27 iulie: ziua în care Vincent van Gogh s-a împușcat. Adevăratul motiv pentru care și-a tăiat urechea, apoi a recurs la gestul fatal
0Pe 27 iulie, în 1824, venea pe lume Alexandre Dumas–fiul, iar în 1890, celebrul pictor Vincent van Gogh se împușca. În aceeași zi, dar în 1974, Richard Nixon era acuzat de obstrucționare justiției în Afacerea Watergate, iar în 1996 avea loc atentatul cu bombă de la Atlanta, soldat cu doi morți și 111 răniți.
1793: Robespierre a intrat în „Comitetul Salvării Publice”, al cărui conducător a devenit
Maximilien de Robespierre, unul din discipolii lui Jean-Jacques Rousseau și una dintre cele mai cunoscute figuri ale Revoluției franceze a organizat, după ce a ajuns la conducerea Comitetului Salvării Publice, un regim de teroare, pentru realizarea idealului său de democrație bazat pe virtute: „fără virtute teroarea este înspăimântătoare, fără teroare virtutea este neputincioasă", potrivit Wikipedia.
În aceeași zi, dar în 1794, Maximilien Robespierre a fost arestat după ce a încurajat executarea a peste 17.000 de „dușmani ai Revoluției”.
1824: s-a născut Alexandre Dumas–fiul
Alexandre Dumas - fiul s-a născut la Paris. Tatăl său, romancierul Alexandre Dumas și mama sa, modesta croitoreasă Chaterine-Laure Labay (1793-1868), l-au declarat „copil din flori”, cu părinți necunoscuți.
A fost crescut de mamă până la vârsta de șapte ani. Ulterior, Alexandre Dumas l-a recunoscut oficial ca fiul. O săptămână mai târziu, a fost recunoscut oficial și de mamă. După o luptă aprigă între părinți, el a fost luat în îngrijire de tată.
Alexandre Dumas–fiul este autorul celebrului roman „Dama cu camelii“.
1890: Vincent van Gogh s-a împușcat
Pictorul neerlandez post-impresionistVincent Willem van Gogh (30 martie 1853, Brabantul de Nord, Țările de Jos – 29 iulie 1890, Seine-et-Oise, Franța), ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional puternic, a suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au împins la sinucidere.
Prima sa operă de succes, „Mâncătorii de cartofi”, a fost în 1885. La acea vreme, paleta lui conținea tonuri închise. În martie 1886, artistul s-a mutat la Paris, unde i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin.
Pe fondul nebuniei Vincent van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat urechea.
Teoria vehiculată pe scară largă, potrivit căreia artistul olandez ar fi recurs la acel gest extrem din cauza discuțiilor aprinse cu pictorul Paul Gauguin e demontată de o alta.
Conform unui articol publicat de The Guardian în 2016, un nou studiu, care a analizat perioada petrecută de pictor în Provence, arată că actul ar fi fost inspirat de vestea că fratele artistului, Theo, cel mai loial confident şi susţinător financiar al său, urma să se căsătorească, după o relaţie furtunoasă.
Tăietura l-a făcut pe Van Gogh să sângereze abundent. Pictorul a împachetat urechea tăiată într-o coală de hârtie şi s-a dus în bordelul său preferat, unde i-a dat-o unei tinere pe care o cunoştea. Tânăra a despachetat coala de hârtie, a leşinat imediat, Van Gogh a părăsit bordelul în fugă, iar clienţii au chemat Poliţia.
A fost internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Sceptic, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise.
În ziua de 27 iulie 1890, Vincent van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în umăr cu un pistol . A murit două zile mai târziu, pe 29 iulie 1890.
A lăsat în urmă peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe. Multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, sunt considerate unele dintre cele mai cunoscute și cele mai scumpe lucrări din lume.
1917: s-a născut actorul și cântărețul francez Bourvil
Bourvil (André Robert Raimbourg, pe numele său real) s-a născut pe 27 iulie 1917 în Prétot-Vicquemare, departamentul Seine-Maritime și a fost unul din marii actori și cântăreți francezi.
Din filmografia sa amintim: 1945 Ferma spânzuratului (La Ferme du pendu), regia Jean Dréville,1947 Alb ca zăpada (Blanc comme neige), regia André Berthomieu; 1949 Le Roi Pandore, r. André Berthomieu;1951 Seul dans Paris;1953 Cei trei mușchetari; 1956 Cântărețul mexican (Le Chanteur de Mexico), regia Richard Pottier; 1958 Mizerabilii (Les Misérables), regia Jean-Paul Le Chanois; 1959 Cocoșatul (Le Bossu), regia André Hunebelle;1962 Tartarin din Tarascon (Tartarin de Tarascon), regia Francis Blanche și Raoul André; 1963 La Cuisine au beurre; 1964 Prostănacul (Le Corniaud), regia Gérard Oury; 1969 Monte Carlo (Monte Carlo or Bust!), regia Ken Annakin; 1970 Le Mur de l'Atlantique , regia Marcel Camus etc, potrivit Wikipedia.
A murit pe 23 septembrie 1970, în Paris.
