1 Mai: De la revoltă sângeroasă la Ziua Muncii. Cum se sărbătorea în România comunistă și ce ode erau aduse „conducătorilor iubiți“

1 Mai, Ziua Internațională a Muncii, celebrată în prezent mai ales prin relaxare și ieșiri în aer liber, are în spate o istorie marcată de proteste violente, exploatare și o luptă dură pentru drepturi fundamentale. 1 mai este și data la care a avut loc recunoașterea Mitropoliei Țării Românești, s-au născut cineastul Ion Popescu-Gopo și actrița Maia Morgenstern, iar Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat la Vatican.

408: A murit împăratul roman Arcadius

Flavius Arcadius, cunoscut și ca Arcadiu, născut la 1 ianuarie 377 în Hispania, a fost primul împărat al Imperiului Roman de Răsărit după împărțirea definitivă a imperiului, potrivit Wikipedia.

În anul 395, la moartea lui Teodosiu I, când structura politică a Romei s-a rupt în două entități autonome, Arcadius a preluat conducerea părții răsăritene, în timp ce fratele său, Honorius, a devenit împărat al Imperiului Roman de Apus.

Domnia lui Arcadius a marcat începutul unei noi etape în istoria Bizanțului, caracterizată de consolidarea instituțiilor și de afirmarea identității politice a Orientului roman.

Arcadius a murit la 1 mai 408 la Constantinopol, 

1359: A avut loc recunoașterea Mitropoliei Țării Românești

La 1 mai 1359, Sinodul de la Constantinopol a aprobat cererea voievodului Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, de a înființa Mitropolia Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș.

Patriarhul Calist și împăratul Ioan al V-lea Paleologul l-au numit pe Iachint drept primul mitropolit al Ungrovlahiei, conferindu-i autoritate spirituală asupra întregii domnii. Iachint avea să conducă Biserica timp de 13 ani, până în 1372.

1859: S-a născut Alexandru Philippide, lingvist și filolog român, membru al Academiei Române 

 Membru titular al Academiei Române, filolog, bibliotecar și profesor universitar, Alexandru I. Philippide - una dintre figurile esențiale ale lingvisticii românești - este considerat fondatorul școlii lingvistice de la Iași.

Format la Iași și la Halle, Philippide a predat câțiva ani în învățământul liceal, până în 1893, când a obținut catedra de la Universitatea din Iași. A rămas acolo timp de patru decenii, până la sfârșitul vieții, devenind una dintre cele mai influente voci academice ale epocii.

Primele sale lucrări dedicate limbii române au apărut imediat după absolvirea facultății, însă notorietatea a venit odată cu studiile sale privind istoria limbii. Deși nu era un intelectual militant, Philippide s-a remarcat prin polemici tăioase și pline de spirit, îndreptate atât împotriva unor personalități din țară, cât și – într-un caz celebru – împotriva unor savanți germani.

În 1898 a început ambițiosul proiect al unui dicționar al limbii române. Până în 1906, el și echipa sa au reușit să finalizeze primele patru litere ale alfabetului, înainte ca munca să fie preluată de alți specialiști.

Opera sa monumentală, publicată în două volume masive în 1925 și 1928, reunește surse antice și dovezi lingvistice pentru a analiza etnogeneza românilor și evoluția limbii române. Deși a fost criticat de unii academicieni pentru viziuni considerate prea „provinciale”, influența sa asupra generațiilor de studenți a fost decisivă. Discipolii săi au format nucleul școlii lingvistice ieșene, care i-a continuat ideile mult după dispariția sa.

A murit în 1933, la Iași.

1886–1889: 1 Mai a devenit Ziua Internațională a Muncii

La sfârșitul secolului al XIX-lea, muncitorii din Statele Unite și Canada lucrau 10–12 ore pe zi, fără protecție socială și fără zile libere plătite. În 1886, liderul sindical George Edmoston a inițiat o mobilizare masivă pentru impunerea programului de opt ore.

Pe 1 mai 1886, doar în Chicago au ieșit în stradă peste 90.000 de muncitori, iar alți 40.000 au intrat în grevă. O parte dintre patroni au cedat presiunilor, însă protestele au continuat.

Momentul decisiv a venit pe 4 mai, în Piața Haymarket. O bombă aruncată în mulțime - autorul rămâne necunoscut - a declanșat haosul. Poliția a deschis focul, iar confruntarea s-a soldat cu morți și răniți, devenind un simbol al luptei sindicale.

În 1889, la Congresul Internaționalei Socialiste, 1 Mai a fost proclamată oficial Ziua Internațională a Muncii. România a marcat pentru prima dată această zi în 1890, în timpul domniei lui Carol I.

1 Mai 1966. FOTO Fototeca Online a Comunismului Românesc Cota: 26/1966

În perioada comunistă, România a preluat modelul sovietic al celebrării zilei de 1 Mai, transformând-o într-o demonstrație grandioasă de loialitate față de regim. Străzile marilor orașe, în special ale Capitalei, deveneau scena unor defilări masive, discursuri propagandistice și festivități organizate strict de stat.

Oficial, ziua era dedicată „clasei muncitoare” și „victoriilor obținute sub conducerea Partidului Comunist Român”. În anii ’80, însă, accentul s-a mutat aproape complet pe cultul personalității, iar întreaga sărbătoare a fost transformată într-un omagiu adus lui Nicolae și Elenei Ceaușescu. Bucureștiul ajungea să semene, în acele zile, cu o replică a Phenianului.

De la tribuna oficială, Ceaușescu și soția sa urmăreau defilările șoimilor patriei, ale pionierilor, muncitorilor și țăranilor, care le aduceau ode și lozinci elogioase. Deși 1 Mai era trecut în calendar ca zi liberă, în realitate participarea la manifestații era obligatorie pentru elevi, studenți și angajați, transformând sărbătoarea într-o demonstrație de forță a regimului, nu într-o zi de odihnă.

1923: S-a născuti Ion Popescu-Gopo, părintele „omulețului” românesc

Ion Popescu-Gopo, născut la 1 mai 1923 la București, este considerat fondatorul școlii românești de animație. „Omulețul lui Gopo”, personaj minimalist și profund simbolic, i-a adus în 1957 prestigiosul Premiu Palme d’Or la Cannes, un succes unic pentru cinematografia românească.

Gopo a debutat în adolescență cu caricaturi și scurtmetraje, a studiat animația la Moscova și a militat pentru dezvoltarea filmului de animație în România. Printre creațiile sale se numără „Rățoiul neascultător”, „Albina și porumbelul”, „Doi iepurași” sau „O muscă cu bani”.

A murit în 1989, la 66 de ani, lăsând în urmă o moștenire artistică uriașă. În 2007, în onoarea sa, au fost instituite Premiile Gopo, cele mai importante distincții ale cinematografiei românești, al căror trofeu reproduce celebrul său omuleț.

1962: S-a născut Maia Morgenstern, una dintre marile actrițe ale României

La 1 mai 1962 se naște, în Capitală, Maia Morgenstern, una dintre cele mai apreciate actrițe române, cunoscută pe plan internațional pentru rolul Fecioarei Maria în filmul „Patimile lui Hristos”, regizat de Mel Gibson. Publicul român o știe și din producții precum „Balanța”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Îngerul albastru” sau „Park Your Car in Harvard Yard”.

Provenită dintr-o familie de evrei pasionați de teatru, Morgenstern poartă un nume cu semnificație aparte: „Morgenstern” înseamnă în germană „Luceafărul de dimineață”, unul dintre apelativele Fecioarei Maria - personajul pe care avea să-l interpreteze magistral peste ani.

Drumul ei în teatru a început cu un eșec: a picat examenul de admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A debutat însă pe scenă în 1980, la Teatrul Evreiesc de Stat, ca figurantă, unde a învățat idiş direct din roluri. A continuat apoi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în 1988, după care a revenit la București, pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, iar ulterior la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”.

Consacrarea internațională a venit în 2004, odată cu rolul Mariei în „Patimile lui Hristos”, interpretare lăudată de presa de specialitate din întreaga lume. Maia Morgenstern are trei copii: actorul Tudor Aaron Istodor, Eva Lea Cabiria și Ana Isadora.

2004: A avut loc „Big Bang-ul” extinderii Uniunii Europene

La 1 mai 2004, Uniunea Europeană a trecut prin cea mai amplă extindere din istoria sa, primind zece noi state membre: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Numărul țărilor din blocul comunitar a crescut astfel de la 15 la 25.

Evenimentul a fost pregătit la Consiliul European de la Copenhaga, în decembrie 2002, când s-a decis finalizarea negocierilor cu cele zece state candidate. Extinderea a fost descrisă de presa europeană drept un „Big Bang”, marcând reintegrarea Europei Centrale și de Est în structurile occidentale, la doar un deceniu după căderea comunismului.

2006: A murit Ion Gavrilă Ogoranu, simbol al rezistenței anticomuniste

Ion Gavrilă Ogoranu, născut în 1923 în Țara Făgărașului, a fost unul dintre luptătorii rezistenței anticomuniste. Student la Cluj, s-a implicat în mișcarea de opoziție încă din anii ’40, fiind condamnat la moarte în contumacie. A reușit să se ascundă timp de 29 de ani, fără ca Securitatea să-l poată captura.

Grupul condus de Ogoranu, format din 12 tineri – majoritatea studenți –, a rezistat aproape un deceniu în Munții Făgăraș, în condiții extreme. În 1976, Ogoranu a fost prins, dar a scăpat de execuție după ce soția sa, Ana Gavrilă, a cerut intervenția președintelui american Richard Nixon.

A murit la 1 mai 2006 și a fost înmormântat în satul Galtiu, județul Alba.

2011: Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat la Vatican

La 1 mai 2011, în Piața Sfântul Petru, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat de succesorul său, Benedict al XVI-lea. Karol Wojtyła, născut în 1920 la Wadowice, Polonia, a fost primul papă neitalian după aproape cinci secole și unul dintre cei mai influenți lideri spirituali ai secolului XX.

Pontificatul său a fost marcat de deschiderea către dialog interreligios: a vizitat România – prima țară ortodoxă în care a ajuns un papă –, a intrat într-o sinagogă și într-o moschee, gesturi fără precedent în istoria Vaticanului. A sprijinit și promovarea patrimoniului românesc, inclusiv prin expoziția „Monumenta Romaniae Vaticana”, inaugurată în 1996.

Ioan Paul al II-lea a murit în 2005, la 85 de ani, după o lungă suferință. Canonizarea sa a avut loc pe 27 aprilie 2014, fiind oficiată de Papa Francisc.