Poate reprezenta sfârşitul lui Trump o revenire la decizii politice mediocre vizavi de Orientul Mijlociu?
0
În discursul din 7 noiembrie, Joe Biden promitea să „facă America respectată din nou”. Da, inflaţia psihică aparent specifică discursurilor lui Trump şi elementul inedit al politicii americane din ultimii ani l-au făcut pe Donald Trump un partener extern foarte impopular, însă realizările acestuia în Orientul Mijlociu pot fi numite oricum, mai puţin mediocre.
Acordurile de normalizare a relaţiei dintre Israel, pe de-o parte, şi Emiratele Arabe Unite, Bahrain şi Maroc, pe de cealaltă parte, reprezintă un succes piramidal pentru diplomaţia din Orientul Mijlociu.
În mod absolut surprinzător, decizia de retragere a SUA din Acordul cu Iranul, atât de criticată în urmă cu doi ani, îi oferă lui Joe Biden un avantaj considerabil în renegocierea unui nou acord. Documentul semnat în 2015 de Iran, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa, Germania şi SUA a continuat să rămână în vigoare şi după anunţul de retragere a Statelor Unite, iar specificul politicilor promovate de democraţi, coroborat cu ultimele declaraţii de la Casa Albă, conturează intenţia echipei Biden de a reveni la masa de negocieri în ceea ce priveşte Iranul. Atât sancţiunile economice impuse, cât şi instabilitatea internă (potenţată de creşterea nemulţumirii populaţiei) au transformat Iranul într-un partener de negociere mult mai dispus la compromisuri comparativ cu anul 2015. O simplă revenire la condiţiile stabilite de administraţia Obama ar fi o greşeală, pe care susţinătorii politicilor trumpiste o vor asocia rapid cu o slăbiciune.
Joe Biden nu poate ignora cei peste 70 de milioane de americani care l-au votat pe Trump. Totodată, problemele economice şi impactul pandemiei de COVID-19 asupra societăţii americane reprezintă provocări interne care nu lasă loc de greşeli (dar nici de hotărâri prea riscante) în ceea ce priveşte dosarele de politică externă ale noii administraţii. În schimbul ridicării sancţiunilor economice impuse Iranului, echipa Biden poate negocia, pe lângă prevederile din domeniul nuclear, şi întreruperea „activităţilor maligne” ale acestuia în regiune: impunerea unui control asupra programului balistic al Iranului şi încetarea sprijinului adus organizaţiilor teroriste Hamas şi Hezbollah.
În ceea ce priveşte sprijinul internaţional, decizia de revenire a SUA în Acordul nuclear se bucură de multă popularitate în rândul celorlalţi semnatari, iar preşedintele iranian Hassan Rouhani, unul dintre arhitecţii acordului din 2015, a declarat că Iranul nu ar trebui să „aştepte nici măcar o oră” pentru a accepta condiţiile unui tratat de neproliferare nucleară dacă acest lucru ar presupune o ridicare a sancţiunilor economice. O piedică privind renegocierea termenilor acordului poate veni chiar din partea Congresului SUA, mai ales în condiţiile în care Senatul american este controlat de o majoritate republicană, care consideră limitarea influenţei Iranului unul dintre obiectivele sale principale.
De la administraţia Biden ne putem aştepta să promoveze reînnoirea sau revenirea la angajamentele asumate faţă de organizaţiile multilaterale (UNRWA, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, UNESCO etc.) şi la recalibrarea comunicării diplomatice, însă Biden nu poate ignora conflictele existente sau potenţiale din Orientul Mijlociu. Cunoscuta expresie „Axă a răului” în care George Bush includea regimul de la Teheran, rebranduită de Trump sub numele „naţiune a terorii” pot părea o simplă exagerare acum, în faţa unui regim care se confruntă cu grave probleme de legitimitate, însă Iranul rămâne un bête noire al Orientului Mijlociu, iar Joe Biden nu poate ignora acest lucru.
Se încarcă comentariile...
