Secretele „Proiectului Lincoln”, fondat de republicani „Niciodată Trump”şi aruncat în aer de un scandal sexual

Proiectul Lincoln

Proiectul Lincoln, un comitet de acţiune politică înfiinţat în 2019 de republicani anti-Trump, a avut un imens succes în campania sa de opoziţie faţă de preşedinţia lui Trump şi a aliaţilor săi din Partidul Republican, reuşind să obţină donaţii în valoare de circa 90 de milioane de dolari americani. Dar asta până când un scandal de hărţuire sexuală implicând unul de fondatori l-a zguduit din temelii.

„Proiectul Lincoln” a fost fondat de Steve Schmidt (strateg pentru campaniile politice republicane - George W. Bush, guvernatorul Californiei Arnold Schwarzenegger, John Weaver (consultant politic pentru campaniile prezidenţiale ale senatorului John McCain), George Conway (avocat) şi Rick Wilson (strateg politic, consultant media şi fost membru al Partidului Republican, specializat în publicitate politică) pentru a crea o campanie media potrivit sloganului „Niciodată Trump”.

Printre co-fondatori se află Jennifer Horn, fostă preşedinte a sucursalei din New Hampshire şi Reed Galen, consilier politic al senatorului defunct John McCain.

Înainte de scrutinul prezidenţial din noiembrie, Schmidt prezenta colegilor săi un nou proiect ambiţios, şi anume o companie media, TLP, o întreprindere asupra căreia să aibă un control financiar mai mare decât proiectul lor politic original, relatează New York Times.

Viitorul aparţine companiilor media de miliarde dolari, arăta Schmidt.

De fapt, o parte din fondatori deja pregătiseră documentele - iar asta nu a fost singurul aranjament secret dintre ei. Încă de când au creat Proiectul Lincoln, Schmidt, Weaver, Galen şi Wilson s-au înţeles în privat să-şi aloce pentru ei milioane de dolari în onorarii de management, spun surse familiare cu acordul dintre ei.Ei ar fi făcut un contract pe care însă nu l-au semnat formal. Reprezentanţii Proiectului au negat informaţia.

Dincolo de obiectivele lor politice, cei patru fondatori au făcut mutări care să le aducă bani, arată New York Times. Aproape o treime din donaţii, circa 27 de milioane de dolari americani, a fost direcţionată către firma de consultanţă a lui Glen - iar ceilalţi din grupul lor de patru şi-ar fi luat partea din această sumă.

Proiectul Lincoln a fost conceput ca o maşină de atac continuu la adresa lui Trump - pe cât de creativ, pe atât de nemilos -iar anul trecut profilul său public a crescut puternic, ca şi reputaţia sa reunind oameni ce căutau să împiedice realegerea lui Trump şi controlul acestuia asupra Partidului Republican. 

În acelaşi timp, un grup de fondatori şi-a dat seama cât de profitabile sunt aceste atacuri în lumea slab reglementată a colectării de fonduri pentru campanii politice.

Război intern

Apoi toată această maşinărie a început să se destrame - un război a pornit între lideri, şi anume între cei ce manevrau iţele pentru câştig, având un acord secret în acest sens, şi ceilalţi care abia aflau ce se întâmplă în culise şi despre ce sume de bani era vorba.

Între timp, relatări de hărţuire sexuală vizând unul din membrii de vază ai organizaţiei ieşeau la iveală pregătind un scandal ce avea să arunce în aer Proiectul cu totul. Publicaţii conservatoare scriau despre comportamentul lui Weaver, care trimitea mesaje sexuale provocatoare tinerilor bărbaţi pe Twitter - în final s-a aflat şi că doi interni ai Proiectului au fost vizaţi. In ianuarie, New York Times, a publicat acuzaţii ale unor tineri hărţuiţi de Weaver de-a lungul anilor. Unul dintre ei avea 14 ani când a primit primele mesaje. Nu există însă acuzaţii de contact sexual. Weaver promitea mentorat şi slujbe în schimbul relaţiilor sexuale. Ulterior, acesta şi-a recunoscut vinovăţia şi a prezentat discuţiile drept consensuale, potrivit AP.

Organizaţia a demarat o anchetă internă şi a angajat o firmă de avocatură pentru a o conduce, la câteva luni după ce a primit primele înştiinţări despre Weaver. În iunie trecut, un angajat al unei companii contractate de Proiectul Lincoln a avertizat într-un email că plângerile de hărţuire la adresa unuia dintre fondatori ar putea fi „fatale” pentru imaginea organizaţiei.

Acţiunile lui Weaver deja dăunau relaţiilor cu unii furnizori, se arăta în emailul trimis unui membru al administraţiei şi care a circulat printre ceilalţi lideri. New York Times a intervievat fondatori, foşti şi actuali contractori, persoane din conducere, interni şi bărbaţi hărţuiţi de Weaver, iar unii au vorbit anonim de teama unor represalii din partea organizaţiei.

Criza declanşată de Weaver s-a desfăşurat în paralel şi a fost acutizată de un „război civil”, care a izbucnit la câteva săptămâni după ce Schmidt propunea o nouă viziune asupra viitorului Proiectului - miza era consiliul de administraţie. Au existat ameninţări cu procese şi părăsirea grupului, în timp ce chiar unii dintre fondatori, precum George T. Conway III, au cerut disoluţia organizaţiei. Facţiunea lui Schmidt, care a demisionat din consiliu după scandalul cu Weaver, are însă planuri de a merge înainte cu compania media îndreptată către forţele autoritare, dar care să şi monetizeze mişcarea de opoziţie.

Înainte de scandal, Proiectul Lincoln avea un număr de 500.000 de donatori- o sumă impresionantă, de 30 de milioane de dolari, fiind strânsă doar din donaţii de sub 200 de dolari.

Schmidt spune că nu este momentul ca proiectul să dispară:„Vreau ca Proiectul Lincoln să fie una din organizaţiile pro-democraţie de primă mărime. Suntem de părere că există o adevărată mişcare autocratică ce ameninţă democraţia şi are o margine de 40 de procente în viitorul scrutin. Iar tabăra pro-democraţie nu se poate situa de partea blândă a dezbaterii”.

O ascensiune neaşteptat de rapidă

Nimeni nu se aştepta iniţial la un succes fulminant al proiectului, dar el a explodat anul trecut în mai, când a difuzat clipul „Doliu în America” (despre răspunsul cu privire la pandemie al lui Donald Trump) - bazat pe o reclamă de pe timpul lui Reagan.

Donald Trump a reacţionat furios pe Twitter luându-i în batjocură pe aceşti „republicani doar cu numele” care au pierdut lamentabil cu ani în urmă şi care au fost „bătuţi rău de mine”. „Nişte rataţi cu toţii”, a scris Trump cu majuscule.

Izbucnirea publică a lui Trump a revărsat atenţia publică asupra Proiectului Lincoln, stârnind un val de donaţii, unele foarte consistente deodată- 1 milion de dolari de la miliardarul unui fond de investiţii, Stephen Mandel - altele, în mai multe tranşe, de exemplu de la Fundaţia David Geffen din Los Angeles (persoane cu HIV/SIDA, drepturi civile, sănătate).

Atunci organizaţia a început să angajeze oameni şi să-şi întindă aripile - creând o divizie de comunicare, una politică, podcasturi şi show-uri politice pe site-ul său. De la 10 angajaţi, în mai, a ajuns la peste 60 în iulie.

Iniţial, organizaţia a operat ca un vas de piraţi, fiind lipsită de o structură internă de conducere. Apoi, doi dintre cei mai mari contractori au primit locuri în consiliul director format din trei membri, o încălcare a practicii obişnuite de management.

Structura executivă era una flexibilă - cei doi contractori, Ron Steslow şi Mike Madrid, responsabili de publicitate digitală şi colectare de date despre votanţi, au fost numiţi co-fondatori. La fel, şi Conway şi Jennifer Horn, care s-a implicat pentru a ajunge la votanţi independenţi şi republicani pentru susţinerea lui Joe Biden.

Conway, un consilier neremunerat şi care nu a avut vreun rol operaţional important, el demisionând ulterior, a dezvăluit: „Toată treaba era ca o tarabă. Organizaţia a crescut extrem de rapid şi au venit mult mai mulţi bani decât şi-a închipuit cineva că e posibil”.

Cei care exercitau controlul erau grupul de fondatori originali, conduşi de Schmidt. Ceilalţi, chiar şi în calitate de directori executivi, nu aveau niciun cuvânt de spus şi nu ştiau ce se întâmplă în culise, spune Sarah Lenti,, un consultant politic republican, care a lucrat la mai multe companii prezidenţiale.

Misiunea văzută de liberali ca nobilă avea în frunte patru republicani căliţi, care jucau fără menajamente. Wilson, un strateg republican experimentat, e cunoscut pentru atacurile sale politice - el i-a putut spune unui democrat, care şi-a pierdut ambele picioare şi o mână în războiul din Vietnam ,că nu are curajul să apere America de terorişti.

Ceilalţi trei şi-au făcut iniţierea în campaniile prezidenţiale ale senatorului republican McCain. Cunoscut drept Sunny, cum îi zicea senatorul defunct, Weaver a căzut în dizgraţia familiei acestuia. El este şi unul dintre fondatorii cu mari probleme financiare înainte de implicarea în proiect.

Fost locotenent al lui Schmidt şi acum partenerul său egal, Galen spunea despre campaniile prezidenţiale:„Nu sunt şcoli Montessori”.

Oficialii şi angajaţii Proiectului Lincoln aveau să fie şocaţi de ce onorarii de management curgeau către firma de consultanţă a lui Galen, Summit Strategic Communications - registrele federale arătau o sumă de aproape 27 de milioane de dolari. Oficialii seniori ai organizaţiei nu aveau idee cum erau plăţile împărţite între cei patru sau valoarea lor.

Horn spune că nu fost plătită nici pe departe la fel de generos ca alţii şi nici pe aproape cât colegii ei bărbaţi. Schmidt a dezvăluit în presă, după izbucnirea scandalului, că aceasta a cerut un contract de consultanţă de 40.000 de dolari pe lună, scrie AP.

Nu este clar dacă grupul a încălcat legislaţia în materie de finanţare a campaniilor folosind firme intermediare.

Purtătoarea de cuvânt a organizaţiei a explicat că firma Summit a fost unul din contractorii principali care a manageriat şi s-a ocupat de proiectele de publicitate, plasând reclame şi ţintind votanţi.

„Toţi contractorii principali şi subcontractorii au fost remuneraţi conform standardelor industriei”, a spus aceasta.

Jan Baran, un avocat în materie de finanţare a campaniilor republicane, a spus că se negociază onorarii în Comitele de Acţiune Politică, însă cazul Proiectului Lincoln e diferit întrucât „consultanţii sunt propriul lor client, aşa că bănuiesc că negocierile n-au fost prea riguroase”.

Plângeri ignorate

Vara trecută, chiar în mijlocul succesul răsunător al campaniei, Ron Steslow, contractor şi membru în administraţie, primea un email de la un angajat despre „comportamentul îngrijorător” al lui Weaver de care s-au plâns mai multe persoane şi care e „potenţial fatal imaginii noastre publice”.

Cele mai vechi acuzaţii datau din 2014 - Weaver a încercat să momească un tânăr în camera de hotel după ce l-a invitat să discute despre o ofertă de muncă.

Acesta ar fi făcut comentarii cu subînţeles în faţa unor angajaţi ce se ocupau de marketingul pentru noua companie media. Steslow mai primise un email şi în ianuarie. Nu este clar cine ce ştia şi când a aflat despre aceste acuzaţii.

Schmidt a declarat că era la curent doar cu zvonuri despre faptul că partenerul său ar fi gay, dar nu şi că ar fi avut un comportament nepotrivit.

O anchetă internă a fost demarată de avocatul organizaţiei fără a merge în profunzime -s-a discutat doar cu doi dintre bărbaţii care s-au plâns de hărţuire. În mesajele văzute de New York Times, Weaver propunea mentorat în schimbul sexului sau întreba despre înălţime şi greutate şi invita tineri în călătorii sau la un pahar.

Weaver şi-a luat concediu medical în august. Dar n-a fost lăsat pe bară şi a fost făcut partener egal în compania media ce prindea contur prin propuneri din partea televiziunilor, reţelelor de podcasting şi publicişti.

Vestea a luat prin surprindere stârnind noi tensiuni între fondatori şi co-fondatori precum Horn care oricum erau pe muchie - totuşi ei au fost prezenţi când Schmidt le-a făcut cunoscut noul proiect. Ei nu aveau să fie parteneri egali şi oricum cei patru semnaseră deja între ei un contract pentru TLP Media.

După alegeri, relaţiile în grup s-au tensionat şi mai mult după ce Schmidt şi Wilson au vrut să ia controlul asupra consiliului director al Proiectului Lincoln, în locul celorlalţi.

Cum n-a avut succes, grupul coalizat în secret şi-au creat propriul Proiect Lincoln 2024 - dar n-au făcut-o oricum, ci transferând milioane de dolari către companiile lor şi ameninţând, în acelaşi timp, cu un proces. Ceilalţi au cerut atunci o examinare a registrelor contabile.

Conway a încercat să-i împace spunând că riscă să distrugă organizaţia. Abia atunci s-a aflat despre Weaver şi despre faptul că acesta nu păţise nimic, fiind încă plătit din fondurile organizaţiei.

În final, banii transferaţi au ajuns înapoi la Proiectul Lincoln, Schmidt şi Wilson şi-au ocupat locurile în consiliul director, iar doi dintre principalii oponenţi au plecat după ce s-a ajuns la o înţelegere. Restul a părăsit organizaţia după ce scandalul cu Weaver a ajuns public.

Organizaţia a fost zguduită din nou când postările pe Twitter ale lui Horn au fost şterse, iar Schmidt a demisionat din consiliul director după ce au ieşit detalii despre istoricul lui Weaver.

În prezent, compania încearcă să se reabiliteze, pentru a-şi continua misiunea.

Potrivit analizei declaraţiilor financiare efectuată de firma Kantar/CMAG doar circa o treime din cei 90 de milioane de dolari donaţi Proiectului au fost investiţi în reclame la televiziune şi online în timpul campaniei din 2020, relatează Associated Press. Restul de bani au acoperit cheltuieli de producţie şi onorarii exorbitante de consultanţă pentru firmele membrilor grupului.

Potrivit documentelor financiare ale campaniei, 27 de milioane de dolari au fost plătiţi firmei lui Galen şi alţi 21 de milioane au ajuns la firma fostului membru Ron Steslow. 

Proiectul Lincoln a adoptat aceeaşi strategie cu a campaniei Trump, pe care au criticat-o, şi anume de a nu dezvălui sumele cu care sunt plătiţi..

Stuart Stevens, un consultant de presă experimentat care a preluat un rol din ce în ce mai proeminent în proiect, a plâns în timpul unui interviu vorbind despre angajamentul său faţă de cauză.

„Am ajutat la crearea acestui monstru care este actualul partid republican”, a scris Stevens într-un e-mail. El a numit recentul tumult de la Lincoln Project „câteva săptămâni mai grele”, adăugând: „Acest lucru nu ar trebui să fie uşoare. Suntem oameni. Greşim. Există stres la cel mai înalt nivel. Tot ce putem face este să recunoaştem dificultăţile, să ne asumăm responsabilitatea şi să mergem mai departe. ”