Cină pentru diavoli: cu ce se delectau unii dintre cei mai cruzi dictatori

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Scriitorul polonez Witold Szablowski a reuşit să vorbească cu bucătarii unora dintre cei mai temuţi şi cruzi dictatori din lume, obţinând detalii despre preferinţe şi capricii culinare, dar şi despre ce însemna hrana pentru aceşti oameni care îşi înfometau populaţia. El a adunat poveştile diavolilor într-o carte: Cum să hrăneşti un dictator, relatează Daily Mail.

Saddam Hussein. Felul preferat: Supa de peşte a hoţilor

Este un fel de mâncare specific oraşului natal al dictatorului irakian, Tikrit, care se pregăteşte dintr-o specie de peşte gras numită „Gattan”. Peştele se prăjeşte în ulei de măsline alături de ceapă, roşii, caise uscate, migdale şi apoi se fierbe ca o supă. La sfârşit se adaugă turmeric.

Abu Ali a devenit bucătarul lui Saddam Hussein în anii 80, în timpului războiului dintre Iran şi Irak. În cele mai rele zile, dictatorul avea poftă să gătească el însuşi pentru sine şi soldaţi . După ce îi pregătea ingredientele trebuia să asiste neputincios la dezastru: Saddam ardea mâncarea sau punea tone de sare în ea. Apoi toată lumea trebuia să se înfrupte ca şi cum era cea mai bună mâncare.

De cele mai multe ori dictatorul era generos şi îl răsplătea cu 50 de dinari, salariul său pe o săptămână. Când era în toane proaste însă, îşi mustra bucătarul: „Cum naiba să pui atâta sare în omletă? Pedeapsa: 50 de dinari pentru că „irosea” mâncarea.

„Erau zile şi zile: într-o zi era generos, în alta îşi lua înapoi bacşişul. Dar la sfârşitul lunii ieşeam mereu pe plus”, a povestit Abu Ali.

Dictatorul nu intra în bucătărie decât de Ramadan, în post, când voia să mănânce pe ascuns. „Pentru a-şi îmbunătăţi starea de spirit”, explică diplomat bucătarul.

Sadicul Pol Pot al Cambodgiei comuniste . Fel preferat: Supa din carne neagră de pui

Premierul Republicii democratice Kampuchea (1975 - 1979) avea probleme cu digestia şi îi plăceau felurile simple precum salata de papaya. Mâncarea sa preferată era o supă din pui cu carne neagră (specii rare din ţări asiatice, Africa sau Italia- carnea e consumată pentru proprietăţile sale nutritive sau vitaminizante): dictatorul mânca doar supa din carnea fiartă fără oase. O consuma doar cu bucăţi de pepene.

Dictatorul a fost un copil politicos, iar în tinereţe era foarte atrăgător. Bucătăreasa sa, Sora Moeun, a povestit cum fetele chicoteau în preajma lui, multe dintre ele fiind îndrăgostite de el.

Dar bărbatul cu zâmbet larg era un om extrem de crud. A folosit înfometarea ca instrument de control al populaţiei, iar oamenii trebuiau să fie recunoscători pentru fiecare fărâmă de hrană distribuită de Khmerii Roşii în timpul regimului său de teroare din anii 70.

Foametea, spunea el, este pedeapsa pentru laşitate sau indisciplină.

Era de neconceput ca oamenii să fure pentru a se hrăni şi mulţi supravieţuiau cu lăcuste, viermi şi ouă de furnică.  Cei mai mulţi nu aveau acces la hrană de lux precum tarantule prăjite, broaşte coapte în coajă de banană, scorpioni sau şobolani fierţi. Vânatul şobolanilor care stricau hambarele de grâu era interzis.

În schimb soldaţii săi, Khmerii Roşii, puteau vâna pentru a se ospăta în voie.

Pol Pot o încuraja pe bucătăreasa să mărească porţiile de mâncare, iar apoi remarca zâmbind: „Oh, ce puţin a gătit azi a noastră Moeun. Vom muri cu toţii de foame”.

Fidel Castro. Fel de mâncare preferat: purcel de lapte

Dictatorul cubanez se ospăta cu purcel de lapte marinat în prelabil în suc de portocale, ulei de măsline, usturoi şi un sos brun gros. 

Dictatorul cubanez, care s-a aflat la putere peste 50 de ani, şi-a recrutat unul din bucătari din rândurile tinerilor săi revoluţionari. Erasmo avea 16 ani când a fugit de acasă şi s-a alăturat gherilei sale.  A învăţat să gătească pe când lupta alături de liderul revoluţionar Che Guevara.

Erasmo a fost garda sa de corp înainte să devină unul din bucătarii săi. Castro era un bărbat carismatic, iar cei care găteau pentru el trebuiau să-i fie devotaţi.

Un alt bucătar din echipa sa, Flores, spune că dictatorul era „totul pentru el, viaţa lui” şi mulţumirea lui era să-l vadă pe dictator mâncând în tăcere, semn că mâncarea îi place.

Castro avea şi capricii culinare, iar acestea trebuiau satisfăcute imediat. Era înnebunit după îngheţată: avea zile când mânca şi 20 de cupe. Când avea poftă de ceva, bucătarul trebuia să execute. Odată Flores a pescuit toată noaptea pentru a-i pregăti un fel de spaghete cu peşte.

Bucătarul ştia că e satisfăcut de mâncarea lui dacă nu zicea nimic.

Cea mai mare mulţumire a celuilalt bucătar, Erasmo, a fost faptul că dictatorul şi-a mâncat supa la restaurantul său şi după ce a renunţat la funcţie. 

 

Regimul dictatorului albanez Enver Hodja. Fel preferat: gogoşi Şekerpare dietetice

Bucătarul fostului dictator a dorit să rămână anonim, chiar dacă dictatorul  e mort de 35 de ani.

K povesteşte că premierul comunist l-a ales pentru firea sa veselă şi nu pentru talentul său. 

„Eram tănăr şi oamenii mă plăceau pentru firea mea veselă. Lui Enver îi plăcea să aibă oameni voioşi în jurul lui”, spune K.

Hodja îi elimina pe toţi cei care îi slăbeau stima de sine, mai ales oameni din trecutul său: colegi de şcoală, foste prietene, femei care l-au respins, foşti colegi din armată. A omorât toţi disidenţii. Toţi cei care nu erau de acord cu el trebuiau să moară.

Cum Hodja  era diabetic, bucătarul lui avea sarcina dificilă să mulţumească un om de 1.95 de metri înălţime care nu putea depăşi 1.500 de calorii pe zi.

Mesele lui nu erau îndestulătoare: dimineaţa, brânză cu gem, la prânz, supă de legume şi peşte, seara, iaurt.

Bucătarul ştia însă ce avea de făcut când dictatorul era într-o dispoziţie extrem de rea: „Avea nevoie de ceva dulce. Era spre binele tuturor, al nostru şi al ţării”.

Dictatorul putea fi îmbunat cu gogoşi turceşti dietetice din făină, ouă, unt şi praf de copt, cu sirop de vanile şi îndulcitor.

Dictatorul ugandez Idi Amin. Felul preferat: Capră întreagă la cuptor

Dictatorului ugandez, un om plin de sine şi lăudăros, îi plăcea să i se servească o capră umplută cu orez, cartofi, morcovi, carne şi condimente, stând dreaptă, ca şi cum e abia revenită de la păscut. 

Idi Amin şi-a atribuit toate titlurile din lume: Preşedinte pe viaţă, mareşal, Stăpân peste toate vieţuitoarele, Rege neîncoronat al Scoţiei, Cuceritorul imperiului brianic. 

Extravaganţa sa s-a întins şi asupra bucătarului său favorit, Odonte Odera, pe care l-a copleşit cu daruri, între care şi un Mercedes.

A fost şi peţitorul bucătarului său pe care l-a pricopsit cu patru soţii. Se întâmpla la petrecerile sale: femeii care i-a devenit a doua soţie i-a spus că trebuie să-şi facă prieten bucătarul dacă vrea să mănânce bine toată viaţa.

Dacă preşedintele îl vedea pe Odonte în compania unei femei, îşi trimitea garda de corp la el cu o geantă cu bani: „Preşedintele vrea să te simţi bine cu doamna”.

„Nu era chiar un ordin, dar nici glumă. Amin nu putea fi refuzat. Pentru el era un spectacol. Îi plăcea să fie martor la aceste lucruri intime”, spune fostul său bucătar.  

Despre dictator s-a spus că ar fi fost canibal, dar Odonte neagă ferm că şeful său i-a cerut vreodată să gătească carne de om. Sute de oponenţi ai dictatorului au sfârşit ca hrană pentru crocodili.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite