Un grup uriaş de militari în rezervă a adresat o scrisoare deschisă preşedintelui Macron, ministrilor si parlamentarilor. Iniţial un grup de 20 de generali, 100 de ofiţeri superiori şi peste 1000 de alţi militari. Cifre impresionante. Au cerut ca Statul francez să îşi protejeze cetăţenii, ca patriotismul să redevină o valoare republicană şi ca laxismul în materie de extremism să înceteze. 

Conceptul central Délitement - lipsa de unitate a ţării, care duce la dezintegrare. Prin politicile scapte de sub orice control de indigenism, decolonizare, prin asaltul islamismului radical, prin demonizarea forţelor de ordine etc

Scrisoarea a fost publicată iniţal pe blogul militar Place d'armes, dedicat rezerviştilor militari, unde are acum aproape 6 000 de semnături. Apoi în Valeurs actuelles, un ziar identitar, acuzat de stânga de, bineînţeles, fascism şi extremă dreaptă. Dezbaterea a prins aripi după asasinarea unei poliţiste de către un emigrant islamist. 

Scrisoarea militarilor a dus la proteste furibunde din partea stângii, care cere măsuri urgente împotriva lor, mergând până la radierea din cadrul forţelor armate. Liderul de extremă stânga Jean-Luc Mélenchon conduce acest cor. Nu este o surpriză, sunt cei care au iniţiat şi susţinut, cu orice preţ, politicile denunţate de militari. Li s-a alăturat ministra Apărării, o doamna amabilă, fără nici o pregătire în domeniu. 

De partea cealaltă, Marine Le Pen a profitat să pozeze în port-drapel al cererilor militarilor. Ceea ce, bineînţeles, ajută la deplasarea discuţiei către blamarea extremei drepte, fără a se mai discuta conţinutul scrisorii. 

Conflictul identitate naţională, protejată şi sărbătorită, vs progres transnaţional împreună cu renegarea trecutului este teribil pentru cultura unei ţări. În Franţa face ravagii. Sper să nu ajungă şi pe la noi.

Iată traducerea acestei scrisori: 

Domnule Preşedinte

Doamnelor, domnilor miniştri

Doamnelor, domnilor parlamentari

​Situaţia este gravă, Franţa este în pericol, mai multe primejdii mortale ne ameninţă. Noi care suntem soldaţi ai Franţei, chiar în rezervă fiind, nu putem rămâne, în condiţiile actuale, indiferenţi faţă de soarta frumoasei nostre ţări. 

Steagurile noastre tricolore nu sunt doar o bucată de pânză, ele simbolizează tradiţia celor care, de-a lungul timpului, indiferent de culoarea pielii sau de credinţele lor, au fost în serviciul Franţei şi şi-au dat viaţa pentru ea. Pe aceste steaguri sunt brodate cu litere de aur cuvintele "Onoare şi Patrie". Astăzi este onoarea noastră care ne face să denunţăm dezintegrarea ne care afectează puternic patria. 

– Dezintegrare care, prin intermediul unei forme de antirasism, are un singur scop: să creeze pe teritoriul nostru o stare de teamă, chiar de ură între comunităţi. Unii vorbesc astăzi despre rasialism, indigenism şi de teorii decoloniale, dar, cu ajutorul acestor termeni, aceşti partizani fanatici şi plini de ură vor să declanşeze războiul rasial. Ei ne dispreţuiesc ţara, tradiţiile, cultura, şi vor să o dizolve, smulgându-i trecutul şi istoria. De aceea atacă, folosindu-se de statui, foştii eroi militari şi civili, prin analiza unor afirmaţii vechi de multe secole. 

 – Dezintegrare care, împreună cu islamismul şi cu bandele de cartier, duce la enclavizarea multor zone ale ţării, care se transformă în teritorii supuse unor dogme care sunt contrare constituţiei noastre. Însă orice Francez, indiferent de credinţa sau de necredinţa sa, se află acasă oriunde în Hexagon; nu se poate şi nu trebuie să existe nici un oraş, nici un cartier unde legile Republicii să nu se aplice. 

 – Dezintegrare, căci ura a fost mai puternică decât fraternitatea, în timpul mitingurilor la care puterea a utilizat forţele de ordine ca agent auxiliar şi ca ţap ispăşitor, în faţa francezilor îmbrăcaţi în veste galbene, care îşi exprimau nemulţumirile. În acelaşi timp în care indivizi infiltraţi şi mascaţi au distrus magazine şi au ameninţat aceleaşi forţe de ordine. Aceştia din urmă nu au făcut decât să aplice ordinele, uneori contradictorii, date de către voi, guvernanţii. 

Pericolele cresc, violenţele se înteţesc pe zi ce trece.  Cine ar fi prevăzut, acum zece ani, că într-o zi un profesor va fi decapitat la ieşirea din gimnaziu? De aceea noi, slujbaşi ai Naţiunii, care am fost mereu gata să ne punem viaţa garanţie a legământului nostru, aşa cum ne cereau exigenţele statutului militar, nu putem să rămânem spectatori pasivi ai acestor evenimente. 

Conducătorii ţării noastre trebuie, de asemenea, să îşi găsească urgent curajul necesar pentru distrugerea acestor pericole. Pentru aceasta, trebuie doar să aplice cu fermitate legile deja existente. Nu uitaţi că, la fel ca noi, marea majoritate a concetăţenilor noştri sunt exasperaţi de ezitările şi de tăcerile voastre vinovate. 

Aşa cum a spus cardinalul Mercier, primat al Belgiei "Atunci când prudenţa este peste tot, curajul nu este nicăieri". Prin urmare, doamnelor şi domnilor, ajunge cu amânările, situaţia este gravă şi este enorm de lucru;  nu pierdeţi timpul şi să ştiţi că noi suntem gata să susţinem politicile care au în vedere salvarea naţiunii. 

Dacă, dimpotrivă, nimic nu se întâmplă, laxismul va continuă să se răspândească implacabil în societate şi va produce, în cele din urmă, o explozie şi intervenţia colegilor noştri activi, într-o misiune periculoasă de protejare a valorilor civilizaţiei noastre şi de salvare a compatrioţilor de pe teritoriul naţional.  

Se vede foarte clar că nu mai este timp pentru tergiversări, altfel este războiul civil cel care va duce mâine la terminarea acestui haos în creştere, iar pentru morţii care vor fi cu miile voi sunteţi răspunzători. 

Redactor: Căpitan Jean-Pierre FABRE - BERNADAC

(fost ofiţer al Forţelor terestre şi al Jandarmeriei, autor a nouă cărţi)