11 decembrie, ziua în care s-a născut medicul care a descoperit bacilul tuberculozei. Laureat al Premiului Nobel, în 1905
0Pe 11 decembrie 1843, s-a născut Robert Koch, medicul german care a descoperit bacilul tuberculozei, laureat al Premiului Nobel. Tot într-o zi de 11 decembrie, a fost arestat marele filosof Constantin Noica, condamnat la 24 de ani de muncă silnică.
1843: s-a născut Robert Koch, medic german ce a descoperit bacilul tuberculozei
Robert Koch a fost un bacteriolog german. A studiat la Göttingen, avându-l ca profesor pe Jacob Henle, care afirma în 1840 că rănile sunt infectate de niște organisme parazite.
Koch a stabilit cauza bacterială a mai multor boli infecțioase și a descoperit microorganismele care cauzează antraxul (1876), infectarea rănilor (1878), tuberculoza (1882), conjunctivita (1883), holera (1884) și alte boli.
A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 până în 1891 și șef al Institutului de Boli Infecțioase (pe care l-a fondat tot el), din 1891 până în 1904.
În cursul cercetărilor sale bacteriologice pentru guvernul german și pentru cel englez, a călătorit în Africa de Sud, India, Egipt și în alte țări.
Cu această ocazie, el a făcut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonică, lepra și alte boli. Pentru contribuțiile lui la studiul infecției tuberculoase, Koch a primit în 1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicină.
Potrivit Wikipedia, parcursul vieții sale Koch primește numeroase distincții, medalii și titluri de Membru onorific al Universităților din Heidelberg, Bologna, a Societăților medicale din Berlin, Viena, Posen, Napoli și New York, precum și Cetățean de Onoare al orașelor Berlin, Wollstein și din partea orașului natal Clausthal; este decorat cu Ordinul Coroanei Germane, Marea Cruce a ordinului german Vulturul Roșu (prima de acest gen acordată unei personalități medicale), precum și alte Ordine înalte din partea Rusiei și Turciei.
1918: s-a născut Aleksandr I. Soljenițîn, scriitor, dramaturg, istoric rus
Aleksandr Isaievici Soljenițîn a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist, care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică.
Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, a reușit să publice o serie de cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Arhipelagul Gulag“, „O zi din viața lui Ivan Denisovici“ sau „Pavilionul canceroșilor“.
„Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”, Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970.
A fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974, dar s-a întors în Rusia în 1994, după prăbușirea regimului comunist.
1944: s-a născut Gianni Morandi, cântăreț și actor italian
Gian Luigi Morandi s-a născut într-un mic sat numit Monghidoro. Tatăl lui, Renato, a fost activ în cadrul Partidului Comunist Italian și Gianni îl ajuta cu vânzarea ziarelor. La o vârstă fragedă, Morandi a lucrat ca lustruitor de pantofi, cizmar și ca vânzător într-un cinematograf. A susținut mici concerte, dintre care unele au fost în timpul activităților Partidului Comunist.
A debutat în 1962 și a susținut mai multe festivaluri de cântece populare, inclusiv festivalul Canzonissima în 1969. În 1962 a devenit celebru în Italia cu piesa "Fatti mandare dalla mamma", și a rămas faimos în Italia pe tot parcursul acelui deceniu.
În 1970, el a reprezentat Italia la concursul Eurovision cu "Occhi di ragazza". Cariera sa a intrat în declin în 1970, dar a revenit pe scenă în 1980. El a câștigat Festivalul de la Sanremo, în 1987, cu "Si puo dare di più" împreună cu Enrico Ruggeri și Umberto Tozzi, plasat pe locul al doilea în 1995 și pe locul al treilea în 2000.
Se estimează că Morandi a vandut 50 de milioane de înregistrări.
Cântecele sale "In Ginocchio da te", "Non, son degno di te" și "Scende la Pioggia" au avut peste un milion de vânzări, și Morandi a câștigat Discul de Aur.[7] El a scris o serie de cărți autobiografice. Au apărut multe filme pe baza cărților sale. În televiziune l-a jucat pe Claude Jade soțul lui Davide din seria apărută în 1984 - "Voglia di volare".
De asemenea, el a jucat în mai multe seriale și a fost gazda multor televiziuni celebre italiene.
1946: Înfiinţarea Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii
Adunarea Generală a Națiunilor Unite a decis înființarea UNICEF cu scopul inițial de a oferi ajutoare de hrană și asistență medicală copiilor din țările devastate de al Doilea Război Mondial.
Cu sediul în New York, UNICEF oferă asistență umanitară și pentru dezvoltarea copiilor și mamelor lor în țările în curs de dezvoltare. Agenție fondată prin voluntariat, UNICEF supraviețuiește prin fonduri guvernamentale și donații private.
UNICEF a primit în 1965 Premiul Nobel pentru Pace. Se concentrează în principal pe cinci priorități de bază: educația fetelor, plus de imunizare, protecția copilului, HIV/SIDA și copilărie pentru copii. Alte priorități includ supraviețuirea copiilor, copilul și familia și sporturi pentru dezvoltare.
Îmbunătățirea naturii acestor priorități se face printr-o gamă de 14 metode, începând cu intervenții directe și legale, educație și până la colectare de date prin cercetări și recensăminte.
Scopul UNICEF este de a atrage cât mai multe fete în școli, garanția că urmează cursurile și că își însușesc deprinderile de bază necesare pentru a reuși mai târziu în viață. Ca parte a eforturilor neîntrerupte de asigurare a dreptului la educație a fiecărui copil: băiat sau fată, strategia de accelerare a UNICEF este de creștere rapidă a numărului de fete înscrise în școli în 25 de țări stabilite, în perioada 2002-2005.
1958: A fost arestat sub acuzația de „uneltire contra orânduirii sociale” filozoful Constantin Noica, condamnat la 24 de ani de muncă silnică, la 1 martie 1960
Constantin Noica s-a născut pe 12 iulie 1909. A fost un filozof, poet, eseist, publicist și scriitorromân. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).
A urmat cursurile Facultății de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. La facultate l-a întâlnit pe profesorul Nae Ionescu care a adunat în jurul său şi a elevat o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran.
În primăvara anului 1938 a plecat la Paris cu o bursă pe un an din partea statului francez. Printr-o scrisoare trimisă de la Paris, Noica şi-a anunţat adeziunea la mişcarea legionară, determinat fiind de asasinatul lui Corneliu Zelea Codreanu.
Tot în acest an, Noica s-a dezis de mişcarea legionară ca urmare a asasinatului lui Nicolae Iorga şi a plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, unde i s-a cerut să scrie o istorie a filosofiei româneşti. Rămâne aici până în 1944, timp în care participă de mai multe ori la seminarul de filosofie a renumitului profesor Martin Heidegger.
În perioada 1949-1958, are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Lui Constantin Noica i se deschidea dosar de urmărire informativă la data de 8 noiembrie 1957, pentru a fi urmărită corespondența pe care o avea cu Emil Cioran, suspectat că spionează în favoarea Franței.
În anul 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.
Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică. Din această perioadă, Constantin Noica începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă o serie de colegi cercetători mai tineri, precum Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu.
Ultimii ani din viață și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi. Între 1974 și 1987 a deținut un apartament în blocul OS6, la Romancierilor în Drumul Taberei.
Se stinge din viață la 4 decembrie 1987. A fost înmormântat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica.
1972: Apollo 17 devine a șasea și ultima misiune Apollo care ajunge pe Lună.
Apollo 17 este a unsprezecea navă spațială lansată de SUA spre Lună cu echipaj uman, ultima care a făcut parte din programul Apollo.
1993: a murit Elvira Popescu, actriță de teatru și film stabilită în Franța
Înainte de plecarea în Franţa, tânăra artistă a cucerit şi publicul din România.
În adolescenţă, cunoscutul actor Ion Nicolescu a îndemnat-o să aleagă scena şi a pregătit-o pentru o asemenea carieră.
Elvira Popescu a urmat Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti şi a debutat la Naţional, la 16 ani, când a înlocuit o actriţă bolnavă. Au urmat imediat multe roluri şi, la numai 25 de ani, a devenit director artistic al Teatrului Excelsior, dar a continuat să joace mult. Câţiva ani mai târziu, a înfiinţat Teatru Mic.
Plecarea în Franţa i s-a datorat dramaturgului şi omului de teatru francez Louis Verneiul, care a descoperit în ea o artistă inimitabilă. Aceasta a plecat în Oraşul Luminilor pentru a o interpreta pe Sonia din „Verişoara din Varşovia", piesă scrisă special pentru ea de dramaturgul amintit.
Spectacolul, care avut peste o mie de reprezentaţii şi în care tânăra româncă, stâlcind adorabil franceza, a strălucit, a fost începutul unei poveşti de dragoste interminabile cu teatrul parizian, care i s-a aşezat la picioare.
Vedetă a spectacolelor bulevardiere, Elvira Popescu a jucat multe roluri. A fost distribuită şi în numeroase filme, chiar alături de Alain Delon şi de Claudia Cardinale, dar pe ecran, susţin specialiştii, n-a strălucit niciodată ca pe scenă. A fost numită director al Théâtre de Paris şi al Theatre de Marigny.
2011: a murit Leonida Lari, poetă, traducătoare și politiciană
Leonida Lari-Iorga a fost o poetă, publicistă, scriitoare, activistă, om politic și militantă pentru reunirea Basarabiei cu România.
Leonida Lari s-a aflat printre fruntașii Mișcării de emancipare națională din Basarabia în anii 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 și 1992.
Între 1990 și 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante ale Partidului Social-Liberal în 2001).
Începînd cu anul 1992 este deputat în Parlamentul României (în 2004 a fost aleasă pe lista Partidului România Mare).
2020: Academicianul Alexandru Surdu se stinge din viață
Academicianul Alexandru Surdu, unul dintre cele mai importante nume ale filosofiei româneşti contemporane, a murit vineri, la vârsta de 82 de ani,
Filosoful Alexandru Surdu, academician, preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, s-a născut la 24 februarie 1938, la Braşov. În 1956-1957 a fost student (cursuri fără frecvenţă) la Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale a Institutului de Construcţii din Bucureşti. După absolvirea Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, din 1964 a lucrat la Institutul de Filosofie, fiind apoi transferat la Centrul de logică, ocupându-se cu studiul logicii clasice şi al interpretărilor ei moderne.
Între 1969 şi 1970 a continuat specializarea în logică simbolică şi fundamentele ştiinţelor la Universitatea din Amsterdam; doctor în filosofie (1976). A lucrat în cadrul Institutului de Cercetări Pedagogice şi Psihologie (1979-1982), iar după desfiinţarea acestuia, ca muzeograf la Muzeul Literaturii Române şi ca redactor principal al Revistei de filosofie. A fost profesor la Catedra de Filosofie a Universităţii bucureştene.
Se încarcă comentariile...
