Mărul de pe pervazul ferestrei mai pare proaspăt, pe cele două paturi se mai văd aşternuturile. "Până de curând locuiau cam 13 muncitori subcontractori în casa asta", spune Inge Bultschnieder, care se luptă de ani de zile pentru ameliorarea condiţiilor de muncă ale lucrătorilor care vin în Germania prin firme de intermediere, majoritatea români, bulgari, polonezi sau macedoneni. Femeia în vârstă de 48 de ani arată cu degetul spre colţurile camerelor: peste tot se vede mucegai. Pute îngrozitor, cu toate că uşa e deschisă.
 

Clădirea aflată într-o stare avansată de degradare e la doar 10 minute cu maşina de centrul localităţii Rheda-Wiedenbrück din Renania de Nord-Vestfalia. În spate, într-un container, a mai rămas un frigider vechi, în care se mai află nişte resturi de mâncare. "Carne de la Tönnies, care putrezeşte acolo", spune Inge Bultschnieder, ţinându-se de nas.    

Igrasie şi mizerie în casele în care sunt cazaţi muncitorii esteuropeni

Igrasie şi mizerie în casele în care sunt cazaţi muncitorii est-europeni

În urmă cu mai mulţi ani, femeia a organizat demonstraţii în faţa acestei clădiri şi a altora asemănătoare pentru a atrage atenţia asupra condiţiilor precare de trai ale lucrătorilor esteuropeni. "Dar asta n-a interesat pe nimeni, nici de la firma Tönnies, nici din partea autorităţilor oraşului," povesteşte Inge Bultschnieder indignată. Cel puţin aceste lucruri s-au schimbat: în aceste zile vezi peste tot la Rheda-Wiedenbrück poliţişti, reprezentanţi ai autorităţilor sanitare şi chiar soldaţi din Bundeswehr. Toţi angajaţii concernului Tönnies şi, mai nou, şi cei care lucrează la câţiva dintre furnizorii companiei sunt testaţi. Până acum au fost depistate mai mult de 1500 de infecţii.     

Condiţii precare de muncă şi de trai 

Antreprenoarea Inge Bultschnieder a început să fie preocupată de soarta muncitorilor din est după ce a stat la spital în acelaşi salon cu o femeie din Bulgaria în 2012, care lucra la Tönnies. Pacienta bulgară i-a povestit despre orele suplimentare nenumărate şi condiţiile mizere de cazare ale muncitorilor din estul Europei. După externare, Inge Bultschnieder a înfiinţat o iniţiativă civică pentru a atrage atenţia asupra acestor nedreptăţi. Dar la Tönnies, unde majoritatea muncitorilor esteuropeni sunt angajaţi, cel puţin oficial, de obicei prin subcontractori, nu s-au schimbat prea multe.

Inge Bultschnieder (DW/M. Soric)

Inge Bultschnieder

Din punct de vedere juridic, concernul nu poate fi tras la răspundere în mod direct pentru condiţiile mizere de cazare ale muncitorilor, dacă aceştia nu sunt, oficial, angajaţii acestuia, ci au semnat contracte cu firmele de intermediere. 

"Toată lumea ştia cum era situaţia lucrătorilor esteuropeni", ne spune o femeie în centrul localităţii Rheda-Wiedenbrück. "Iar dacă ştiau localnicii, cum să nu fi ştiut şi funcţionarii oraşului, politicienii locali şi regionali, cât şi responsabilii de la Tönnies." Alţi localnici dau din cap afirmativ şi îi dau dreptate femeii. Acum se tem că virusul periculos ar putea să se răspândească în întregul oraş, chiar dacă viteza nu ar fi, probabil, la fel de mare. La Tönnies, noul coronavirus s-a putut răspândi atât de rapid şi din cauza condiţiilor de cazare, a traiului în locuinţe înghesuite, probabil şi în urma condiţiilor de lucru în fabrica de prelucrare a cărnii, unde muncitorii stau foarte aproape unii de alţii şi aerul rece circulă permanent.  

Criza Corona a atras atenţia asupra unor probleme mai vechi  

"La Rheda-Wiedenbrück există mulţi oameni dispuşi să ajute, de pildă, mulţi le-au oferit sprijin refugiaţilor în 2015", e de părere Gudrun Bauer, membră a consilului local din partea social-democraţilor (SPD) din 1999. Din păcate, în prezent se observă şi o creştere a xenofobiei.

Gudrun Bauer (DW/M. Soric)

Gudrun Bauer

Gudrun Bauer povesteşte despre apeluri telefonice ale unor localnici germani care se plâng că au văzut muncitori străini la ştrand sau la supermarket. Unii au impresia că oamenii care "arată altfel" reprezintă "pericolul corona". "Acest lucru mă nelinişteşte", spune politiciana de 59 de ani.  

Lucrătorii din est locuiesc în clădiri diferite, în toate zonele oraşului Rheda-Wiedenbrück şi în multe alte localităţi din apropiere. Gudrun Bauer ne indică o clădire cu trei etaje, la doar câteva minute pe jos de piaţa pitorescă din centru cu multe cafenele şi restaurante. Doi bărbaţi stau pe balcon, privesc spre orizont şi fumează. Clădirea a fost plasată sub carantină, locuitorii nu au voie să iasă afară. Cei doi sunt din Macedonia de Nord, nu vorbesc germană, doar puţină engleză. Ei spun că nimeni nu le-a adus de mâncare de vinerea trecută. Le e dor de familiile lor, cu care nici măcar nu pot să vorbească, pentru că nu au internet în locuinţa pe care nu o pot părăsi din cauza carantinei. Gudrun Bauer le promite că se va ocupa de această problemă.

Inge Bultschnieder, care se angajează de ani de zile pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale muncitorilor esteuropeni, salută atenţia pe care o acordă acum politicieni ca Gudrun Bauer acestui subiect. "Fără criza Corona, mulţi politicieni, cât şi firma Tönnies şi localnicii nu ar fi prea preocupaţi de soarta acestor muncitori", crede Inge Bultschnieder. Aşadar, din perspectiva ei, criza a avut şi un efect pozitiv.    

Miodrag Soric - Deutsche Welle