29 aprilie: Florin Călinescu, actorul care a făcut istorie în televiziune, împlinește 69 de ani
0Pe 29 aprilie 1868 s-a înființat Filarmonica Română, iar în aceeași zi, dar în anul 1945, a fost eliberat lagărul de concentrare nazist de la Dachau. Pe 29 aprilie s-a născut omul de televiziune Florin Călinescu și a murit marele scriitor Barbu Ştefănescu Delavrancea.
1868: S-a înființat Societatea Filarmonică Română, denumită în prezent Filarmonica „George Enescu”
La 29 aprilie 1868 era semnat actul de naştere al „Societății Filarmonice Române“, sub egida Societății Atheneului Român, cu 54 de membri fondatori.
Scopul demersului a fost „dezvoltarea și propagarea gustului uneia din cele mai frumoase și ideale dintre arte, Muzica, și a societății noastre, distracțiune mai nobilă care să-l repauzeze și, în același timp, să-l înalțe și să-l înnobileze pe om, spre a contribui la înălțarea estetică a națiunii“, potrivit Rador.
Din 5 martie 1889, concertele Societăţii Filarmonice au început să se desfăşoare în Palatul Ateneului Român, fiind de atunci, sediu al Filarmonicii şi clădire simbol a culturii naţionale.
În anul 1955, după moartea lui George Enescu, Filarmonica îi poartă numele.
1877: Adunarea Deputaţilor din România adoptă o moţiune prin care se declară starea de război cu Imperiul Otoman
Conflagrația va purta numele Războiul pentru Independenţa României. Moţiunea a fost votată cu 58 voturi „pentru”, 29 „contra” şi 5 abţineri.
Războiul de Independență al României este numele folosit în istoriografia română pentru participarea Principatului României la Războiul Ruso-Turc din anii 1877–1878. În urma acestui război, țara și-a obținut independența față de Imperiul Otoman, alături de Serbia și Muntenegru. Pe 4/16 aprilie 1877, România și Imperiul Rus au semnat la București un tratat care permitea trupelor ruse să traverseze teritoriul țării în drumul spre Balcani, cu condiția respectării integrității teritoriale a României.
Imperiul Rus a declarat război Imperiului Otoman pe 12/24 aprilie 1877, iar trupele ruse au intrat în România pe la Ungheni, peste nou construitul pod de peste Prut, opera cunoscutului inginer francez Gustave Eiffel.
1882: Inginerul Werner von Siemens testează cu succes primul troleibuz
Ernst Werner von Siemens s-a născut pe 13 decembrie 1816, în regatul Hanovra, și a fost inginer, inventator și industriaș german. A fost cel care a pus în funcțiune la Berlin mașina Elektromote.
Acesta a fondat în anul 1847 împreună cu un alt industriaş, Halske, Societatea Siemens-Halske cu obiect de activitate instalarea liniilor telegrafice.
Vehiculul numit „Elektromote”, predecesorul troleibuzului modern, a fost testat pentru prima dată pe un drum public la 29 aprilie 1882 în Halensee, o suburbie a Berlinului, de inventatorul său, dr. Ernst Werner von Siemens.
„Elektromote” a funcţionat doar două luni, până la 13 iunie 1882 pe o linie de 540 de metri. Vehiculul construit de compania Siemens & Halske era de fapt o trăsură descoperită echipată cu două motoare electrice de 2,2 kW, transmisia curentului electric făcându-se cu ajutorul unui lanţ conectat la roţile din spate. Alimentarea cu electricitate se făcea prin intermediul unui cablu de cupru menţinut vertical cu un stâlp de lemn, care tracta pe liniile de tensiune de deasupra un mic ansamblu cu 8 rotiţe. Acest ansamblu numit în germană „Kontaktwagen” a devenit mai târziu în limba engleză „trolley”, de unde vine şi denumirea troleibuzului, potrivit Rador.
A construit primul tramvai cu alimentare electrică prin cele două şine (1870), prima locomotivă electrică (1879), şi primul război de ţesut cu acţionare electrică (1879). Siemens este cel care propune watt-ul ca unitate de putere (1882).
Acesta a murit pe 6 decembrie 1892.
1918: A murit Barbu Ştefănescu Delavrancea, membru al Academiei Române
Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a născut pe 11 aprilie 1858, la București. A fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei. A fost tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.
Barbu Ştefănescu Delavrancea a fost și un mare avocat, cât şi ministru al lucrărilor publice extrem de competent şi productiv, dar și primar al Bucureștiului.
Cea mai apreciată scriere a sa rămâne trilogia istorică „Apus de soare” (1909), „Viforul” (1910) şi ”Luceafărul” (1910), piese de teatru care abordează istoria Moldovei secolului al XVI-lea, prin prisma a trei personalităţi remarcabile: Ştefan cel Mare, Ştefăniţă şi Petru Rareş.
Delavrancea a fost şi un iubitor al folclorului, din care s-a inspirat pentru a scrie basmele „Neghiniţă”, „Norocul dracului” şi „Stăpânea odată”.
În activitatea sa politică, Delavrancea a insistat mai ales pentru rezolvarea problemelor ţărăneşti, dar şi pentru problemele de ordin statal, naţional, fiind un mare patriot care a militat pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat.
A fost desemnat deputat în mai multe rânduri, vicepreşedinte al Camerei, a fost primar al Capitalei (1899 şi 1906); ministru al Lucrărilor Publice (1910-1912); ministru ad-interim la Culte şi Instrucţiune Publică (1911); ministru al Industriei şi Comerţului (1917-1918).
La 4 aprilie 1908, a devenit membru corespondent al Academiei Române şi membru titular la 19 mai 1912.
Marele scriitor și om politic Barbu Ştefănescu Delavrancea trecea în eternitate pe 29 aprilie 1918, la Iași, la vârsta de 60 de ani.
1945: Lagărul de concentrare nazist de la Dachau a fost eliberat de trupele americane
Dachau a fost primul lagăr de concentrare nazist (în germană Konzentrationslager (KZ)) înfiinţat în Germania, pe terenul unei fabrici de muniţii abandonate lângă oraşul Dachau, la aproximativ 16 km nord-vest de München, în landul Bavaria. Lagărul de concentrare şi-a început activitatea la 22 martie 1933, la ordinele lui Heinrich Himmler, comandantul suprem al SS-ului (în germană Reichsführer-SS).
După ce a fost numit inspector al tuturor lagărelor de concentrare, comandantul lagărului, Theodor Eicke s-a servit de lagărul Dachau ca model pentru toate lagărele construite ulterior, cât şi ca şcoală pentru ofiţerii SS din efectivele de pază din sistemul concentraţionar nazist german.
La 27 aprilie 1945, 7.000 de deţinuţi de la Dachau au fost trimişi câteva zeci de kilometri mai la sud. O zi mai târziu marea majoritate a ofiţerilor SS a părăsit lagărul, iar a doua zi cei 67.000 de prizonieri rămaşi au fost eliberaţi de o unitate a armatei americane. Unii dintre gardienii de rang inferior, rămaşi la faţa locului au fost executaţi sumar de trupele americane.
1945: Adolf Hitler se căsătorește cu Eva Braun în buncărul său din Berlin
Hitler îl desemnează pe amiralul Karl Dönitz ca succesor al său. Atât Hitler cat și Eva Braun se vor sinucide în ziua următoare.
După miezul nopții, pe 29 aprilie, Hitler îi dictează testamentele sale lui Traudl Junge. Cel personal începea cu frazele: ”Deoarece nu am crezut că trebuie să-mi asum responsabilitatea unei căsătorii pe timpul războiului, am decis acum, înaintea morții să o iau de nevastă pe femeia care, după mulți ani de prietenie adevărată, a venit voluntar în orașul, ce era deja învins, pentru a-mi împărtăși soarta. Ea moare alături de mine ca și soția mea conform dorinței ei”.
Testamentul personal se termină astfel: „Eu și soția mea am ales moartea pentru a scăpa de rușinea de a fi forțați să demisionăm sau să ne predăm. Este dorința noastră să fim incinerați imediat în locul unde eu am înfăptuit cea mai mare parte a muncii mele de-a lungul celor 12 ani de serviciu în slujba poporului”. Căsătoria celor doi a avut loc în aceeași zi martori fiind Joseph Goebbels și Martin Bormann.
