Preşedintele României trebuie să reformeze serviciile de informaţii
0
O democraţie puternică este aceea în care informaţiile sensibile, pentru securitatea naţională, ajung la structuri capabile să facă propuneri adecvate preşedintelui României, cel care trebuie să beneficieze de o comunitate de informaţii reală, nu mimată, unde să primeze complementaritatea acţiunilor serviciilor de intelligence, în interesul naţional, al apărării inteligente a suveranităţii naţionale şi a libertăţilor cetăţeanului.
În realitate, pe plaiurile mioritice lucrurile nu stau aşa, realitatea depăşind aparenţele mediatic mimate.
După un deceniu în care a fost preferat dialogul între patru ochi, între şeful statului şi un şef de serviciu secret, sau altul, deseori discuţia preşedintelui fiind cu un locţiitor, cu multe stele pe umăr, acum, cel puţin la nivelul intenţiilor, există şansa de a concretiza necesara comunitate de informaţii.
O comunitate care să ofere preşedintelui României date verificate din surse complementare, prin necesara cooperare între serviciile de informaţii militare şi cele civile.
Deocamdată lucrurile nu stau aşa, din păcate, iar generalul Stan Petrescu, care este unul din membrii Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică şi are o experienţă respectabilă pe frontul nevăzut, numit de occidentali intelligence, a emis un punct de vedere care merită a fi cunoscut şi de cititorii acestui website:
SRI a patra putere
Cel puţin, aşa arată după ultimile ieşiri neinspirate, în public, ale mai marilor instituţiei, lăudând-o şi premărind-o de parcă destinul acestei ţări ar depinde, exclusiv, de temperatura şi capriciile acestui bolnav de mai multă putere, numit SRI.
În goana sa după popularitate, cu orice preţ, SRI calcă tot mai mult în străchini, lăsând să se întrevadă ambiţiile sale securistice prin a controla totul: de la cimitirele publice şi private până la cerşetorii străzilor, de la Parlament şi până la cel mai sărac Consiliul Local, de la Guvern şi până la ultimul funcţionar public din primăria Pocreaca, de la Preafericitul Patriarh şi până la ultimul popă de ţară, de la Capul Oştirii şi până la ultimul soldat.
Vechile obiceiuri nu s-au pierdut, ci s-au adaptat, s-au repliat inteligent noilor exigenţe ale democraţiei roşii, sereiştii zburdând, plini de prihană, prin şi pe la toate nivelele activităţii de informaţii: tactic, operativ şi strategic.
„Principalul serviciu secret al României” (aşa se cred nebunii cu ochii închişi) a crescut încetişor sub haina ipocriziei absolute, s-a îngrăşat frumuşel şi s-a trezit că formează un guvern invizibil, fătat dincolo de ochii lumii, într-un mediu ascuns, plin de miasme şi umori, aşa cum stă bine unui serviciu secret nestăpânit.
Implicarea serviciilor de informaţii naţionale (de ce naţionale?) în domenii care nu sunt de nasul misiunilor lor de luptă le coboară de pe piedestalul construit artificial, proiectându-le, clar şi sigur, spre o destinaţie care se traduce prin dispreţul întregii societăţi româneşti şi nu numai.
Mai rău, noii cerberi ai informaţiilor naţionale au început să muşte grosolan din celelalte puteri, precum puterea judecătorească, încercând să-şi consolideze poziţia, neoficial, de A Patra Putere a statului. Mârlănia şi grosolănia unora dintre cei ce conduc aceste organizaţii de intelligence „civile” întrec orice măsură.
Reacţia societăţii româneşti, a presei nenăimite, a politicienilor liberi (câţi au mai rămas), a juriştilor a declanşat o furtună greu de stăpânit.
Mass – media românească este supărată tare pentru că îşi vede ameninţată poziţia de putere tradiţională şi ne anunţă cu tobe şi trâmbiţe că prezenţa serviciilor de siguranţă ale Statului de Drepţi se regăseşte în toate sinapsele instituţiilor publice şi private, ceea ce-i extrem de grav pentru democraţia ả la Ponta.
Cine-i controlează? Ăl de Sus!
În ultimii ani, moştenitoarele de drept şi de fapt ale fostei securităţi, s-au reformat, doar în acte, numai din „dorinţa” de a-şi ascunde trecutul plin de crime. Şi-au reactivat foştii tovarăşi de luptă pentru a peria şi tria arhiva celei mai mari instituţii de represiune din istoria României, arhivă conţinând documente compromiţătoare ce atesta supravegherea şi linşajul unui popor întreg.
Sereiştii deghizaţi în oiţe blânde au format şi conceput, în laboratoarele sale ascunse, noua elită politică conducătoare, utilizând procedeul comunistic al dosarelor de şantaj, au revigorat fostele cadre ale PCR, proţăpindu-le în funcţii înalte (a se vedea plasarea tov. Breban la Institutul Cultural Român), că doar trăiau simbiotic, odinioară, după care, intrând în culisele şi jocul politic au devenit vedete publice conform noii democraţii dâmboviţene.
Apoi, acestea, s-au pus la dispoziţia celor trei puteri şi încetul cu încetul, în umbra şi penumbra activităţii informative, s-au metamorfozat într-un actor ilegal de putere nenumit, ocupând locul de a patra poziţie printre puterile statului.
Serviciile formează puterea ubicuie, profund toxică din spatele uriaşelor uşi capitonate, putere alimentată de un buget copios, putere nesubordonată şi, din păcate, necontrolată de nicio altă putere a statului şi care mărindu-şi an de an efectivele au speriat tot spaţiul euroatlantic, numai pe agenţii de spionaj şi cei de influenţă nu.
Beneficiind de dotări high tech, din belşug, şi având acces nelimitat în toate bazele de date unde figurează toate CNPurile bieţilor români, celebrul Dosar de Urmărire Informativă (DUI), va fi întocmit doar în câteva minute, pe computer, pentru orice cetăţean comod şi incomod al României.
Serviciile sunt acelea care dirijează calea spre putere al oricărui ins care se supune regulilor Sistemului, inventat şi controlat de SRI.
Directorul avocat şi diplomat, Maior George, produs al şcolii de intelligence româneşti, ca şi mulţi alţii aflaţi la frâiele conducerii politice a statului, a încercat să forţeze legislativul spre a da posibilitate ofiţerilor SRI să execute anchete penale şi să grăbească Legea Big Brother.
Dar, se pare, că nu i-a ieşit, în ciuda declaraţiilor de iubire faţă de stăpânii din afara ţării şi acţiunii publice de curtoazie avansată faţă de intransigenta şefă a DNA.
Faţă de actuala forţă informativă şi organizaţională de care dispune SRI, fosta securitate a rămas, în istoria intelligence-ului românesc, un fel de căţeluş zgribulit în comparaţie cu dulăul dâmboviţean, numit SRI, care, dintr-un modest măgurean câine de pază al democraţiei, a devenit Putere de temut a statului, încă afundat, adânc, în simbolurile roşii ale secerei şi ciocanului.
De curând, mai marii din SRI şi-au tras o carte „nobilă”: „Monografia SRI-25 de ani”. Foşti şi actuali gestionarii ai puterii ascunse, punându-şi lingăii acoperiţi şi obedienţi să ridice osanale lingvistice şi bla-blauri critice, cu ocazia lansării lucrării la Bookfest.
Mai nimerit ar fi fost să se scrie, o Carte Albă a SRI-ului, fireşte, de către istorici de prestigiu ai neamului şi nu de către anonimi adunaţi de prin compartimentele de analiză şi sinteză ai Serviciului. Alde Măgureanu şi ceilalţi vorbitori în public (nu ştiu ce-o fi vorbit dl. Georgian Pop) au dorit să arate ignoranţilor cât de „populăroasă” a devenit această instituţie numită SRI, uitând să amintească fraierilor de români cum de la începuturi, SRI, a dat startul corupţiei generalizate în România, cum s-a implicat în distrugerea unor materiale de arhivă (vezi Berevoeştiul), cum s-a aventurat în măsuri de filaj contra liderilor Armatei, cum s-au introdus, cu ajutorul preşedintelui Iliescu, în Afacerea Jimbolia, de unde mahării politicii comuniste actuale au muls sume de bani ameţitoare, au intrat în politică, luând toată puterea.
În acelaşi studiu, savant numit „Monografia SRI – 25 de ani”, ar fi trebuit să se arate românilor cum au fost distruse, sub ochii democraţiei, documente de o importanţă covârşitoare pentru istoria poporului român, toate acestea fiind arse la ordin, fără milă, în crematoriul din Bucureştii Noi, de fapt într-una din cele trei tipografii ale celei de-A Patra Puteri.
Acolo s-au distrus, ani de-a rândul, toate urmele crimelor fostei securităţi, precum şi buletine de vot suplimentare.
Probabil că „programul piromanic” cu istoria naţională continuă şi azi. Din păcate, mai zac, prin ungherele structurilor judeţene SRI, bunuri şi valori confiscate în perioada stalinistă şi care nu au mai fost redate familiilor celor ce au pierit.
Au fost înstrăinate sau distruse multe cărţi în limba engleză, dintr-un număr de 30.000 de mii de volume, pe care ataşatura militară americană le-a făcut cadou SRI, în anul 1997, şi din care au mai rămas foarte puţine.
Întrucât multe din volumele ce urmau să fie „dispărute” tratau chestiuni de natură militară ar fi trebuit să fie redistribuite către unităţi de învăţământ militare sau civile.
Gestul americanilor merita recunoştinţă şi nu dispreţ.
Dar, ceea mi se pare şocant este faptul că A Patra Putere a dorit să se amestece în afacerile publice, de dragul de a obţine, probabil, mai multe simpatii din partea cetăţenilor. Declaraţia generalului Dumbravă Daniel a atins culmea aroganţei puterii conspirate, dacă nu s-a sfiit să atace şi să ameninţe justiţia, uitând că este militar şi că poziţia, ori calitatea sa nu-i permitea slobozirea acestei declaraţii în afara legii.
Doar Directorul SRI, ca reprezentant al puterii civile, aflat la conducerea organizaţiei, putea face declaraţii publice cu privire la probleme pendinte de organizaţie. Isprava lui Dumbravă reprezintă remanenţa stafiei securităţii, conspirată atent şi profesional în ADN-ul (nu DNA-ul) actualei instituţii şi se tratează doar prin reforma profundă şi dureroasă a instituţiei.
Această A Patra Putere umblă, vorba baciului gazetăriei dâmboviţene, Ion Cristoiu, cu fofârlica, sau chiar cu cioara vopsită, vroind să ne demonstreze că este papagal. Generalul Daniel, cel cu mintea rătăcită în dumbrava informaţiilor pletorice, pronunţă avertizări şi ameninţări publice în contra unei puteri a statului – puterea judecătorească, iar Directorul tace precum mutul în păpuşoi. Această criză trebuie să provoace, de urgenţă, demisia întregii conduceri operative a SRI şi trimişi la muncă/reciclare în structurile armatei, sau în poligoanele de la Cincu, Babadag, ori Mălina pentru ca noii ţari din servicii să se trezească la realitate.
Cea de -A Patra Putere a creat un precedent periculos şi a stârnit reacţii dure din partea Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România – UNJR, care Uniune atrage atenţia preşedintelui ţării că este necesar să convoace CSAT-ul pentru a clarifica implicarea SRI în justiţie. Vinovăţia lui Dumbravă echivalează cu preterintenţia, aşezând astfel Serviciul într-o foarte incomodă poziţie în plaja instituţiilor de forţă ale Statului.
Dacă facem recurs la memoria gazetarilor ne vom aminti că în fruntea Guvernului se află un produs al actualelor servicii şi pe care l-a deconspirat fostul preşedinte Băsescu.
Acest moment al desconspirării, la care adăugăm marea operă de plagiat a celui în cauză, trebuia să constituie clipa nefastă a unei demisii publice din parte şefului guvernului. Puterea invizibilă de la Covoare l-a sfătuit, probabil, să mai rămână în funcţie. Şi a rămas spre a gratula, mai departe, pe români cu declaraţiile sale vide şi gălăgioase.
S-a furat, violat şi devalizat o ţară timp de 25 de ani. Unde s-au aflat serviciile de securitate internă şi externă ale statului?
Propagandişti de serviciu ai puterii pitite, continuă să ne ameţească mintea cu studii ştiinţifice, pardon, monografii, despre o instituţie atât de repudiată de români în loc să se fi publicat, măcar după 25 de ani, o Carte Albă a Serviciului, fiincă adevărurile şi minciunile despre caznele la care a fost supusă România ultimilor 25 de ani se află în curtea serviciilor de informaţii, aşa-zis civile.
Pentru a reteza coarnele acestei puteri invizibile, Preşedintele nostru trebuie să purceadă, de îndată, la reforma serviciilor de informaţii, în ciuda opoziţiei inşilor cu patru stele aflaţi la butoanele acesteia.
Altminteri, ne vom trezi cu şi mai multe ameninţări la adresa celorlalte puteri, pe care, din păcate le controlează.
În primul rând, este necesară crearea unui nou cadru normativ de funcţionare al serviciilor, după model european.
Apoi, reducerea efectivelor la jumătate (un ofiţer operativ la 2500 de locuitori pe timp de pace este suficient), după care urgenta lor demilitarizare, concomitent cu creşterea efectivelor serviciilor militare de informaţii, atât ofensive, cât şi defensive, mărirea numărului unităţilor de forţe speciale ale armatei, în măsură să facă faţă noului tip de război – cel hibrid.
La estul frontierei UE şi al României, Vladimir Puţin ne crează toate condiţiile necesare izbucnirii unui conflict militar de proporţii.
Să nu uităm că ruşii au reformat, rapid, serviciile comunităţii de informaţii, multiplicându-le pe cele militare, cu precădere pe cele ofensive şi a trecut la modernizarea forţelor speciale.
Să lăsăm corupţia pe seama puterii judecătoreşti şi Comunitatea de informaţii a ţării să se ocupe, în continuare, de culegerea informaţiillor despre ameninţările la adresa securităţii statului, interesul geografic de cunoaştere mutându-se spre zone importante de interes: prinderea de spioni, devoalarea agenţilor de influenţă, terorismul, terorismul cibernetic, crima organizată transfrontalieră, proliferarea armelor de distrugere în masă şi a contraterorismului, migraţia ileagală etc.
Metodele de lucru ale comunităţii de informaţii trebuie adaptate şi modernizate conform cu mărimea ameninţării.
Cheltuielile uriaşe destinate activităţii informative vor fi risipite în van, dacă nu există o analiză obiectivă şi de calitate a informaţiilor prezentate decidenţilor strategici.
Pentru aceasta este imperios necesar a fi constituit un Consiliu Naţional al Serviciilor de Informaţii deschis şi flexibil, pentru a atrage minţile capabile şi avizate ale acestui neam în lupta contra unui adversar ascuns şi puternic.
Un aspect important al reformei îl constituie relaţia mai strânsă dintre serviciile de informaţii militare şi civile.
Din punct de vedere financiar, bugetul naţional nu-şi poate permite structuri paralele, cum sunt cele prezente, mari consumatoare de fonduri şi concurente, adeseori, cărora le este greu să conlucreze în situaţii de criză.
De aceea, pentru realizarea unei integrări mai strânse, actul de coordonare şi stabilire de priorităţi informative pentru întreaga comunitate de informaţii să fie atribuit unei singure persoane.
Şeful comunităţii trebuie să poată stabili priorităţi bugetare şi de programe pentru întreaga comunitate, trebuie să poată redistribui fondurile şi să le redirecţioneze de la o zonă sau structură de informaţii la alta, indiferent dacă aceasta este militară sau civilă, autoritate de care, în prezent, nu se dispune la români.
Apreciem că în România, Consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui, poate îndeplini, cu succes, funcţia de coordonator al comunităţii de informaţii.
Şi aceasta înseamnă că personalul actual al comunităţii de informaţii trebuie revitalizat şi restructurat pentru a permite şefului comunităţii de informaţii să-şi îndeplinească datoria.
Fără autoritatea de a stabili un buget pentru întreaga comunitate, coordonatorul nu va putea schimba priorităţile într-o manieră constructiv-operativă şi mulţi bani operativi negrii vor ajunge în buzunarele gangsterilor din sinapsele de decizie ale Puterii din spatele puterilor.
Mai mult, personalul serviciilor trebui rotit între cele două structuri (militar şi civil).
În acest fel, şefii militari de intelligence vor conştientiza mai bine resursele structurilor civile, iar acestea din urmă, la rândul lor, vor deveni mai conştiente de forma în care informaţia este de cel mai mare câştig pentru conducerea militară.
Reforma trebuie să permită Consilierului pentru securitate să aibă un rol important în numirea conducătorilor structurilor de informaţii.
Numai printr-o reformă atentă şansa noastră de a crea o capabilitate de informaţii puternică ar putea creşte şi s-ar putea înscrie în specificul unei democraţii reale, care să poată ajuta România să joace un rol important în zona sa de responsabilitate politico-militară, alături de aliaţii săi principali, pentru a asigura un viitor mult mai bun acestei naţii atât de mult afundată în ignoranţă de către cei care ne conduc.
Pentru că prima linie de apărare a NATO o constituie serviciile informativ-contrainformative româneşti şi va trebui, în momentul astral, să ne mişcăm rapid până ce va exista unanimitate pe art. 5 al Tratatului.
O bună şi atentă reformă a structurilor de informaţii va evita, pe viitor, ca instituţia autonomă de informaţii ce-şi zice arogant „Principalul serviciu secret al României” , să se mai considere, neoficial, un fel de A Patra Putere a statului.
Se încarcă comentariile...
