2 octombrie: Cântăreţul britanic Sting împlineşte 73 de ani
0La 2 octombrie, celebrul cântăreţ Sting împlineşte 73 de ani. Tot într-o zi de 2 octombrie s-au născut şi militantul pentru drepturile omului Mahatma Gandhi, Ștefan Kovacs, unul dintre cei mai titraţi antrenori români, scriitorul disident Paula Goma şi atacantul Ciprina Marica.
1869: S-a născut activistul pacifist indian Mahatma Gandhi
Mohandas Karamchand Gandhi, cunoscut în întreaga lume ca Mahatma Gandhi, a fost unul dintre cei mai reprezentativi militanţi pentru pace din lume, promovând o filosofie a nonviolenţei. Conducător de marcă al mişcării pentru independenţă din India, el a rămas fidel doctrinei sale, care presupunea proteste paşnice pentru a determina progresul politic şi social.
„Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” este unul dintre citatele celebre care aparţin lui Mahatma Gandhi.
Până şi numele său, pe care l-a primit de la nu mai puţin celebrul poet Rabindranath Tagore, are o semnificaţie aparte, în sanscrită „Mahatma“ însemnând „marele suflet“.
1920: S-a născut antrenorul de fotbal Ștefan Kovacs, Pişti
La 2 octombrie 1920, la Timişoara avea să se nască Ştefan “Pişti” Kovács, cel mai titrat antrenor din România. Acesta a câştigat două titluri şi două Cupe ale Campionilor cu Ajax.
Timişoreanul Ştefan Kovács a început să joace fotbal la juniorii CA Timişoara. Fratele său, Nicolae Kovacs, cu 36 de selecţii în naţionala României (a participat la trei campionate mondiale -1930 - Uruguai, 1934 – Franţa şi 1938 -Italia), avea să devină un fotbalist mai bun.
Ştefan Kovács a jucat de-a lungul carieiei la CA Oradea, Ripensia Timişoara, CFR Turnu Severin, Ferar Cluj, CFR Cluj şi Universitatea Cluj. Avea să devină un antrenor stălucit. Şi-a început cariera la “U” Cluj. După ce a fost “secund” la naţionala României, Kovács este angajat de Steaua Bucureşti, în perioada ‘67-‘71, echipă cu care a câştigat trei titluri şi o Cupă a României.
A ajuns la Ajax Amsterdam în 1971, înlocuindu-l pe Rinus Michels. A devenit cunoscut pentru stilul de "fotbal total". A câştigat două Cupe ale Campionilor, cu Ajax (2-0 cu Inter şi 1-0 cu Juventus), două campionate cu “Lăncierii” din care a făcut parte şi Johan Cruyff (1972-1973), Supercupa Europeană, Cupa Olandei şi Cupa Intercontinentală. Au fost şapte trofee în doi ani!
În perioada 1973-1975 a devenit seşecţionaerul naţionalei Franţei. Apoi, a fost selecţionerul naţionalei României între 1976-1980. Pişti Kovács a mai antrenat echipele de club Panathinaikos şi AS Monaco.
A renunţat definitiv la antrenorat în 1987, când a fost înlocuit pe banca celor de la AS Monaco de tânărul Arsene Wenger.
Ştefan Kovács a murit la Cluj, în 12 mai 1995.
1935: S-a născut scriitorul disident Paul Goma
A fost un scriitor românt, apoi disident anticomunist. Pentru opoziția sa împotriva regimului comunist a fost arestat și maltratat dar, datorită popularizării internaționale a cazului său, a putut să părăsească România.
La 20 noiembrie 1977, Paul Goma cu soţia şi fiul lor pleacă, pentru totdeauna, din România. Sosiţi cu paşapoarte turistice la Paris, cer imediat azil politic.
În februarie 1978, Paul Goma începe să scrie cartea de mărturii „Culoarea curcubeului”, care va fi publicată în anul următor, la Seuil, în franceză, cu titlul Le tremblement des hommes („Cutremurul oamenilor”) – titlu sugerat de un reportaj al jurnalistului Bernard Guetta (în Le Nouvel Observateur): „România, în 1977, a cunoscut două cutremure: unul de pământ, în 4 martie, altul al oamenilor, prin Mişcarea Goma”.
Paul Goma a refuzat în 1980 cetățenia franceză și a rămas multă vreme apatrid.
Între 1981 şi 1990, Securitatea a pus la cale mai multe atentate împotriva lui Paul Goma, printre ele, celebra “L’Affaire Tanase-Goma”, din 1982 (vezi volumul Soldatul câinelui), recunoscute public chiar de Ion Iliescu cu prilejul decorării postului Europa liberă (în cel de-al doilea mandat al său)
În 1996, Paul Goma este decorat de Ungaria prin ambasadorul său la Paris, cu prilejul comemorării a 40 de ani de la Revoluţia Maghiară cu care Paul Goma s-a solidarizat.
„În România nu i-au fost recunoscute niciodată, oficial, meritele şi nu a fost decorat niciodată”, subliniază scriitoarea Mariana Sipoş.
Paul Goma a murit la Paris, în 2020, din cauza coronavirusului.
1938: A murit Alexandru Averescu, mareșal al României
Alexandru Averescu, comandantul Armatei Române în Primul Război Mondial, dar şi prim- ministru al României în mai multe guverne, a fost cel care a reuşit la Mărăşti să oprească înaintarea nemţilor şi împiedicarea ocupării Moldovei de către inamic.
Mareşalul Alexandru Averescu rămâne un mare erou al României, chiar dacă istoria îl consemnează cu un capitol mai puţin fericit, fiind printre ei care a ordonat reprimarea răscoalei de la 1907, dar mai ales pentru că a ascuns opiniei publice numărul exact al ţăranilor omorâţi.
Mareşalul Alexandru Averescu avea însă să devină eroul naţiunii în 1917, în timpul primului Război Mondial, când a menţinut frontul în zona Oituz –Mărăsti.
Ulterior, a pus bazele societăţii care a reconstruit zona distrusă atunci şi după război a oferit foştilor soldaţi supravieţuitori şi familiilor celor decedaţi posibilitatea unei vieţi mai bune prin acordarea de pământ şi drepturi electorale.
În 1921 s-a ajuns la o amplă expropriere a moşiilor, de aproximativ 6 milioane de hectare. Astfel că vechea şi ingrata lui misiune de a potoli răscoala de la 1907 a fost uitată cu totul chiar şi de cei care au suportat pe pielea lor represiunea .
Imaginea fabuloasă a eroului Averescu de la finele Primului Război Mondial s-a mai estompat până la momentul morţii din 1938, dar cu toate acestea şi-a primit locul binemeritat în manualele de istorie, pentru gloria din prima conflagraţie mondială.
1939: S-a născut cântăreţul de muzică uşoară Dan Spătaru
Dan Spătaru a copilărit la Aliman până la vârsta de 12 ani, când a fost trimis la Medgidia, împreună cu sora sa Puica. Cei doi copii rămăseseră orfani de mamă, iar dorinţa Gherghinei Spătaru fusese ca Dan şi Puica să înveţe carte. Băiatul a învăţat nu doar carte, ci şi sport, şi muzică. Dacă nu fotbalul, întrerupt din cauza unei afecţiuni fizice, a fost afirmarea studentului de la Educaţie Fizică şi Sport, muzica a fost cea care l-a consacrat pe Dan Spătaru în inimile românilor.
Cântecele sale, scrise de Camelia Dăscălescu, Temistocle Popa, Ion Vasilescu sau Cornel Fugaru, l-au făcut nemuritor: „Ţărăncuţă, ţărăncuţă“, „Măicuţă, îţi mulţumesc“, „Trecea fanfara militară“, „Nu m-am gândit la despărţire“, „Nici o lacrimă“, „Să cântăm, chitara mea“, „Te aşteaptă un om“, „Vorbeşte lumea că-s ştrengar“, „În rândul patru“, „Tu, eu şi-o umbrelă“, „La 5 şi jumătate, la Universitate“, „De vrei să ştii ce înseamnă să fii român“ (Trofeul de la Mamaia - Creaţie 1986).
Din 1984, de când a cântat-o prima dată cu timbrul său aparte, „Drumurile noastre“ ale lui Dan Spătaru au captivat publicul, care a declarat-o în 2004 „Cea mai frumoasă piesă românească din toate timpurile“.
În 2014, trupa olandeză BZN i-a adus un tribut lui Dan Spătaru, interpretând, în melodia sa, pasaje în engleză. Lui Dan Spătaru i se atribuie şi recordul de a fi aplaudat în Cuba, timp de 16 minute şi 19 secunde.
1940: S-a născut marele handbalist român Gheorghe Gruia, campion mondial în 1964 și 1970
Gheorghe Gruia a fost un mare handbalist român, care a câştigat două titluri mondiale şi care a fost numit Pele al handbalului.
A fost campion mondial, în 1964 (Cehoslovacia) şi 1970 (Franţa), dar palmaresul său este impresionant: medalie de bronz la CM din 1967 (Suedia); medalie de bronz la JO din 1972 (Munchen); golgheter la JO 1972 (37 goluri); a marcat 736 de goluri în 127 de partide jucate în tricoul naţionalei României; a câştigat Cupa Campionilor Europei cu Steaua, în 1968; de opt ori campion naţional cu Steaua, între 1963 şi 1973; cel mai bun jucător al CM din 1967. Afăcut parte din „Generaţia de Aur” a handbalului românesc, care între 1961 şi 1974 a câştigat de patru ori titlul mondial, jucând alături de Oţelea, Penu, Gaţu, Goran, Birtalan, Ivănescu, Licu, Samungi, Voina, Dincă, Moser, Nodea, Nica, Ion Popescu, Gunesch şi alţii care au contribuit la aceste performanţe
1941: A început operațiunea Taifun, o ofensivă totală împotriva Moscovei.
Batălia de la Moscova se referă la apărarea capitalei sovietice, Moscova, și la contraofensiva ulterioară a Armatei Roșii (armata sovietică) dintre octombrie 1941 și ianuarie 1942 pe frontul de răsărit al celui de-Al Doilea Război Mondial, împotriva forțelor Germaniei Naziste.
Bătălia de la Moscova este considerată de obicei una dintre cele mai importante bătălii dintre Puterile Axei și cele ale URSS-ului, în primul rând datorită faptului că Armata Roșie a fost capabilă să respingă cea mai serioasă încercare de cucerire a capitalei sovietice. Bătălia a fost una dintre cele mai mari de-a lungul întregului război, cu peste un milion de victime.
1951: S-a născut Sting, cântăreț-compozitor englez, basist și actor
Gordon Matthew Thomas Sumner, cunoscut sub numele descenă Sting, s-a născut în Newcastle, fiind cel mai mare dintre cei patru copii ai familiei, astfel că şi-a petrecut o bună parte a copilăriei ajutându-l pe tatăl său, care deţinea o lăptărie, să distribuie laptele.
Sting şi-a dorit să fie muzician de la o vârstă fragedă, astfel că, în weekenduri şi în vacanţe, cânta cu formații locale de jazz precum Phoenix Jazzmen, the Newcastle Big Band, și Last Exit.
În ceea ce priveşte numele său de scenă, artistul a povestit că și-a primit porecla pe vremea când era cu formația Phoenix Jazzmen. Într-un concert purtase un pulover cu dungi negre și galbene, iar leader-ul formației, Gordon Solomon, i-a zis că seamănă cu o albină, primind în felul acesta porecla de „Sting” („înțepătură”). De atunci a început să folosească acest nume pretutindeni, cu excepția documentelor oficiale. La o conferință de presă a spus în glumă: „Copiii mei îmi spun Sting, mama mea îmi spune Sting, dar cine este acest personaj Gordon ?”.
Pe lângă cariera sa în domeniul artistic, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, Sting este şi un activ militant pentru respectarea drepturilor omului şi pentru pace.
După invadarea Ucrainei de către Rusia, el a susţinut numeroase concerte de binefacere şi şi-a îndemnat fanii – şi nu doar pe ei – la solidaritate cu poporul ucrainean. În martie 2022, pe pagina sa de Instagram făcea apel la umanitatea din noi toţi.
„Rareori am cântat această melodie în mulţii ani de când a fost scrisă, pentru că nu m-am gândit niciodată că va mai fi relevantă. Dar, în lumina deciziei sângeroase şi îngrozitor de greşite a unui om de a invada un vecin paşnic, neameninţător, cântecul este, din nou, o pledoarie pentru umanitatea noastră comună. Pentru curajoşii ucraineni care luptă împotriva acestei tiranii brutale şi, de asemenea, pentru mulţi ruşi care protestează faţă de această grozăvie, în ciuda ameninţării cu arestarea şi închisoarea - Noi, toţi, ne iubim copiii. Opriţi războiul”, scria Sting, care apoi interpretează melodia Russians.
1958: Guineea își obține independența faţă de Franța
La 2 octombrie 1958, Guineea reuşea să obţină, în urma unui referendum, independența faţă de Franța, a cărei colonie a fost, primul președinte al noului stat fiind Sékou Touré.
De atunci şi până în prezent s-a confruntat cu o serie de frământări politice şi sociale, cu lovituri de stat şi conflicte etnice, corupție și abuzuri din partea armatei și poliției.
În 2011, guvernul Statelor Unite anunţa că tortura de către forțele de securitate și abuzarea femeilor și copiilor (inclusiv mutilarea genitală feminină) erau probleme extrem de serioase în Guineea.
În 2014, ţara a fost focarul a fost foracu epidemiei de Ebola, una dintre cele mai serioase de la descoperirea acestei maladii. Epidemia a debutat în decembrie 2013, în satul Meliandou din Guineea, dar a fost confirmată abia în martie 2014, timp în care boala s-a răspândit cu repeziciune dincolo de granițele Guineei, afectând Liberia, Sierra Leone și Nigeria.
În ciuda resurselor faptului că este al doilea mare producător de bauxită din lume și are zăcăminte bogate de diamante , aur şi aluminiu, Guineea este în continuare una dintre cele mai sărace țări ale lumii, majoritatea populației ocupându-se cu agricultură.
1985: S-a născut Ciprian Marica, fotbalist român
Născutl la Bucureşti la 2 octobrie 1985, Ciprian Marica şi-a început cariera sportivă la echipa Dinamo Bucureşti, fiind considerat de la bun început un mare talent. În primul sezon în care a fost introdus în „unsprezecele” câinilor roşii (2002-2003), el a bifat 11 partide..
În 2003 a debutat și în Cupa UEFA, unde a fost remarcat de Bernd Schuster, antrenorul lui Şahtior Doneţk, care l-a luat la echipa ucraineană, unde a petrecut cei mai buni ani ai carierei sale.
Ciprian Marica a fost, de asemenea, component al primei reprezentative a României în perioada 2003-2014, evoluând în 71 de meciuri şi marcând 25 de goluri.
La nivel de echipe de club, atacantul a jucat pentru Dinamo (2001-2004), Şahtior Doneţk (2004-2007), VfB Stuttgart (2007-2011), Schalke 04 (2011-2013), Getafe (2013-2014), Konyaspor (2014-2015) şi, ultima dată la Steaua, în prima parte a anului 2016.
Ciprian Marica a câştigat titlul în România în 2002 şi 2004 şi Cupa României în 2003 cu Dinamo, campionatul Ucrainei în 2005 şi 2006, Cupa Ucrainei în 2004 şi Supercupa Ucrainei în 2005 cu Şahtior Doneţk şi Cupa Ligii cu Steaua în 2016, când, de altfel, şi-a anunţat şi retragerea de pe teren.
După terminarea carierei, Ciprian Marica s-a implicat financiar în susținerea clubului Farul Constanța şi numele său a fost legat de mai multe scandaluri şi chiar dosare.
Cel mai recent dintre acestea este cel deschis în 2019, în care recent DNA Constanța a început urmărirea penală împotriva mai multor foști funcționari publici care și-au desfășurat activitatea în cadrul Consiliului Județean Constanța, dar și pentru foștii proprietari ai clubului Sportiv Farul Constanța, printre care şi Ciprian Marica.
2002: A murit compozitorul şi muzicologul Tiberiu Olah
Tiberiu Olah a fost compozitorul muzicii originale pentru coloana sonoră a filmului „Mihai Viteazul“ şi autor a peste 120 de lucrări, cuprinzând o varietate de genuri, de la muzică simfonică, vocal-simfonică, camerală, corală, până la muzică de film şi de scenă.
Tiberiu Olah s-a lăsat inspirat de lucrările lui George Enescu şi Béla Bartók şi de arta lui Brâncuşi, căreia i-a dedicat un ciclu de simfonii grupate sub titlul „Brâncuşi". A primit Premiul „George Enescu" al Academiei Române (1965) sau Premiul Internaţional „Koussevitzky" al criticii de disc (1967), acordat lucrării „Coloana infinită", prima piesă a ciclului „Brâncuşi".
A publicat o serie de studii de muzicologie, precum şi numeroase articole abordând tematici variate: de la esenţa folclorului, timpul şi spaţiul muzical la problematica muzicii de film, originalitatea şi inovaţia în muzica experimentală. A semnat, de asemenea, analize ale operelor lui Enescu şi Bartók.
A murit în anul 2002, încheind o carieră muzicală de succes, desfăşurată pe o perioadă de o jumătate de secol.
Se încarcă comentariile...
