TMD Friction – de la Ford Model T la Bugatti Veyron

Probabil unul din ingredientele progresului nostru ca specie, este dorinţa, nevoia de mai mult. În această epopee de a ne pune semnătura pe tot felul ”Everesturi”, unele reuşite au parte de toate reflectoarele, iar altele rămân într-o discreţie nemeritată.

Toată lumea ştie că Veyron oferă 1001 CP şi că a trecut de bariera celor 400 km/h. Dar puţină lume ştie că maşina poate dezvolta peste 2G pe frânare, ceea ce în cazul unei frânări de la 320 km/h este sinonim cu un sistem de frânare cu o putere de 7.600 CP. Iar o parte importantă a acestui sistem de frânare vine de la TMD Friction. Cum au ajuns ei să producă plăcuţe de frână pentru Bugatti? Să vedem...

Înainte de 1900, conceptul de frână era destul de rudimentar, în general era vorba despre nişte bucăţi de lemn care cu ajutorul unui sistem simplu de pârghii se propteau în roţi. Lucru care în continuare poate fi admirat la unele căruţe de pe la noi.

Povestea TMD Friction începe, evident, cu fondatorii companiei: Walter Willson Cobbett şi William Fenton. Dezvoltarea frânării vehiculelor, aşa cum o cunoaştem astăzi, a început când Walter Willson Cobbett Ltd a realizat că centurile ţesute produse de ei ar putea fi uşor adaptate şi folosesc ca material de fricţiune pentru a opri autovehiculele.

Prima frână cu disc de tip etrier a fost brevetată în 1902 de Frederick Lanchester şi utilizată pe Lanchester de 18 CP. Designul, deşi a avut succes, nu a fost complet lipsit de greşeală, deoarece discurile au fost bazate pe cupru şi s-au uzat rapid.

În 1903, legea care reglementa circulaţia autovehiculelor pe drumurile din Regatul Britanic stipula că un autovehicul trebuie să fie echipat cu două sisteme independente de frânare. Apoi începutul secolului XX, cu saltul de la manufactură la producţia de serie introdusă de Ford cu Model T a impus evoluţii majore în industria auto.

Înainte de a intra pe noi pieţe internaţionale, Willson Cobbett Ltd şi-a schimbat în 1913 numele în Scandinavia Belting Ltd. Dorind să devină un furnizor pentru industriile înfloritoarea din bazinul Rhein-Rhur, Willson Cobbett a înfiinţat o companie de distribuţie în Koln, Germania.

1915 – Ford Model T

Malcolm Lockheed (fost Loughead) a dezvoltat şi ulterior a brevetat sistemul original de frânare hidraulică al lui Fred Duesenberg. În proiectare, fluidul împinge un piston care forţează saboţi să intre în contact cu interiorul tamburului de frână.

Furnizarea de componente pentru Ford Model T a fost un mare succes pentru Scandinavia Belting. În acelaşi timp, Textar a început să se mute în Europa şi Mintex a fost înregistrată ca marcă oficială. Mintex a continuat să crească într-un renumit brand britanic de produse de frânare, iar Textar s-a stabilit în Europa continentală.

1929 – Alfa Romeo 6C SS Zagato

1931 – Bugatti Type 51 Grand Prix

1938 – Peugeot 308 Special Roadster

1934 – Textar începe producţia tamburilor de frâna

În 1946, distanţele de oprire şi-au făcut prima apariţie în cea de-a treia ediţie a The Highway Code şi au rămas aceleaşi de atunci. Sute de mii de exemplare ale The Highway Code sunt încă vândute în fiecare an şi este una dintre puţinele cărţi tipărite care ar putea pretinde salvarea a mii de vieţi.

Evoluţia companiei şi ce modele legendare au fost echipate de-a lungul timpului cu produse TMD Friction puteţi descoperi pe ADEVARUL AUTO.