Până la această oră, cele două componente erau considerate multiplicatori de putere, ba acolo unde exista o legătură între cuceririle ştiinţifice şi realizările tehnologice şi aplicarea lor practică, s-a vorbit despre acceleratori de putere pentru marii actori globali. Mai nou, pasul a fost făcut şi se discută despre tehnologie ca esenţă a competiţiei pentru putere globală, tradusă, la nivelul autocraţiilor, în tentaţia de a dobândi arma supremă pentru a domina lumea.

Securitatea tehnologică. Referenţial de măsurare a puterii actorilor de mâine

În cea mai mare măsură, accentul s-a pus pe securitatea tehnologică. Pentru a deveni obiect de securitizat, tehnologia a trebuit să parcurgă un număr de paşi şi să fie validată ca element de interes, ca preocupare generală la nivelul apărării şi securităţii unui stat, mai nou şi ca sursă de ameninţări. Şi aceşti paşi au fost parcurşi: tehnologia a devenit, cu precădere pe zona noilor tehnologii, referenţial al măsurării puterii, ba mai mult, o oportunitate pentru statele în curs de dezvoltare pentru a ocupa locuri relevante în noua competiţie globală prin dezvoltarea unor domenii de nişă utile tuturor actorilor globali.

Fireşte că varianta utilă ar trebui să vină din împărţirea de roluri la nivelul alianţelor şi coaliţiilor de state. Însă aici există nişte jucători majori, care au avantaje strategice în raport cu ceilalţi şi care investesc de ani de zile în ştiinţă şi tehnologie. Este cazul Statelor Unite, dar nici Marea Britanie nu e departe, când e vorba despre atragerea creierelor cele mai dotate şi capabile, oferirea de granturi pentru cercetare, de laboratoare dotate cu tot ceea ce este necesar şi de sprijinirea acestor cercetări. Nu întâmplător este vorba despre statele care dau cea mai mare atenţie cercetării fundamentale şi tehnice, care aduc cele mai multe premii Nobel şi care capitalizează cele mai mari investiţii în cercetare din zona privată.

Competiţia accesului la tehnologie care a fost creată a dovedit că este, în cea mai mare parte, un sprijin pentru dezvoltarea vieţii oamenilor, dar se dovedeşte a fi şi o sursă de ameninţări. Şi nu mă refer doar la competiţia inegală cu maşinile şi inteligenţa artificială, cu capacitatea de stocare incomparabilă şi de lucru cu baze mari de date a maşinilor, despre capacitatea maşinilor e a învăţa. E vorba direct despre efecte secundare ale dezvoltării tehnologice şi abuzul de tehnologie care vizează individul, modul său de a gândi, dirijarea informaţiei, supravegherea şi controlul sau utilizarea datelor sale personale.

Polarizarea tehnologică: falii, segregare, alianţe

Mai nou, pe aceste aliniamente de rivalitate, s-au creat falii, alianţe şi polarizări tehnologice care provin din modul de comportament şi valorile respectate de actori. Nu întâmplător, aceste polarizări repetă raportarea geopolitică şi rivalitatea SUA – China, dar şi polarizarea ideologică între democraţii şi autocraţii, între conducerea bazată pe încredere publică şi cea pe control absolut. Aici intervin divergenţe şi comportamente incompatibile şi privind etica, în special în biotehnologii, arme de distrugere în masă sau respectarea principiilor şi valorilor, libertăţilor şi dreptului de a alege al oamenilor faţă de controlul absolut, dirijarea şi cenzurarea acţiunilor, comportamentului şi minţii umane.

Astfel se definesc tot mai multe elemente de constrângere sau de alinieri, de îndiguire şi limitare a accesului la anumite tehnologii sau evitarea celor care aparţin unor state ce-şi propun controlul global, exportul modelului autocratic asistat de tehnologia controlului absolut sau fuga după tehnologia nouă care să garanteze celui ce o deţine, cu orice preţ, obţinând-o prin modalităţi legale sau ilegale, arma supremă. Cea care să asigure, măcar pentru o perioadă de timp, supremaţia şi dominaţia, să permită impunerea propriilor reguli şi conduite, subordonarea lumii în formă absolută unui stat sau unei elite de partid, sau unei grupări de tip oligarhic şi criminal.

De aici şi opţiunile pentru segregarea tehnologică, în funcţie de provenienţă, pentru lanţurile de producţie sigure şi constante, precum şi grija deosebită pentru ca aceste cuceriri tehnologice obţinute prin trudă, inventivitate şi investiţii susţinute să nu fie furate prin hacking sau transferate forţat prin constrângere sau preluare ostilă de către zona autocratică, cei care nu au contribuit la produsul final. E adevărat că, pe de altă parte, constrângerea şi controlul creează societăţi ordonate şi ascultătoare, ai căror membri pot imita tehnologii, le pot poate copia, imperfect, dar sigur nu pot crea tehnologii noi. Aici spiritul liber joacă rolul important iar creativitatea în cuşcă este de negândit.

Domeniile securităţii tehnologice

Că vorbim despre IT, artificial intelligence, cyber, nanotehnologii, biotehnologii, big data, computer quantice, tehnologie spaţială, tehnologii care există şi se dezvoltă acum, sau măcar au definite ţintele de cercetare, obiective realizabile, mai apar şi alte tehnologii noi şi ale viitorului, aşteptate în următorii 10-20 de ani. E vorba despre combaterea îmbătrânirii, întinerirea sau vindecarea bolilor de care suferă organismul uman, citirea creierului sau mutarea entităţii spirituale în computere. În toate aceste inovaţii, tehnologii prezente şi viitoare, cu dezvoltare exponenţială, nu există norme şi limitări etice adoptate. Şi nici măcar studiul de impact. Tehnologiile au ajuns să se dezvolte mai repede decât capacitatea de studiere a impactului lor asupra omului şi a societăţii şi ne trezim că avem de a face, ca efect al impactului tehnologic, cu altă structură umană şi altă societate decât cea cunoscută.

Marea Britanie a construit prima referire la această perspectivă, de a deveni Superputere Ştiinţifică şi Tehnologică până în 2030. În documentele sale integrate şi de apărare apar toate motivaţiile, argumentele, direcţiile de dezvoltare, dar şi investiţiile în materie. Dar am găsit şi inventariat, în 12 din cele mai importante documente programatice şi strategice ale NATO, SUA, UE, Marii Britanii, referiri care întemeiază securitatea tehnologică şi care dovedesc perspectiva rivalităţilor, ameninţărilor, competiţiei şi conflictului dintre diferiţi actori pe această dimensiune. Şi ele se acumulează pentru a susţine teza că tehnologia a ajuns un obiect de securitizat, în sensul lui Barry Buzan, deci că avem o perspectivă de dezvoltare a unui domeniu nou al securităţii, o nouă generaţie, a cincea, cea a securităţii tehnologice.

Fireşte că există rivalităţi şi între puterile democratice, occidentale: Marea Britanie susţine că produce numai în Scoţia mai mulţi sateliţi decât întreaga Europă, Uniunea Europeană identifică, într-un raport pentru AFET, Comisia pentru Politică Externă a Parlamentului European, comportamentul rapace şi fără respect faţă de viaţa privată şi datele cetăţenilor în SUA şi utilizarea tehnologiei pentru control şi subordonare, pentru nerespectarea drepturilor omului, de către China şi Rusia. Dar coeziunea de înţelegere şi acordul cvasiunanim asupra ceea ce înseamnă securitatea tehnologică sunt prezente şi indiscutabile la nivelul statelor Occidentale şi democratice, alături de partenerii globali, state liberal-democratice.


FOTO Shutterstock

Rivalii strategici în privinţa securităţii tehnologice: Rusia şi China

De partea cealaltă, rivalii strategici sunt aceiaşi, Rusia şi China. Şi dacă cele două au un comportament şi realizări complementare, totuşi zona de pericol vine de la China, care şi-a propus preeminenţa, supremaţia şi dominaţia tehnologică. E adevărat că există limitări şi astăzi şi că Beijingul nu a reuşit să acopere diferenţa de cunoaştere pe tehnologii clasice, din a Treia Generaţie Industrială, precum submarine nucleare şi avioane, ceea ce Rusia încă deţine din perioada sovietică. Sau cunoaştere la semiconductoare. Iar aici nu ajută nici Rusia, care nu a asimilat pe deplin componenta tehnologiei electronice şi electromagnetice.

Dar în materie de noi tehnologii, de tehnologii emergente şi disruptive, investiţia Chinei este masivă. Nu a ajuns încă la nivelul Vestului, dar există perspective să o facă, pe de o parte achiziţionând forţat şi rapace, prin preluare ostilă şi furt de proprietate intelectuală, realizări tehnologice ale Occidentului, pe de altă parte investind în propriile minţi şi folosind coordonarea pe verticală şi utilizarea tuturor resurselor statului ce nu pot fi contrabalansate decât de cooperarea între stat şi mari corporaţii în lumea liberă.

Pe de altă parte, Rusia îşi epuizează capacitatea prin blocarea accesului la resurse tehnologice occidentale în urma sancţiunilor pentru comportamentul său internaţional, dar mai ales prin corupţie şi deturnarea resurselor statului, prin incapacitatea de a păstra creierele şi de a produce noi resurse intelectuale şi inovative, care să iasă din siajul cuceririlor industriei militare sovietice. Evaluarea arată că perspectiva este una de epuizare a resurselor de prim plan în următoarea decadă şi capacitatea modestă, oricum limitată, de a beneficia de noile tehnologii.

Lumea se schimbă dramatic şi securitatea tehnologică definită ca domeniu ar trebui să stârnească o adevărată alertă şi mobilizare la nivelul tuturor statelor. Ar trebui ca această descoperire să lanseze nevoia de creare a centrelor de excelenţă pentru învăţământ şi cercetare, concentrarea resurselor şi a minţilor luminate şi creşterea capacităţii de a utiliza şi reţine creierele relevante în ţară şi din punctul de vedere al României. Absenţa unei strategii şi a unei acţiuni ruptă din scripte şi din criterii limitative, incapabile să măsoare perspectivele performanţei didactice şi de cercetare, aşa cum apar astăzi, ne creează dificultăţi în a înţelege şi a contribui la tehnologiile produse de partenerii şi aliaţii noştri. Nu mai vorbim despre a fi competitivi şi a aduce propria contribuţie de nişă.