1974: Afacerea Watergate: Punerea sub acuzare a președintelui american Richard Nixon
Richard Nixon, al 37-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, a rămas în istoria lumii drept primul preşedinte american obligat să demisioneze.
Povestea acestei demisii și a Afacerii Watergate a început în vara anului 1972, când Nixon a decis să-şi spioneze adversarii din Partidul Democrat. Comitetul Naţional Democrat avea biroul în clădirea Watergate. Aici urmau a fi instalate câteva microfoane. Dar misiunea s-a soldeat cu un eşec, deoarece „spărgătorii” au fost prinşi.
Spre „ghinionul” lui Nixon, poliţia și-a dat seama că cei arestaţi nu erau simpli delicvenţi, iar legătura lor cu Casa Albă a fost verificată şi demonstrată.
A urmat un val de demisii în rândul unor persoane din conducerea Comitetului pentru Realegerea preşedintelui Nixon. În ziua imediat următoare Casa Albă a declarat că „nu are niciun amestec în respectivul incident". Detalii, AICI.
Mai mulți angajaţi ai Casei Albe au fost interogaţi în faţa comisiei senatoriale, iar la audieri a participat şi reporterul Bob Woodward, de la ziarul Washington Post care alături de Carl Bernstein au declanşat, la rândul lor, o amplă investigaţie, prezentată pe larg, pe parcurs, în presă. Misterul ce a înconjurat afacerea Watergate a fost sporit și de detaliile extrem de importante obţinute de cei doi jurnalişti, precum şi de faptul că sursa informaţiilor a primit numele de cod „Deep Throat” (abia în anul 2005, revista Vanity Fair a dezvăluit că identitatea sursei era Mark Felt, numărul doi al FBI în perioada administraţiei Nixon).
Colaboratorii importanți ai preşedintelui Haldeman, Mitchell, Elrichman şi John Dean conştientizau ce impact mediatic avea să urmeze astfel că au apelat la cumpararea tăcerii ceor cinci reţinuţi, prin promisiunea graţierii lor de către preşedinte.
Însă John Dean, consilerul lui Nixon, alesese să coopereze cu comisia senatorială, descriind cu lux de amănunte ceea ce se întâmpla la Casa Albă, inclusiv acţiunile de muşamalizare a scandalului Watergate, cu implicarea preşedintelui..
Comisia Juridică a Camerei a început la data de 9 mai 1974 audieri în vederea punerii sub acuzare a președintelui, audieri finalizate cu votul în favoarea punerii sub acuzare a preşedintelui.
Pe 24 iulie 1974, Curtea Supremă a decis în unanimitate ca Nixon să pună la dispoziția anchetatorilor toate înregistrările de la Casa Albă, nu doar câteva stenograme alese, iar pe 30 iulie, preşedintele a pus la dispoziţie anchetatorilor benzile cerute.
Una dintre ele a fost dovada ca Nixon a participat la muşamalizarea scandalului Watergate chiar din data de 23 iunie 1972, demonstrând că Nixon era la curent cu afacerea la doar 6 zile de la întâmplarea de la hotelul Watergate.
În data de 27 iulie 1974, Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților l-a acuzat pe Nixon de obstrucționare a justiției, pe 29 iulie, a fost acuzat de abuz de putere, iar pe 30 iulie, a fost acuzat de sfidare a congresului.
Nixon și-a anunţat demisia în cadrul unei declaraţii televizate, pe data de 8 august 1974, demisia devenind efectivă pe 9 august 1974, la ora 12. Demisia sa a dus la căderea, prin mecanisme juridice, a capetelor de acuzare, Nixon nefiind vreodată judecat sau condamnat, conform Radio România Cultural.
1996: Atentatul cu bombă de la Jocurile Olimpice de la Atlanta
La cea de-a XXVI-a ediție a Jocurilor Olimpice, desfășurată la Atlanta - Statele Unite, în perioada 19 iulie - 4 august 1996, au participat 197 de țări și 10.320 de sportivi, ceremonia fiind deschisă de președintele Bill Clinton, iar flacăra olimpică, aprinsă de fostul mare pugilist american Muhammad Ali, alias Cassius Clay.
Opt zile mai târziu, pe 27 iulie, Jocurile Olimpice de la Atlanta au fost umbrite de producerea unui atentat terorist cu bombă, în Parcul Olimpic Centenar. Două persoane au fost ucise şi alte 111 au fost rănite.
În 2003, FBI l-a arestat, sambata, pe Erik Rudolph, acuzat de organizarea mai multor atentate pe teritoriul SUA, âîntre care detonarea unei bombe într-un parc din oraselul sportivilor prezenți la Jocurile Olimpice de la Atlanta, din 1996. Aflat din 1998 pe lista celor 10 persoane cele mai cautate de catre FBI, Eric Rudolph a fost reținut in orasul Murphy (statul Carolina de Nord), identitatea sa fiind confirmată după o analiza a amprentelor digitale.
El a fost incarcerat intr-o inchisoare locala. Eric Rudolph, in varsta de 36 de ani, a mai fost acuzat de amplasarea unei bombe intr-un club de noapte pentru homosexuali si un atentat cu bomba la o clinica specializată în intreruperi de sarcină.
Se încarcă comentariile...