Ceremonia a fost una simplă fără prieteni sau familie, urmată apoi de o mică recepție.
Pentru 36 de ore, Eva a avut bucuria de a i se spune Frau Hitler, cu toate că noul ei soț continua să i se adreseze cu domnișoara Braun. În după-amiaza zilei următoare, când rușii ajunseseră extrem de aproape de centrul capitalei, cei doi decid că a venit timpul să-și curme viața. După ce își iau rămas bun de la cei din buncăr, Eva se otrăvește cu cianură, iar Hitler își trage un glonț în tâmplă. Cadavrele lor sunt scoase afară de adjutanții führerului.
La 2 mai rămășițele sunt găsite de către soldații ruși în grădina Cancelariei într-un crater făcut de o bombă. De-a lungul anilor cadavrele au fost îngropate și deshumate de mai multe ori, până când în aprilie 1970 sunt incinerate complet, iar cenușa este aruncată în râul Elba.
1956: S-a născut omul de televiziune și actorul Florin Călinescu
Florin Călinescu s-a născut pe data de 29 aprilie 1956 în Timișoara.
Florin Călinescu a absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L Caragiale”. În anul 1981 a debutat ca actor în serialul „Lumini și umbre”. Ulterior, a prezentat emisiunea „Duminicile celor singuri” de la Pro FM.
În continuare, a prezentat la Pro TV emisiunile „Ora șapte, bună dimineața” și „Chestiunea zilei”. În anul 2001 a fost desemnat director general al postului Tele 7 ABC. Doi ani mai târziu devenea directorul ziarului „Știrea zilei”.
De asemenea, în 2003 s-a întors la ProTV, unde a prezentat „Procesul etapei”. Între 2000 și 2014 a ocupat funcția de director al Teatrului Mic. Totodată, din 2015 până în 2017 a făcut parte din juriul emisiunii „Românii au talent”.
Din filmografia sa amintim: „Poveste de cartier”, „Băieți buni”, „Prea târziu”, „O vară de neuitat” și „Balanța”.
1975: A murit Radu Gyr (Radu Demetrescu), poet, dramaturg și eseist român
Radu Gyr, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu, s-a născut pe 2 martie 1905, la Câmpulung. A fost un poet, dramaturg, eseist, gazetar patriot român și luptător anticomunist.
A debutat la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic „În munţi”, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, unde era elev. Radu Gyr a fost autorul textului „Sfânta tinereţe legionară”, imnul neoficial al Mişcării Legionare.
Poetul şi-a petrecut aproape 20 de ani în închisoare. Prima perioadă de detenţie a fost în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Atunci a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu şi alţi intelectuali care împărtăşeau ideile extremei drepte. După eliberarea din detenţie, a fost trimis, pentru „reabilitare”, în batalioanele de la Sărata. S-a întors din război rănit, dar cu o raniţă plină de poezii scrise pe front, pe care le-a publicat în 1942, în volumul ”Poeme de războiu”. Cartea a fost cenzurată de regimul comunist.
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariştilor creştini”, alături de Nichifor Crainic şi Pamfil Şeicaru. Justiţia l-a condamnat la 12 ani de detenţie politică. A revenit acasă în 1956. Comuniştii l-au arestat din nou şi l-au condamnat la moarte pentru poezia-manifest ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.
Comuniştii i-au comutat sentinţa la 25 de ani de muncă silnică. Radu Gyr a efectuat, în final, şase ani de detenţie. A fost eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964. A murit la Bucureşti, pe 29 aprilie 1975.
2011: A avut loc căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton a avut loc la catedrala Westminster din Londra la data de 29 aprilie 2011. Prințul William, Duce de Cambridge, care este al doilea în linia de succesiune la tronul britanic, a întâlnit-o prima dată pe Kate Middleton în 2001, în timp ce amândoi studiau la Universitatea Saint Andrews din Scoția.
Pe 29 aprilie 2025, Kate Middleton și Prințul William marchează 14 ani de căsătorie.
Se încarcă comentariile...
