"Nu este vorba de anularea tratatelor de pace sau de retrasarea frontierelor", spune istoricul János Rainer. Pentru el, memorialul Trianon de la Budapesta este mai presus de toate un loc în care oamenii aduc un omagiu unui mit al sacrificiului: "O naţiune care a suferit atâtea lovituri şi încă mai rezistă". Guvernul urmăreşte obiective interne, mai precis adunarea naţiunii în jurul liderului ei, Viktor Orbán.

Pentru memorialul dedicat împlinirii a 100 de ani de la semnarea tratatului de pace de la Trianon în al doilea an după sfârşitul Primului Război Mondial, guvernul maghiar a plătit echivalentul a 16 milioane de euro. Este un fel de rampă, care duce spre pământ. Pe pereţii de marmură sunt numele a 12.500 de comunităţi ce au aparţinut Ungariei până în 1920. 

Tratatul semnat la 4 iunie 1920 la Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România) şi de Ungaria (în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar) a redus teritoriul acesteia la o treime din dimensiunea anterioară. 

Aproximativ trei milioane de unguri s-au trezit brusc cetăţeni ai altor ţări. Teritorii vaste au revenit Slovaciei, Ucrainei, Iugoslaviei, României şi Austriei.

"Istoria nu cunoaşte nicio naţiune care să fi supravieţuit unei astfel de pierderi de sânge", a spus premierul Orbán într-un discurs adresat naţiunii la începutul acestui an. "Astăzi, la o sută de ani de la condamnarea la moarte de la Trianon, vă pot spune că trăim şi Ungaria încă există." 

Două milioane de unguri în ţările vecine

Monumentul Unităţii Naţionale de la Budapesta

Monumentul Unităţii Naţionale de la Budapesta

Astăzi, aproximativ două milioane de etnici maghiari locuiesc în ţările vecine, majoritatea în România, în Transilvania. Guvernul Orbán şi-a asigurat un bazin electoral stabil în rândul maghiarilor din străinătate, oferindu-le paşaport dublu şi dreptul la vot, ceea ce este privit cu suspiciune la Bratislava şi Bucureşti.

În pandemia de coronavirus, ministrul de externe al Ungariei, Péter Szíjjártó, a distribuit echipamente de protecţie compatrioţilor, subliniind că "fiecare maghiar este responsabil pentru fiecare maghiar", după cum afirmă şi constituţia din 2012. În clipuri de PR, destinatarii ajutoarelor mulţumesc guvernului de la Budapesta, amintind că "niciun virus" nu ar putea "separa maghiarii".

Trianonul este marea traumă a ungurilor, spune fostul vice-cancelar austriac Erhard Busek, care astăzi conduce Institutul de la Viena pentru Regiunea Dunării şi Europa Centrală.  Însă ei uită "că în acele regiuni locuiau nu numai unguri, în ele existând un melanj etnic semnificativ". Partidele ungurilor din România şi Slovacia "reprezintă acum în mod adecvat interesele minorităţii". Guvernul de la Budapesta pompează milioane în presa de limbă maghiară, în baze sportive, grădiniţe, şcoli şi biserici ale minorităţii maghiare - investiţii ce intră în contul electoral al Fidesz, partidul lui Viktor Orbán. 

"Maghiar este cel pe care îl doare Trianonul”

Secui din România

Secui din România

Potrivit unui sondaj recent realizat de Academia Maghiară de Ştiinţe, 84 la sută dintre cei aproximativ 1.000 de respondenţi sunt de părere că maghiari adevăraţi sunt cei „pe care îi doare Trianonul”.  94 la sută dintre persoanele intervievate sunt de părere că tratatul de pace, denumit "dictat de pace" în documentele oficiale maghiare, a fost nedrept.

Nu întâmplător, extremiştii de dreapta doresc o revizuire a frontierelor. De pildă László Toroczkai, primarul comunităţii sârbo-maghiare Ásotthalom, la graniţa dintre Serbia şi Ungaria, care doreşte "verificarea tratatului". Organizaţia Mondială a Ungurilor adună de ani de zile semnături pentru revizuirea Tratatului de la Trianon pe fundal sonor asigurat de trupe rock, precum Kárpátia. "Nem, nem, soha", adică "Nu, nu, niciodată". Un triplu nu (Tria-Non). 

Rugăciunea pe care trebuiau să o spună elevii în timpul regimului autoritar interbelic al lui Miklós Horthy ("Cred în învierea Ungariei") face parte din prestaţia lor scenică, în jurul Trianonului dezvoltându-se o adevărată subcultură revizionistă.

Cultul lui Horthy

Aceasta include şi cultul lui Horthy, pe care premierul Viktor Orbán îl numeşte "un om de stat excepţional". Pentru a recupera teritoriile pierdute în 1920, Horthy s-a aliat cu Hitler, ceea ce i-a asigurat un succes pe termen scurt în planul politicii externe. În 1938 şi 1940, Ungaria a primit înapoi o parte din teritoriile pierdute. Însă, după cel de-al Doilea Război Mondial, ceasul istoriei s-a întors la 1920 pentru maghiari. 

La Kenderes, în sudul Ungariei, locul unde s-a născut Horty, doritorii pot face turul regiunii, unele călătorii ducând la muzeul local. Astfel de lucruri fac parte dintr-o politică a memoriei "anti-stânga", spune istoricul elveţian Christian Koller. 

În această logică, tot ceea ce a ajutat la înfrângerea Republicii Sovietice a lui Bela Kun a fost bun. În 1919, miliţiile maghiare de dreapta i-au luat în vizor pe susţinătorii stângii, dar şi pe evreii apolitici din clasa de mijloc- S-a ajuns chiar la pogromuri – aspecte ce nu se regăsesc în actuala cultură a memoriei istorice, care insistă asupra terorii roşii a Republicii Sovietice. 

Astăzi, teoria potrivit căreia Trianonul a fost rodul maşinaţiunilor marilor puteri străine este variată de Viktor Orbán, care vorbeşte despre "Imperiul de la Bruxelles" sau chiar "Bruxelles, noua Moscovă". Există diverse conflicte cu ţările vecine (disputa lingvistică cu Ucraina, dubla cetăţenie, cererile de autonomie ale secuilor din România). Totuşi, în viaţa de zi cu zi, cel mai important lucru pentru guvernul de la Budapesta este obţinerea unor foloase politice de pe urma fostelor teritorii pierdute prin Tratatul de la Trianon. 

"În mod surprinzător, constat că avem un numitor comun cu Slovacia, Serbia, Croaţia şi Slovenia. Mai mult, putem chiar construi alianţe", a declarat Orbán în discursul său despre starea naţiunii. O asemenea alianţă este cea formată din cele patru ţări din grupul Vişegrad: Ungaria, Cehia, Slovacia şi Polonia – blocul eurosceptic. 

Când inima nu sângerează 

Tratatul de la Trianon a consfinţit includerea Burgenlandului (astăzi unul dintre cele nouă landuri federale austriece) în Republica Austriei. Oraşul Sopron a rămas însă Ungariei în urma unui recensământ din 1921. "Dacă ar fi ieşit altfel", spune Marianne Seper, "Sopron ar fi astăzi capitala landului şi nu Eisenstadt". Femeia spune însă că nu vrea să schimbe nimic şi crede că liniile de frontieră "dezrădăcinează oamenii".

Marianne Seper

Marianne Seper

Unguroaica din Burgenland conduce Asociaţia culturală maghiară de la Oberwart. Aici, lângă graniţă, indicatoarele sunt bilingve. Marianne Seper predă istorie şi maghiară. Cursurile în limba maternă sunt garantate legal şi minoritatea maghiară este protejată.

Principalul lucru care o leagă de Ungaria este un cordon ombilical cultural, spune Seper, care merge des la teatrul din Szombathely, în apropiere, ori la Budapesta. "Când dansam ceva mai mult, eram adesea invitaţi la aceste petreceri Trianon, care erau întotdeauna foarte naţionaliste", spune dansatoarea populară Seper. 

Ea nu are nicio legătură cu asta "pentru că inima mea nu sângerează". În schimb, încearcă să-i înveţe pe elevii săi altceva – că statele care pornesc războaie trebuie trase la răspundere pentru acest lucru şi că trebuie păstrată pacea. Pentru ea, Trianonul reprezintă momentul naşterii Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

Stephan Ozsváth - Deutsche Welle