VIDEO Sclavia contemporană este partea întunecată a globalizării

VIDEO Sclavia contemporană este partea întunecată a globalizării

Copii şi adulţi muncesc în regim de sclavie pentru a extrage coltan folosit în producerea telefoanelor mobile şi nu numai

Sclavia contemporană este o practică reală şi este des întâlnită, nu numai în zonele din sud-estul Asiei, ci şi în restul lumii, unde există între 20 şi 30 de milioane de oameni ţinuţi în condiţii de sclavie, din totalul populaţiei globale de 7 miliarde de oameni. Cei mai mulţi dintre sclavii care există în lume se află în forme sedentare de servitute, dar aproximativ 20% din ei au fost victime ale traficului de fiinţe umane.

Ştiri pe aceeaşi temă

Persoanele ţinute în condiţii de sclavie se află în număr mare în China, Rusia şi în fostele state satelit ale Uniunii Sovietice, dar şi în nordul Africii sau în Orientul Mijlociu. În Mauritania, copiii sclavilor ajung să-i servească pe copiii „patronilor“. Şi sistemul nord-coreean de gulaguri, ce include 200.000 de oameni, reprezintă o constelaţie de lagăre de muncă în regim de sclavie. Chiar şi cutremurul din 2010, care a devastat Haiti, le-a oferit traficanţilor ocazia de a-şi alege următoarele victime pentru muncă forţată sau bordeluri.

În Occident, în special în Statele Unite, sclavia ţine de trecut. Atunci când oamenii aud de sclavie, consideră că termenul este folosit pentru a exprima condiţiile grele de trai. „În 1994, când lucram în cadrul grupului ONU dedicat Formelor Sclaviei Contemporane, cineva a cerut ca incestul să fie declarat de Naţiunile Unite o formă a sclaviei. Le-am explicat că incestul e altceva, termenii nu trebuie să fie confundaţi“, îşi aminteşte Kevin Bales, reprezentant al organizaţiei „Eliberaţi sclavii“.
 
Imediat după terminarea Războiului Rece, locuitorii din Paris, Berlin, Amsterdam, New York sau Londra au observat o creştere rapidă a numărului de imigranţi veniţi din est. Imigranţii erau de obicei tinere fete. Lumea şi-a dat uşor seama că acestea practicau prostituţia şi că munca lor era coordonată de cineva.

Sclavia, un fapt real

În decursul acestui an, Ko Lin, un tânăr în vârstă de 21 de ani, şi-a părăsit locuinţa din Bago, Myanmar, cu speranţa că-şi va găsi un loc de muncă în Myawaddy, aproape de graniţa cu Thailanda. A reuşit să se angajaze pe post de stivuitorist, iar după o lună, Ko Lin a strâns echivalentul a aproximativ 150 de dolari şi a decis să se întoarcă la familia lui din Bago. Înainte de a ajunge acasă, însă, a întâlnit o femeie care i-a făcut o ofertă de muncă la un unchi de-al său, care s-a dovedit a fi un traficant care l-a vândut.

Astfel s-a trezit tânărul pe un vas de pescuit din Golful Thailandei. Timp de câteva luni, nu a dormit mai mult de două ore pe noapte, iar trei mese pe zi primea numai atunci când căpitanul vasului considera că a prins suficient peşte. Dacă spunea că nu se simte bine, membrii echipajului îl băteau. După trei luni, Ko Lin a fost salvat de poliţişti.

Ma Moe în vârstă de 34 de ani locuia împreună cu soţul ei într-o mahala din Myanmar, când un prieten i-a oferit o slujbă în China, garantându-i că va câştiga în jur de 100 sau chiar 200 de dolari pe lună. Ajunsă în China, însă, Ma Moe era arătată bărbaţilor din câteva sate, care căutau să cumpere o femeie care să îndeplinească rolul de „soţie“.

După o încercare eşuată de evadare, când a şi fost bătută de poliţia locală, a fost cumpărată de un bărbat din nordul Chinei. Pentru că omul voia un copil de la ea, a dus-o la spital pentru analize. Astfel a descoperit că avea virusul HIV, aşa că a părăsit-o în faţa staţiei de autobuz. Un vânzător de ziare a anunţat autorităţile care se ocupă de traficul de persoane, după ce a salvat-o de o altă tentativă de răpire pusă la cale de un alt traficant. În cele din urmă, cu ajutorul poliţiştilor, femeia a fost trimisă acasă.

Ma Moe a fost vândută de un prieten, motiv pentru care cel mai important lucru pe care l-a vrut ca oamenii să-l ştie a fost ca tinerii din Myanmar să primească educaţia corespunzătoare pentru a se feri de riscul de a deveni victime a traficului de persoane, având în vedere metodele tot mai sofisticate ale traficanţilor.

Departamentul de Stat a încercat să ofere un răspuns la întrebarea „Ce este sclavia modernă?“

„De-a lungul ultimilor 15 ani, «traficul de fiinţe umane» a fost o expresie-umbrelă folosită pentru a desemna activităţi ce implică obţinerea sau ţinerea unei persoane în serviciu obligat“, a anunţat Departamentul american de Stat.

Conştientizarea sclaviei a dat dintotdeauna naştere mişcărilor antisclavie. Sclavia contemporană este  partea întunecată a globalizării, „produsul forţelor politice, tehnologice şi economice, care au alimentat globalizarea“, aşa cum scria în 2006 Ethan Kapstein, profesor de Economie Politică.

Nike este unul dintre producătorii de îmbrăcăminte din lume care foloseşte în prezent sclavi liberi, după ce a fost mustrat pentru practicile sale de muncă din anii '90, printr-o campanie ce a adus numeroase probleme companiei. Ştim cu toţii cine face telefoanele mobile pe care le folosim, dar puţini dintre noi ştiu cine exploatează coltanul din care se extrage tantalul.

Cea mai optimistă părere este că, pe cât de extinsă este sclavia astăzi, ea se află pe punctul de dispariţie, dacă există avântul care trebuie. Sclavii aduc un venit de 30-45 de miliarde de dolari anual la economia globală, potrivit „The Atlantic“, dar este cea mai scăzută contribuţie înregistrată vreodată din munca sclavilor.

O perspectivă mai puţin optimistă este aceea că sclavia nu înregistrează numai o creştere mai lentă decât restul lumii, ci este din ce în ce mai toxică, iar restul lumii va fi forţată să lupte împotriva ei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările