Amintirea este un proces subiectiv, drept care e uşor de imaginat că fiecare om are amintirile sale. Totuşi, e clar că, locuind cu toţii pe o planetă din ce in ce mai mică, inevitabil avem împreună şi unele repere comune.

Iată, în opinia mea, câteva dintre principalele repere ale anului 2020:

1. Covid-19 ne-a dat vieţile peste cap, iar efectele sale cred că se vor prelungi şi în 2021 (cel puţin). Peste 1,6 milioane de morţi la nivel planetar - dar şi statistica este subiect de polemică, pentru că nu toţi au încredere în ea. Eu cred că, dincolo de existenţa virusului ca atare, scindarea pe care el a produs-o la nivelul societăţilor este cel puţin la fel de importantă, prin consecinţe - criza deseori funcţionează, în lumea oamenilor, ca o hârtie de turnesol. Majoritatea dintre noi am avut de pierdut - de la elevi & studenţi până la sportivi (Olimpiada amânată! ), la industria spectacolului (teatre, cinema...), lansările/târgurile de carte, lucrători din turism, HORECA etc. Dar au fost şi câştigători ai acestei crize: platforme tehnodigitale precum ZOOM, Amazon, Netflix ş.a. Povestea merge mai departe, pentru că după criza sanitară este foarte posibil să urmeze o criză economică - iar 2021 e posibil să aducă primele ei semne reale.

2. In opinia mea, Uniunea Europeană iese, din acest an teribil, mai puternică. Acest lucru poate să pară paradoxal unora, iar euroscepticii nu cred în el. Totuşi, chiar în aceste ultime zile UE a avut o realizare: finalizarea unui "deal" cu Marea Britanie, în urmă unor lungi şi grele tratative în care, cred, negociatorii UE au lucrat admirabil. În fine, repet ceea ce spun de vreo patru ani: cu toţii regretăm plecarea UK dintre noi (şi o regretă şi mulţi britanici, evident), dar adevăru-i că UE este mai omogenă fără decât cu. Pe mai departe, soluţia e încă şi mai multă unire, nu mai multe excepţii. Polonia şi Ungaria îşi vor păstra "cursul" şi în 2021, la fel şi mişcările suveraniste din multe state europene. Totuşi, convingerea mea este că UE e menită să dureze - fie şi din faptul toate celelalte alternative sunt mai proaste.

3. Alegerile prezidenţiale din SUA sunt, de regulă, importante pentru o zonă cu mult mai mare decât frontierele americane. Iar alegerile din anul acesta - pe care le-am urmărit ca pe un serial TV de suspans -   au arătat ce e mai bun, dar şi ce e mai discutabil, într-o democraţie. Rămâne de văzut, în anii viitori, dacă Donald Trump a fost finalul unei tendinţe sau, dimpotrivă, parte din începutul ei. Foarte importante, nu numai simbolic, vor fi măsurile noului preşedinte Biden în primul an de mandat. Faţă de noul preşedinte, trebuie să avem aşteptări raţionale - în sensul că unele lucruri se vor schimba (în politica externă, mă refer aici), dar altele nu. În istoria unui stat există cicluri şi cicluri - iar SUA nu fac excepţie (vezi post-1918, pre-1941, post-Vietnam etc.). Totuşi, nu mizaţi pe involuţia Americii spre un rol insignifiant. Cu toate hibele ei, democraţia este cea mai bună soluţie pentru problemele din orice societate. Or asta se vede pe termen lung, nu de la o zi la alta. Nu în ultimul rând, de urmărit, pe mai departe, şi vicepreşedinta Kamala Harris!

4. Moartea tânărului de culoare George Floyd a descătuşat o energie contestatară care se acumula de ani. Mişcarea Black Lives Matter este doar un capitol în marea reaşezare societală ce se petrece sub ochii noştri. Începutul ei este mai vizibil în lumea occidentală. Dar nu se va opri aici. De exemplu, permiteţi-i unui prof de Istorie o mini-predicţie cu maxi-consecinţe posibile: evoluţiile viitoare din lumea musulmană vor depinde şi de bărbaţi, desigur, dar încă şi mai mult de femeile de acolo! 

5. De reţinut, tot în acest an, ciocnirile armate dintre China şi India (pe graniţa din Himalaya) şi reluarea/"dezgheţarea" conflictului dintre Azerbaidjan (susţinuta pe faţă de Turcia) şi Armenia (susţinută de Rusia, dar cu reţineri de această dată). De urmărit pe mai departe, ambele frontiere.

6. China a impus măsuri dure împotriva mişcărilor antiguvernamentale şi prodemocratice din Hong Kong. În viitorul proxim, China va trebui să gestioneze atât nemulţumirile latente din Sud (Hong Kong), cât şi cele din Nord-Vest (uigurii turcici şi musulmani, parte din cele vreo 50 de minorităţi etnice ale Chinei!).  Mai aproape de noi, în Belarus, preşedintele Alexander Lukaşenko încă n-a reuşit să se impună în faţa contestatarilor săi (şi nici în 2021 nu va avea mai mult succes).

7. Otrăvirea opozantului Alexei Navalnîi arată cum, în Rusia, trecutul istoric şi prezentul se confundă adesea. Iar explozia devastatoare din portul oraşului Beirut ne-a arătat cum toate cetăţile noastre au, mereu, nebănuite vulnerabilităţi.