Armenii îşi caută fiii morţi în luptele cu azerii: „Şi dacă altcineva mi-a îngropat băiatul crezând că este al său?”

Armenii îşi caută fiii morţi în luptele cu azerii: „Şi dacă altcineva mi-a îngropat băiatul crezând că este al său?”

Premierul armean Nikol Paşinian în vizită la Panteonul Yerablur, un cimitir militar de lângă Erevan FOTO EPA-EFE

La opt luni de la sfârşitul ultimului război din Nagorno-Karabakh, soldat cu peste 5.000 de morţi, mulţi soldaţi sunt încă daţi dispăruţi. În Armenia, numeroase familii caută cu disperare veşti despre cei dragi. Neîncrederea este tot mai mare faţă de rezultatele testelor ADN, ceea ce duce la creşterea presiunii asupra guvernului, relatează The Guardian.

Ştiri pe aceeaşi temă

Larisa Dureian îşi caută încă din octombrie anul trecut fiul în vârstă de 20 de ani, Mxitar. El s-a înrolat în iulie 2019 şi se afla în post la Fizuli în momentul în care a izbucnit războiul, în septembrie anul trecut. Şi-a sunat mama pentru ultima dată la 12 octombrie. I-a spus că a fost transferat în altă parte, dar nu i-a precizat unde anume. Într-o zi, femeia s-a trezit în casă cu trupul neînsufleţit al unui tânăr soldat.

„Au adus cadavrul unui băiat care purta jacheta fiului meu. I-au găsit şi cardul bancar în buzunar”, spune ea. „Nu putea fi recunoscut după faţă. Mâinile fiului meu erau pline de cicatrici, pentru că fusese operat în adolescenţă. Aşa că m-am uitat în primul rând la mâini. Arătau perfect, fără niciun semn de operaţie”, explică ea.

„Îmi dădusem deja ADN-ul şi am întrebat dacă au verificat. Au spus că nu, dar că (băiatul respectiv, n. red.) era cu siguranţă fiul meu, deoarece purta jacheta şi avea cardul său bancar. Am insistat să verifice ADN-ul”, adaugă femeia.

Într-un final, testul ADN a arătat că trupul neînsufleţit nu aparţinea fiului Larisei Dureian.

„Imaginaţi-vă că aş fi îngropat copilul altcuiva. Şi dacă altcineva mi-a îngropat fiul crezând că este al său?”, continuă ea.

Larisa Dureian îşi caută neîncetat fiul, la morgi, în spitale şi online.

Numărul dispăruţilor încă rămâne neclare. La mijlocul lui aprilie, premierul armean Nikol Paşinian anunţa un bilanţ de 3.621 de decedaţi, 321 de dispăruţi şi 200 de cadavre neidentificate în urma confruntărilor cu armata azeră.

Dacă Larisa Dureian încă nu are veşti, unele familii au reuşit să-şi găsească fiii. În ianuarie, Narine Gasparian a fost informată că experţii criminalişti au identificat corpul fiului ei prin intermediul testului ADN. A îngropat trei oase, singurele fragmente rămase din el, după cum i s-a spus. Apoi, câteva săptămâni mai târziu, Gasparian a primit o veste cutremurătoare: oasele îngropate nu aparţineau fiului ei. După alte două săptămâni de căutări, femeia a găsit în cele din urmă cadavrul fiului său, întreg, într-o morgă.

Narine Gasparian nu vrea ca situaţia sa să devină un nou motiv de critici la adresa guvernului. Ea pune toată această încurcătură pe seama oboselii experţilor criminalişti, care, după cum spune ea, „sunt şi ei oameni şi lucrează atât de mult acum”.

„Ne considerăm norocoşi că măcar am găsit trupul fiului nostru şi am putut să-l îngropăm în mod corespunzător. Mulţi alţii nu au nimic”, afirmă femeia.

„Ne simţim îngrozitor în legătură cu aceste lucruri. Dar vorbim de o greşeală umană legată de transcriere”, explică Diana Harutiunian, de la centrul de medicină legală aflat sub autoritatea Ministerului armean al Sănătăţii.

Ea recunoaşte că angajaţii centrului sunt copleşiţi de muncă, deoarece înainte de război erau obişnuiţi să aibă doar câteva cazuri de identificare pe an.

Nu doar numărul mare de victime a îngreunat efectuarea testelor ADN, ci şi unele „dificultăţi chimice”, precizează Diana Hariutiunian. Potrivit ei, unele victime nu vor putea fi identificate din cauza faptului că oasele sunt extrem de deteriorate în urma arsurilor. Ori Armenia şi Azerbaidjanul s-au acuzat reciproc de folosirea unor muniţii cu fosfor alb.

În timp ce laboratoarele încearcă să identifice cadavrele, familiile îşi cer fiii. „Crucea Roşie ne-a recomandat să aşteptăm până la identificarea cât mai multor oase şi părţi ale corpului unei persoane şi să reconstituim un cadavru înainte de a-l înapoia familiei. Vă puteţi imagina să îi spunem unei familii că îl avem pe fiul său, dar să mai aştepte? Este imposibil. Familiile nu sunt atât de răbdătoare, nu pot aştepta şi fac presiuni asupra noastră”, spune Diana Hariutiunian.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările