Putin: şah mat

Vladimir Putin şi Alexei Navalnîi

Ce urmări va avea cumplita înfrângere la tabla de şah a preşedintelui rus şi a serviciilor lui, date gata de primul om politic al opoziţiei, care, deşi dezarmat, îşi depăşeşte condiţia de victimă şi devine un biruitor?

Nimeni nu l-a învins şi pedepsit atât de crunt, până acum, pe ţarul mafiot, ca Alexei Navalnîi. Care şi-a sunat asasinul plătit, dându-se drept asistent al şefului Consiliului de Securitate al Rusiei.

Faptele

Ceea ce l-a determinat pe omul serviciilor secrete FSB (KGB) să dea din el mai tot. A divulgat la telefon nume şi detalii despre tentativa crimei cu arma chimică de distrugere în masă Noviciok asupra principalului opozant al regimului Putin comisă de cel puţin opt agenţi FSB. Otrava îi fusese aplicată lui Navalnîi în chiloţi. Îl salvaseră pilotul care hotărâse să întrerupă zborul la Moscova şi aterizase la Omsk, precum şi medicii care l-au luat în primire înainte ca substanţa să-şi fi făcut efectul.

Ce-i face pe tirani şi pe securiştii lor să se clatine în zilele de 21 şi 22 decembrie? De ce se arată evident nefaste pentru dictatori? La fix 31 de ani după Ceauşescu, o ia pe coajă Putin. Trufaş, cum îi e felul, liderul de la Moscova încercase recent să se disculpe, afirmând că serviciile lui secrete nu şi-ar fi ratat ţinta dacă ar fi vrut să-l omoare pe Navalnîi. Ei, aş! Greşesc şi cei mai buni. Iar ai lui numai buni nu sunt.

Dincolo de faptul că, fuduli, au încercat să comită asasinatul cu o substanţă pe care n-o stăpânesc, cu adevărat, inepţia slugilor kaghebiste ale lui Putin e documentată acum, graţie şireteniei de Ulise a lui Navalnîi, mai convingător decât oricând. Putin şi criminalii lui s-au umplut şi de ridicol. Ceea ce le ştirbeşte nu doar orice urmă de prestigiu ar mai fi putut să aibă, distrugându-le, totodată, autoritatea. Ceea ce îi face pe devoalatul ţar şi mafia la butoanele căreia acţionează cu atât mai periculos.

Reacţii post-mortem

Propaganda rusă a fost trimisă la înaintare să dezmintă ca ”falsificată” înregistrarea convorbirii telefonice demascând crima şi pe făptaşi, dar perplexitatea mai-marilor statului rus e evidentă. La fel, degringolada agenţilor lui de influenţă. Care se văd nevoiţi să se rezume la a deplânge orice atitudine germană şi occidentală fermă la adresa Moscovei ca ”ineficientă”. 

La rândul lor, oficialii ruşi au afirmat că investighează. În fapt, dau din colţ în colţ. Ameţeala lor va continua, până ce şeful propagandei va elabora o naraţiune aptă să semene confuzia, iar şeful şi, totodată, vinovatul suprem, îşi va fi mistuit pe jumătate colosala înfrângere, îşi va fi răcorit năduful, ciuda şi furia şi va fi trecut la vindicta răscumpărătoare.

Iar furia lui trebuie că e apocaliptică. Dimensiunile ieşite din comun ale mâniei liderului rus se bazează pe o realitate extrem de greu de digerat. Pentru FSB şi, implicit pentru Putin, dezastrul e total. Ca să-şi escamoteze ruşinea, liderul de la Moscova a convocat varii reprezentanţi diplomatici ai UE şi a pronunţat interdicţii de intrare în ţară, pe care le-a intitulat ”sancţiuni”. 

Şeful diplomaţiei germane, Heiko Maas, s-a grăbit, în replică, să încerce să aplaneze tensiunile. Maas a afirmat că n-ar fi suprins de investigaţiile incriminându-i pe agenţii secreţi ruşi, care ar ”confirma” informaţiile germane şi a exclus, împăciuitor, adoptarea de noi sancţiuni împotriva Moscovei.  

Cauze şi urmări

Navalnîi devenise prea popular şi prea periculos pentru Kremlin şi mafia de la cârma statului rus, ca să mai fie lăsat în viaţă. Dar atât operaţiunea lichidării disidentului cât şi cea efectuată pentru acoperirea urmelor crimei au eşuat monumental, de o manieră rarisimă în istoria serviciilor secrete şi, probabil, unică pentru un stat mafiot şi kaghebist, clădit pe frică, deci pe efectul şi prestigiul armelor şi slujitorilor ei, ale instituţiilor de forţă, ale armatei şi poliţiei politice.

Iar de nimicit nu le-a nimicit vreo bombă nucleară. Le-a învins un telefon, pixurile şi mobilele unor jurnalişti de la Bellingcat şi CNN şi, mai ales, inteligenţa de şahist a lui Navalnîi, colegul şi prietenul fostului campion mondial, Gary Kasparov. Efectele politice cataclismice ale naufragiului kaghebist se vor materializa de-acum încolo treptat, dar negreşit. Ce lider politic responsabil îşi va mai putea permite, vreodată, să dea mâna dezinvolt cu un criminal descoperit?

Şi cum oare să reacţioneze răzbunătorul comanditar prezumtiv, proaspăt demascat, al unei tentative de asasinat, ca şi al altor crime politice în serie, altfel decât prin noi orgii de violenţă? Vor urma probabil noi omoruri. Şi dispariţii. În pericol acut nu sunt doar asasinii jalnic eşuaţi, scoşi la lumină de Navalnîi şi de ziariştii de investigaţie apuseni. Pe ei puţini îi vor plânge. 

Grav ameninţaţi sunt însă şi toţi nevinovaţii apropiaţi şi dragi ţintei omeneşti a tentativei lui Putin de a se mai descotorosi de un adversar politic. Prima a fost arestată, încă de luni seara, asistenta lui Navalnîi, Liubov Sobol.

Mai crunt şi mai dotat cu sânge rece decât toţi liderii opoziţiei ruse de la Revoluţia din Octombrie încoace, Navalnîi fusese cu un picior în groapă, dacă nu cu ambele. A găsit totuşi resurse de a se scula din morţi, de a-l înfrunta contondent pe ţar şi de-al face pentru prima oară, dar fără drept de apel: şah mat.

Din astfel de realităţi se nasc şi miturile şi preşedinţii.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle