Noua industrie înfloritoare de la Londra: cum îşi încolţesc regimurile autoritare oligarhii căzuţi în dizgraţie îngheţându-le activele peste tot în lume

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO SHUTTERSTOCK
FOTO SHUTTERSTOCK

O investigaţie comună New York Times şi Biroul de Investigaţii Jurnalistice pe baza a sute de documente judiciare şi interviuri cu peste 80 de persoane implicate şi experţi a dezvăluit modul în care regimurile autocrate şi-au creat un nou teren de luptă contra oligarhilor căzuţi în dizgraţie şi fugiţi peste hotare: procese deschise în tribunalele de la Londra.

În ultimii şase ani, litigiile în care au fost implicaţi oameni de afaceri din Rusia şi Kazahstan au constituit o mare parte din procesele cetăţenilor străini în Anglia. Guverne autocrate sau entităţi asociate lor au declarat război magnaţilor căzuţi în dizgraţie şi fugiţi din ţările lor, fiind dispuse să plătească onorarii generoase pentru a-i pedepsi.

Sistemul legal din Anglia este preferat şi avantajos pentru guverne autoritare din mai multe puncte de vedere: pentru legitimitate, având în vedere corupţia din ţările lor şi reputaţia sistemului judiciar considerat compromis, latitudinea largă a judecătorilor faţă de examinarea dovezilor chiar dacă provin de la servicii de securitate potenţial îndoielnice - firmele private de detectivi de la Londra sunt în mare măsură slab reglementate şi au metode la limita legii pentru a livra clienţilor cu buzunare adânce ce au nevoie.

Una din anchetele jurnalistice a scos la iveală că detectivi contractaţi din Rusia şi care lucrau la un caz cu o firmă de avocatură din Londra au fost plătiţi să găsească martori împotriva unui om de afaceri din Rusia devenit adversar al preşedintelui rus Vladimir Putin.

Chris Hardman, de la Hogan Lovells, una din cele mai mari firme de avocatură din lume, a fost trimis la Moscova să obţină o înţelegere cu avocata celeilalte părţi, Olena Tişcenko, aflată într-o închisoare din Rusia.

Aceşti avocaţi câştigă ceea ce un judecător a numit „arme nucleare legale”, şi anume ordine judecătoreşti de îngheţare a activelor peste tot în lume. Acestea sunt echivalente sancţiunilor americane asupra teroriştilor şi traficanţilor de arme, doar că ele sunt obţinute în procese civile.

Aceste ordine sunt eliberate în secret, chiar înainte ca ţinta să afle despre ele sau să fie găsită vinovată într-un litigiu. Nici măcar avocaţii specializaţi în acest gen de ordine nu ştiu câte sunt emise de fapt.

Avocaţi, judecători şi anchetatori privaţi sunt antrenaţi într-o bătălie a represaliilor politice care nu e a lor.

„Ni se cere în Marea Britanie să ne pronunţăm asupra dinamicilor politice pe care tribunalele engleze nici măcar nu le înţeleg prea bine. Seamănă cu un abuz, pentru că practic consolidăm statu-quo-ul regimurilor din aceste ţări cleptocratice”, spune Tom Mayne, cercetător la Universitatea Exeter, specializat în cazurile de corupţie provenite din fosta URSS şi judecate în Anglia.

Un raport parlamentar britanic publicat anul trecut avertiza asupra unei industrii în creştere la Londra în care profesioniştii în drept „servesc nevoilor” şi intereselor elitei ruse.

„Sistemul judiciar a devenit ultimul câmp de bătaie în încercarea lor de a se folosi de instituţiile unei societăţi deschise ca să-şi apere câştigurile ilicite”, spune Lisa Nandy, preşedinta comisiei pentru afaceri internaţionale, parlamentar al opoziţiei laburiste.

Hogan Lovells este lider în reprezentarea unor clienţi puternici din fosta URSS, lucrând cu Diligence, o firmă privată de informaţii reputată pentru supravegherea agresivă. Clientul său este Agenţia de asigurare a depozitelor din Rusia care îl acuză pe fostul confident al lui Putin, Serghei Pugacev, că a furat un miliard de dolari de la o bancă rusă, acuzaţie pe care o respinge.

Cazul lui Mukhtar Abliazov

Un alt caz spectaculos este al lui Mukhtar Abliazov, un magnat din Kazahstan, fost membru în elita coruptă a ţării căzut în dizgraţie, acuzat că a furat de la o bancă de stat câteva miliarde de dolari. Disputa legală se duce de 12 ani în tribunalele din Londra.

Olena Tişcenko, un avocat din Marea Britanie care lucra la o companie legată de acest magnat, a fost săltată în 2013 de la un hotel din Moscova şi acuzată că l-a ajutat să ascundă active. Autorităţile ruse au dat undă verde unei înţelegeri prin care să fie eliberată în schimbul unei mărturii contra clientului ei - declaraţiile ei au servit ca probe într-un proces în urma căruia un tribunat englez i-a îngheţat activele şi ginerelui lui Abliazov.

Hogan Lovells a transmis într-un comunicat că atât Abliazov cât şi Pugacev au comis fraude de proporţii şi că declaraţiile împotriva lor vor fi evaluate în Londra , cu sistem judiciar reputat pentru justiţie corectă şi dreaptă şi ale cărui decizii sunt de încredere peste tot în lume.

Un exemplu de cât de departe era dispusă meargă Diligence, firma privată de informaţii din Anglia, este cazul avocatei ruse Natalia Y. Dozortseva, abordată în 2017 la un hotel din Nisa de directorul firmei, Trefor T. Williams. Acesta a momit-o cu oferte pentru a-şi turna clientul, pe Pugacev, un fost confident al lui Putin fugit în Franţa.

Williams i-a prezentat un meniu de opţiuni de cooperare, pachete de aur, argint sau bronz ,fiecare reprezentând un nivel de cooperare - mărturie la tribunal contra clientului său, declaraţie sub jurământ, respectiv furnizarea de informaţii despre clientul său.

Williams a căutat să o convingă argumentând că are şansa de a rezolva un impas legal, promiţându-i „independenţă financiară” şi posibilitatea de a călători liber spre şi din Rusia.

Investigaţia jurnalistică a aflat de înţelegerea propusă avocatei din convorbirea înregistrată în secret. Avocata nu şi-a trădat clientul, l-a informat despre întâlnire şi a înregistrat conversaţia cu Williams.

Diligence a admis că a fost vorba de o întâlnire „de explorare”, dar a comentat că „nu este ilegal să oferi bani martorilor” - Anglia are legislaţie strictă privind acceptarea unor atare tranzacţii în procesele penale, dar nu şi în procesele civile,unde reglementările nu le interzic explicit. În Franţa, metoda de a plăti martori este ilegală doar dacă are drept rezultat mărturii false.

Pe de altă parte,avocaţii pot beneficia de pe urma acestor tactici, obţinând dovezi ce le oferă avantaje tactice fără a plăti ei înşişi martori, ceea ce ar fi ilegal.

Hogan Lovells a comentat că apelul la „agenţi de anchetă” nu a fost motiv de respingere în tribunalele engleze în măsura în care e de aşteptat ca aceste firme să opereze în limitele legii.

Diligence

Înfiinţată în 2000 de directorul executiv Nick Day, firma şi-a câştigat reputaţia cinci ani mai târziu,  reprezentând o corporaţie rusă într-o dispută comercială în Insulele Virgine britanice. Day s-a dat drept un ofiţer de informaţii britanic şi a convins un contabil de la KPMG să furnizeze documente confidenţiale. Diligence a fost ulterior obligat să plătească 1,7 de milioane de dolari firmei de consultanţă şi audit pentru a nu ajunge la tribunal.

Hogan Lovells a continuat să lucreze cu Diligence căreia i-a plătit onorarii de 2,3 milioane de dolari doar în 2012, adică jumătate din veniturile încasate de firma engleză în acel an.

Day, care conduce acum sucursala din Elveţia a Diligence, spune că compania are protocoale stricte pentru tehnicile sale, care trebuie să fie legale, necesare şi proporţionale. Firma foloseşte „tehnici de investigaţii creative şi inovative” pentru obţinerea de informaţii „acceptate la tribunale, îndeplinind toate regulile privind dovezile”.

În cazul Pugacev, abordarea lui Dozortseva a fost aranjată de majordomul şi şoferul acestuia, Jim Perrichon, un admirator al Rusiei. În schimbul spionării şefului său şi copierii unor documente, acesta urma să primească o rentă lunară. Perrichon a spus într-un interviu că a intermediat întâlnirea cu avocata lui Pugacev pentru că recrutarea ei l-ar fi pierdut pe acesta din urmă.

Dar el a mai spus că Diligence nu şi-a respectat promisiunile financiare. El a mai primit o ofertă şi promisiuni de mărire a rentei dacă ar fi depus mărturie la tribunal, dar a refuzat-o.

Diligence a admis plăţile dar nu şi recrutarea acestuia ca spion. Totodată, a spus că Perrichon  nu şi-a respectat înţelegerea şi de aceea Williams a pus capăt colaborării.

Pugacev a aflat că activele sale au fost îngheţate când un agent de la Diligence şi un avocat de la Hogan Lovells au încercat să-i înmâneze decizia tribunalului pe o stradă din Londra.

Anglia a introdus ordinele de îngheţare a activelor în 1981, iar din 1998 aceste ordine au devenit aplicabile la nivel global. Pe atunci banii din Rusia şi alte foste state sovietice aveau un refugiu sigur la Londra.

Abliazov a fugit din Kazahstan în 2009, după ce a fost acuzat că a sustras câteva miliarde de dolari de la banca BTA pe care o conducea. Acesta a spus că i s-a orchestrat un dosar politic. În Anglia, un judecător l-a declarat lipsit de încredere, însă în Franţa o curte superioară a răsturnat decizia guvernului de extrădare, motivând că urmărirea acestuia în justiţie are raţiune politică.

Echipa de avocaţi condusă de Hardman a obţinut în 2009 un ordin de îngheţare a activelor oligarhului şi de atunci a câştigat extinderea lui la asociaţi şi membri ai familiei.

Abliazov a primit 22 de luni de închisoare în 2012 pentru acuzaţia de sfidare a curţii, după ce a refuzat să se conformeze unei decizii de a transmite documente privind bunurile sale. A fugit în Franţa unde a primit statut de refugiat politic.

Ordinele de îngheţare a activelor pot fi emise contra unor persoane şi companii având legături cu Marea Britanie şi pot fi extinse la companii şi asociaţi din întreaga lume.

„Un ordin de îngheţare aplicabil peste tot în lume este o măsură draconică”, spune Lloydette Bai-Marrow, fost procuror anti-fraudă din Marea Britanie, care conduce acum o firmă de consultanţă, atrăgând atenţia că există o tendinţă ca aceste ordine să fie transformate în arme contra unor persoane, sunt un fenomen îngrijorător şi semnalează că ţara a devenit un pion pe o scenă mai mare.

„Admiterea de dovezi face tribunalele britanice atractive pentru tipul ăsta de litigii mai degrabă decât SUA. Regulile sunt foarte flexibile în Marea Britanie”, spune Pavel Tokarev, fost agent pentru Diligence, care a demisionat în 2019 pentru a-şi deschide propria agenţie,

Hardman a colaborat cu Andrei A. Pavlov, avocatul rus angajat de BTA Bank şi ulterior sancţionat de SUA şi Marea Britanie pentru rolul său în cadrul unei conspiraţii care a dus la moartea într-o închisoare din Rusia a raportorului Serghei Magnitsky.

Pus în faţa unor plângeri că Hogan Lovells nu a informat instanţa că avocata încarcerată Olena Tişcenko ar fi oferit dovezile sub constrângere, un judecător englez a considerat că au fost respectate regulile de divulgare întrucât aceasta era deja la închisoare.

Avocata a rămas în închisoare dar un alt avocat al Hogan Lovells a obţinut un ordin judecătoresc prin care soţul acesteia din Marea Britanie să predea documente. Printre dovezile prezentate în instanţă se aflau şi „relatări din presă” de la compromat.ru, un site notoriu pentru informaţii neverificate şi chiar fabricate.

Hogan Lovells spune că acestea au fost doar o mică parte din dovezile de la baza ordinului de îngheţare a activelor.

Un caz fără sfârşit

În noiembrie 2020, banca BTA nu recuperase decât 45 de milioane de dolari din cele 6 miliarde pe care le-ar fi furat Abliazov.

Potrivit unui raport intern din 2014, 89% din cele 470 de milioane cheltuite pe avocaţi şi consultanţi au fost vărsaţi la Londra.

Bătăliile legale declanşate de foste state sovietice sunt adesea „extrem de profitabile având în vedere onorariile cerute de avocaţii şi firmele private din marea Britanie, o ţară pragmatică care nu are interesul să meargă după firul banilor în afara graniţelor, spune Tokarev, fostul anchetator Diligence.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite