea de Taină, la care au participat 13 fiinţe, 12 apostoli şi Iisus, şi care a fost urmată de o crucificare. Dar crede, mai degrabă, că 13 şi-a căpătat „renumele" de la cărţile de tarot, în care acest număr reprezintă moartea.

În ceea ce priveşte ziua de marţi, românii o asociază cu „trei ceasuri rele", la fel şi pe cea de sâmbătă, explică Mihalache. În trecut, în astfel de zile, bărbaţii nu arau, femeile nu găteau şi nu torceau. Se spunea că nu e bine să pleci la drum, dar nici să te speli sau să te piepteni, „că-i de năpaste".Vesticii se tem de asocierea dintre 13 şi vineri, numită „paraskavedekatriaphobia".

Nevoia de imaginar într-o lume raţională

Un studiu realizat în Marea Britanie demonstrează că, cel puţin la nivelul anului 2003, superstiţiile erau cât se poate de vii şi răspândite în societate. Astfel, 77% din cei peste 2.000 de britanici care au participat la cercetare declarau că sunt măcar puţin superstiţioşi, iar 42% recunoşteau că sunt foarte superstiţioşi.

Coordonatorul studiului, profesorul Richard Wiseman de la Universitatea din Hertfordshire, a vrut să facă şi un portret-robot al superstiţioşilor. A aflat din cercetare că oamenii care se îngrijorează mai des sunt mai superstiţioşi (50%) decât cei care nu-şi fac atâtea griji (24%). „Dacă te numeri printre cei mai grijulii, faptul că ziua de vineri 13 te face anxios te predispune la accidente şi chiar îţi creează dificultăţi în a relaţiona cu alţii", spune profesorul Wiseman.

La fel, cei obsedaţi să controleze totul în jurul lor au tendinţa să creadă în superstiţii mult mai mult decât cei care nu simt această nevoie. S-a dovedit că mai multe femei decât bărbaţi cred în ritualuri magice aducătoare de noroc, iar credinţa în superstiţii scade odată cu înaintarea în vârstă.

Adolescenţii sunt primii care preiau credinţa în diferite superstiţii, globalizate cu ajutorul mass media, explică etnologul Carmen Mihalache. „Multe credinţe şi superstiţii provin din filmele hollywoodiene (sărutatul sub vâsc, ce trebuie să poarte o mireasă la nuntă ca să aibă noroc), dar mai ales din gândirea magică şi ritualurile altor popoare", explică specialistul. Iar dacă, iniţial, aveau o conotaţie negativă, superstiţiile par să fi devenit astăzi un fel de „reguli de comportament pe care, instinctiv, un om le respectă, indiferent că ele se întemeiază pe temeri superstiţioase sau sunt dictate de prudenţă".

În lumea „hiperraţionalizată" în care trăim, superstiţiile ar fi trebuit să dispară, spune Oişteanu. Dar nu s-a întâmplat aşa, ci dimpotrivă. Imaginarul şi iraţionalul revin tot mai puternic în viaţa modernă, poate tocmai ca reacţie la excesul de raţionament, conchide Mihalache.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările