Afganistan 2019: pleacă americanii, revin talibanii. 17 ani pierduţi şi morţi degeaba?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În acest moment au loc două negocieri separate privind viitorul Afganistanului. Una la Doha, între talibani şi reprezentatul special american Zalmay Khalizad. A doua la Moscova unde se întâlnesc principalii lideri ai opoziţiei afgane.

Au ceva în comun cele două? Da, căci ambele sunt marcate de sentimentul urgenţei de a găsi o soluţie coerentă după ce Preşedintele Trump şi-a anunţat intenţia de a începe retragerea militarilor americani aflaţi în Afganistan.

Se anunţa astfel la modul cel mai clar că se redeschidea spaţiul afgan pentru revenirea talibanilor la putere, ei fiind singurul grup cu destulă forţă, disciplină militară şi prestigiu recnoscut printre şefii de triburi pentru a prelua din nou, din nefericire, destinele unei ţări în care, iată, niciun actor extern de poate şi nu mai vrea să rămână dar, din motive strategice, nici nu vrea să lase pe nimeni altcineva să deţină controlul. Iar discuţiile de acum încearcă să alinieze câteva condiţii care să determine o trecere cât mai puţin sângeroasă a puterii către forţele talibane, eventual favorizând acele grupuri care, măcar declarativ, se declară a fi în favoarea respectării unor angajamente minimale asumate acum în negocieri.

Americanii sunt cei mai grăbiţi să părăsească Afganistanul, iar priorităţile reieşite din negocierile de până acum sunt:

  • Garanţia că teritoriul afgan nu va mai fi niciodată folosit drept platformă de plecare înspre exterior a grupurilor teroriste;
  • Garantarea de către forţele insurgente afgane a retragerii ordonate şi în deplină securitate a trupelor străine, în primul rând a celor americane;
  • Stabilirea condiţiile unei eventuale încetări a focului care să preceadă aplicarea acordului de pace;
  • Un schimb de prizonieri;
  • O integrare a talibanilor în procesul politic naţional, fără ca asta să pună în discuţie legitimitatea guvernului naţional afgan;
  • Calendarul precis al retragerii totale a tuturor forţelor străine.  

Teoretic, totul poate fi promis într-o negociere în bunul stil oriental.

Practic, asta ar presupune că talibanii ar trebui să rupe legăturile cu reţeaua Al-Quaeda şi organizaţiile sale locale şi regionale şi ar înceta contactele cu echipele de „luptători străini“ cu care talibanii întreţin relaţii bune, în special cu cei veniţi din taberele de pregătire din Pakistan sau cei proveniţi mai nou din Siria şi Irak. O altă obiecţie majoră în calea acordului în varianta americană este precondiţia unui dialog între talibani şi guvernul de la Kabul, asta în condiţiile în care talibanii nu au recunoscut niciodată structurile guvernamentale şi nici autoritatea administraţiei de la Kabul considerată ca fiind formată din „marionete americane“.

Presiunea momentului este foarte mare deoarece talibanii au mărit considerabil frecvenţa atacurilor cu efecte adeseori devastatoare împotriva forţelor de securitate afgane şi a celor din coaliţie, doar în ianuarie înregistrându-se 900 de morţi şi 800 de răniţi pe teritoriul afgan, ceea ce ridică numărul total de victime la 45.000 de oameni doar din rândul forţelor de securitate afgane începând din 2014 până acum. Este clar că intensificarea frecvenţei atacurilor împotriva armatei afgane şi forţelor de securitate are sensul de a le demoraliza şi mai mult, ştiind foarte bine că, din momentul în care vor fi lipsite de sprijinul vital american, vor deveni extrem de vulnerabile. Avertizaţi în clar şi prin intermediul unei înregistrări video postate de Sher Mohammad Abbas Stanekzai, negociatorul şef al talibanilor la Doha care spunea că ei nu vor recunoaşte niciodată guvernul de la Kabul şi că armata afgană va fi desfiinţată după semnarea acordului de pace: „Această forţă armată, această armată – asta a fost făcută de americani. În momentul în care americanii pleacă, va dispare în mod natural“.

Nu le este uşor liderilor de la Kabul să audă asemenea vorbe, căci ştiu foarte bine ce înseamnă „dispariţie în moid natural » şi acesta este motivul tuturor spaimelor şi reticenţelor cu care au primit vestea că aliaţii americani pleacă acasă. Astfel, Preşedintele afgan Ashraf Ghani se arată îngrijorat că americanii ar putea să se grăbească foarte tare să încheie un acord cu talibanii, arătând că precedentele acorduri de acest fel s-au terminat în baie de sânge, cu referinţă directă la momentul retragerii trupelor sovietice la finele anilor ’80. Se încheiase un acord de pace de care talibanii n-au ţinut cont, ţara a intrat în anarhie şi Najibullah, preşedintele afgan care a supervizat perioada de tranziţie, a fost spânzurat de un stâlp într-o intersecţie.

Talibanii se simt deja într-o poziţie de forţă care le permite să avanseze pe drumul de odinoară, cel care are un singur sens şi corespunde unui singur mare obiectiv, cel de a instaura un stat cu o Constituţie schimbată imediat şi care să consfinţească Sharia drept bază a guvernării. Asta n-au spus-o la Doha, ci o afirmă înainte de negocierile de la Moscova unde.a sosit delegaţia de 38 de persoane reunind liderii mişcărilor de opoziţie şi principalelor grupări de rezistenţă şi unde au refuzat să vină oficiali ai guvernului de la Kabul. Astfel, Zabihullah Mujahid, purtător de cuvânt, declara într-un comunicat referitor la întâlnirea care a început ieri la Moscova: „Emiratul Islamic (Taliban) doreşte să folosească din plin această ocazie pentru a clarifica poziţia sa bazată pe Sharia şi atitudinea sa etică în raport cu celelalte grupuri  şi să explice politica sa şi mecanismele folosite în viitor pentru stabilirea unui sistem de guvernanţă islamică inter-afgană“. Solicitarea expresă a talibanilor priveşte o „Constituţie islamică“ pentru Afganistan: „Constituţia actuală a guvernului de la Kabul este nelegală deoarece a fost copiată după Occident... Este vagă şi contradictorie. Este un obstacol la adresa păcii. Noua Constituţie va fi concepută în libertate de către ulema (demnitari religioşi) şi profesori universitari. Ce ne dorim, este o Constituţie islamică“. 

Negocierile sunt în curs şi încă nu există promisiunea unui document final agreat de toţi cei interesaţi. Singura certitudine este că talibanii se află în poziţie de forţă şi, cel mai probabil, în scurt timp, vor putea impune Emiratul Islamic în Afganistan. Practic, se pare că acesta este finalul nefericit a 17 ani de intervenţie a Coaliţiei internaţionale din care facem şi noi parte, acesta este rezultatelor sumelor uriaşe investite şi al morţilor în van în ceea ce promitea să fie cea mai importantă desfăşurare de forţe militare din istoria NATO şi un succes proclamat drept cert şi inevitabil de comandanţii americani?

Talibani

Este deschisă, din nou, mai vechea Cutie a Pandorei cu care s-au jucat şi sovieticii şi americanii, eliberând exact aceiaşi demoni. Ce va urma? Să aşteptâm să vedem ce va avea de spus viitorul Emirat Islamic înfrăţit cu ceea ce începe să apară vizibil drept noua structură de putere din lumea musulmană.

O ultimă întrebare: pe noi, ca membri cu state vechi ai Forţei internaţionale acţionând în Afganistan, contribuitor net de securitate, cum ni se recunoaşte statutul şi lăudaţi intens de partenerul american, suntem oare parte a consultărilor privind plecarea din Afganistan? Există informaţii în timp real asupra calendarului de retragere, chestiune vitală ştiind care vor fi consecinţele începerii unor tensiuni imediate şi previzibile între talibani şi forţele armate şi de securitate afgane? Avem oare deschise canale de negociere cu echipele de la Doha şi de la Moscova?

Poate cineva să zică ceva sau nici asta nu este o chestiune care să intereseze opinia publică din România? 

P.S. Ca o ironie tristă a sorţii, în delegaţia de la Moscova apare şi fostul preşedinte Hamid Karzai, creaţia americanilor, omul lor cel mai de încredere pentru a clădi viitorul democratic al Afganistanului, cel în care Forţele NATO îşi puneau speranţa că va reuni forţele cele mai înaintate ale tinerei societăţi eliberate de coşmarul taliban, acum alături de reprezentanţii acestora care cer un Emirat Islamic. Comentariile sunt absolut inutile.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite