Ce s-a ales de vilele şi palatele abandonate ale capilor mafiei VIDEO

Vilele abandonate ale mafioţilor de pe Pizzo Sella FOTO Shutterstock

Italia şi Mexic, unde mafia şi cartelurile de droguri şi-au pus amprenta asupra peisajelor urbane, ridicând de-a lungul anilor vile pompoase, palate şi mausolee, au lansat o amplă iniţiativă de confiscare a acestor proprietăţi şi convertirea lor în bunuri publice, relatează Der Spiegel.

Simboluri ale puterii, statutului şi controlului teritorial, construcţiile mafiei sunt în mare parte kitschuri construite la vedere, dar alteori nu ies cu nimic în evidenţă ascunzând buncăre şi adevărate rute subterane pentru trafic de drogurI.

În Italia, clanurile mafiote s-au infiltrat în administraţia publică şi au derulat proiecte masive de construcţii pe care statul nu le-a demolat şi nici nu a putut permite vânzarea lor, astfel că au devenit nişte ruine părăsite.

„Din nefericire în aproape toate oraşele italiene sudice se găsesc structuri mafiote părăsite care au schimbat caracterul acelor locuri”, spune fotograful sicilian Alessio Mamo care a documentat vilele mafioţilor din Italia.

Italia, Palermo

A căpătat o faimă nefericită promontoriul Pizzo Sella de pe coasta Siciliei numit „Dealul Dezonoarei” din pricina scheletelor celor 170 de vile ridicate ilegal de clanul mafiotului Michele Greco sau „Papa” în anii 1970. Acesta conducea Cupola, organismul executiv al Cosa Nostra. Proiectul iniţial cuprindea 314 vile. Vilele n-au mai fost terminate, o parte dintre ele au confiscate de stat şi de atunci zac în paragină.

Jaful din Palermo

Anii 1960 şi 1970 au cunoscut o frenezie a construcţiilor în Sicila, duipă ce Vito Ciancimino, un mafiot din clanul violent Corleonesi, a ordonat demolarea splendidelor vile Art Nouveau pentru a face loc blocurilor-turn, acoperind cu tone de beton vaste zone naturale şi grădini, relatează The Guardian. 

Unul dintre cele mai întunecate capitole din urbanizarea postbelică a Siciliei, va rămâne în istorie drept: „jaful din Palermo”.

Mafia siciliană decretase că planificarea urbană din Palermo urma să fie controlată de Ciancimino, care, în anul 1959, a fost numit şef al lucrărilor publice. „Precum nişte barbari jefuitori, mafioţii au devastat oraşul cu ciment, desfigurându-i parcurile, peisajul şi frumuseţea naturală” spune Maurizio Carta,  profesor de planificare urbană la Universitatea din Palermo.

„Odată cu jaful din Palermo, mafia şi-a manifestat enorma putere criminală. Au trimis un mesaj instituţiilor, arătând clar că ei, şefii, aveau puterea de a schimba nu doar legile care reglementau proiectele de urbanism şi forma oraşului, ci şi climatul local. Palermo fusese construit pentru a permite brizei să ricoşeze din munţi şi să se ducă înapoi, în jos, pentru a răcori oraşul. Cu acele construcţii impunătoare ridicate de-a lungul coastei şi la poalele munţilor, Palermo a devenit un oraş fierbinte, înăbuşitor, sufocant. Şefii au avut de asemenea un mesaj pentru mii de cetăţeni care rămăseseră fără adăpost după cel de-Al Doilea Război Mondial: dacă acele familii şi-au găsit o casă, atunci a fost datorită mafioţilor”.

Ciancimino, care nu era nici artist, nici arhitect, a autorizat construcţia a 4 000 de blocuri de apartamente în Palermo, dintre care aproape jumătate au fost construite de companii care aveau legături directe cu clanurile Cosa Nostra.

Cimitirul Jardines del Humaya, Culiacán, Mexic

„Arhitectura şi traficul de droguri sunt legate intrinsec”, spune arhitectul şi planificatorul urban mexican Eloy Méndez, adăugând că aceste structuri pompoase care au schimbat înfăţişarea oraşelor sunt deseori kitschuri cu care mafioţii vor să epateze imprimându-şi personalitatea asupra lor.

Au devenit faimoase mausoleele din cimitirul Jardines del Humaya din Culiacán al cartelului Sinaloa. Aici familiile mafiote s-au întrecut în construcţii pompoase în stilul palatelor din era colonială, clădiri cu bolte, coloane sau cupole.

Vilele mafioţilor

Arhitectura nu este doar o demonstraţie de putere, ci şi o afacere extrem de profitabilă pentru clanuri, care, profitând de corupţia din sectorul lucrărilor publice, au adunat milioane de euro de-a lungul anilor furnizând materiale de construcţie şi beton nefortificat, care cuprinde o cantitate disproporţionată de nisip şi apă şi foarte puţin ciment, construind construi străzi, şcoli, spitale şi poduri în locuri predispuse la alunecări de teren sau inundaţii, de-a lungul falezelor şi în zone cu risc hidrogeologic şi seismic ridicat.

 În comuna Castel Volturno (Campania), la aproximativ 50 de kilometri nord-vest de Napoli, într-un peisaj de o frumuseţe ieşită din comun, între Muntele Dragone şi insula Ischia, au fost ridicate 24.000 de construcţii ilegale, multe dintre ele pe malul mării. Mii au fost confiscate sau sechestrate, iar ruinele altora sunt împrăştiate pe 17 mile de plajă – ca nişte artefacte arheologice dintr-un dezastru post-apocaliptic, scrie The Guardian.

Lucrurile se schimbă atunci când şefii îşi construiesc propriile case. Vilele mafiote reflectă personalitatea locatarilor şi caracterul clanului pe care îl reprezintă. Vilele şefilor din Sicilia şi Camorra, de exemplu, au fost proiectate pentru a transmite puterea din punct de vedere estetic – vile maiestuoase care aduc cu cele ale prinţilor sau ale marilor duci. În oraşul Casal di Principe, teritoriul unuia dintre cele mai puternice clanuri, Camorra, care a inspirat serialul de televiziune Gomorra, şeful şefilor, Walter Schiavone, şi-a făcut construit o vilă pe modelul casei lui Tony Montana, gangsterul fictiv interpretat de Al Pacino în Scarface – şi care este cunoscută chiar sub numele de Villa Scarface.

Şeful Camorra, Gennaro Marino, supranumit „McKay”, s-a îndrăgostit de dacha, casa tradiţională rusă. Deşi averea sa impresionantă, acumulată din traficul de cocaină, i-ar fi permis să cumpere una în splendidul parc montan Ruskeala, la 185 de mile de Sankt Petersburg, a preferat să construiască una în bastionul său, cartierul Secondigliano, una dintre cele mai degradate zone din Napoli. În mijlocul gunoaielor, Marino a ridicat o dacha înconjurată de palmieri libieni.

‘Ndrangheta preferă buncărele

Clanurile calabreze au o filozofie diametral opusă celei a omologilor lor sicilieni şi campani. Ndrangheta ştie că o locuinţă impunătoare generează invidie, un sentiment pe care şefii calabrezi vor să îl evite în rândul populaţiei generale. 

Antonio Pelle, unul dintre cei mai sângeroşi şefi calabrezi, a locuit într-o casă monotonă ca un cub uriaş de ciment în oraşul San Luca. elle dorea camuflaj, unul dintre motivele pentru care ‘Ndrangheta preferă buncărele în locul vilelor luxoase de pe malul mării.

Timp de decenii, mafia calabreză a planificat şi construit oraşe-oglindă săpate sub satele sale. O lume subterană de scări glisante, trape ascunse şi guri de vizitare legate prin tuneluri nesfârşite care se unesc şi se separă, ducând la rute de evadare printre canalizări sau printre mărăcini pe malul unui râu. În ultimii 30 de ani, autorităţile italiene au descoperit peste 400 de buncăre în Calabria, descrise de anchetatori ca fiind lucrări de inginerie superioară.

„La prima vedere, casele şefilor par complet obişnuite”, spune maiorul Carmelo Aveni, un fost comandant al Cacciatori sau „Vânătorii”, o unitate de comando de elită antrenată să scoată mafioţii din buncărele lor cu ajutorul fumigenelor. „Nimic nu te-ar face să crezi că există tuneluri sau un buncăr subteran până când începi să inspectezi fiecare colţişor al casei: pereţii, podelele, scările, toate pot ascunde un tunel. Am găsit chiar şi pereţi cablaţi la un dispozitiv electric. Trebuie doar să apeşi un buton pentru a muta peretele”.

Confiscare şi returnare

Din 1982 încoace Italia a confiscat peste 36.000 de proprietăţi ale mafiei. „Confiscarea este unul din cele mai eficiente instrumente de luptă împotriva crimei organizate”, pentru că îi lipseşte de mijloace şi îi descurajează, spune Zora Hauser de la University of Oxford.

„Dar o măsură cu adevărat eficace este ca statul să returneze bunurile, proprietăţile şi clădirile societăţii. Este un semnal că statul şi populaţia au redobândit controlul”, spune cercetătoarea.

Potrivit datelor organizaţiei anti-mafia Libera, circa 1.000 de municipalităţi din Italia au primit clădiri sau proprietăţi confiscate de la sindicatele de crimă organizată, 900 dintre ele fiind sub administrarea unor ONG-uri sau societăţi colective.

Un exemplu este Grupul Cooperativ GOEL din Calabria unde şi-au unit forţele fermieri, oameni de afaceri, printre alţii, pentru a gestiona trei foste clădiri ale mafiei. Iniţiativele GOEL au avut parte de represaliile mafioţilor dar tocmai din această pricină au devenit mai puternice opunând propria cauză puterii de control a clanurilor.

Calabria este centrul de conducere al brutalei şi influentei 'Ndrangheta şi totuşi aici societatea civilă şi-a creat un spaţiu de acţiune socială în domeniile agriculturii organice, turismului, modei şi produselor cosmetice.

Totodată, GOEL angajează 400 de oameni într-o regiune săracă, unde controlul teritorial al mafiei se întinde şi asupra locurilor de muncă, şi unde statul a tins să piardă lupta cu crima organizată.

Recent, GOEL a convertit într-un hotel vila unui cap mafiot.

Statul sprijină iniţiativele cu plata facturilor la apă şi electricitate şi scutirea de la plata chiriei în primii 10 ani.

La doar 10 zile de când au câştigat licitaţiile pentru clădiri, au venit atacurile mafiei asupra conductelor de apă, cu daune de 50.000 de euro.

De la primele represalii, grupul dă petreceri pentru a marca o luptă câştigată împotriva lor.

„Când oamenii pică în depresie şi renunţă la speranţă, ei devin uşor de controlat. De aceea de flecare dată când Ndgrangheta ne atacă răspundem cu festivaluri de natură să dea curaj oamenilor”, spune Vincenzo Linarello, preşedintele grupului cooperativ.

Loteria din Mexic

Mexic lansează la mijlocul lunii septembrie o loterie specială prin care contra unui bilet de 250 de pesos (11 euro) pot câştiga una din vilele care au aparţinut lui Joaquín "El Chapo" Guzmán sau Amado Carrillo, fostul lider al cartelului Juárez. Banii obţinuţi în urma loteriei se vor duce în campania de vaccinare antI-COVID-19. 

Expertul în criminalitate Edgardo Buscaglia crede că tombola este doar un „spectacol” şi rezultatul va fi doar că vor fi „restituite oamenilor câteva bunuri”. Totuşi, spune Buscaglia, Mexicului îi lipseşte o strategie la nivel naţional şi legi care să impună judecătorilor să redistribuie toate bunurile confiscate către organizaţiile societăţii civile la conducerea cărora se află victimele crimei organizate.