Cum poate adminstraţia Biden să resusciteze Estul Europei în dauna Rusiei

Foto arhivă

Una din cele mai mari provocări ale preşedintelui ales Joe Biden va fi în Estul Europei, o regiune vitală din punctul de vedere al securităţii întregului continent, dar unde se află state care se confruntă cu asalturi asupra statului de drept sau asupra suveranităţii, scrie Janusz Bugajski, jurnalist colaborator la The Hill.

Europa de Est nu este o regiune uniformă, fiind compusă din democraţii consolidate, state unde normele democratice sunt ameninţate, state cu frontiere disputate, dar ţări ale căror guverne sunt supuse unor confiscări ruse sau cu teritorii ocupate de forţe ruse.

O strategie eficientă a SUA sub noua administraţie este concentrarea asupra întăririi suveranităţii naţionale şi a securităţii regionale fără a îndepărta aliaţi sau parteneri.

În acele ţări unde normele democratice sunt periclitate, precum Polonia şi Ungaria, administraţia americană trebuie să încurajeze pluralismul şi separarea puterilor în stat însă fără ostracizarea guvernelor alese liber şi fără a slăbi NATO. Polonia în special are o tradiţie puternică în a rezista autocraţiei şi s-a transformat într-un apărător de primă line al NATO împotriva revizionismului rus. La rândul său, Casa albă ar putea avea nevoie să-şi explice propriile deficite democratice, între care numirile partizane la Curtea Supremă, respingerea majorităţii simple în alegerea preşedinţilor şi tranziţia problematică între administraţii.

În ţările ale căror frontiere sunt disputate, echipa de securitate naţională a lui Biden poate contribui la întărirea suveranităţii şi integrităţii lor. În Balcanii de Vest ar trebui să ajute la finalizarea discuţiilor între Serbia şi Kosovo cu repere pentru recunoaşterea între state. Liderii americani au nevoie să lucreze îndeaproape cu UE şi să împiedice Belgradul să amâne sau să devieze discuţiile. Absenţa unei înţelegeri ajută subversiunea Moscovei, în timp ce un acord bilateral are potenţialul să deschidă căi pentru dezvoltare economică regională şi integrare în UE.

Administraţia Biden are de gestionat şi principalele obstacole în privinţa progreselor Bosniei şi Herţegovinei în instituţiile democratice vestice. Sunt necesare modificări constituţionale astfel încât guvernul de la Sarajevo să poate lua decizii cruciale în politicile interne şi externe. Înainte de toate, ameninţările persistente ale politicienilor naţionalişti la adresa integrităţii Bosniei trebuie sancţionate întrucât limitează dezvoltarea economică, restrâng investiţiile străine şi promovează discordia interetnică în timp ce pune în pericol supravieţuirea statului.

Cât priveşte acele ţări subminate de Rusia şi tot mai constrânse la investiţii chineze, SUA trebuie să conceapă o strategie de eliberare. Vor avea nevoie să colaboreze cu UE pentru a preîntâmpina preluări ale unor sectoare economice cheie şi crearea de condiţii mai bune pentru investiţiile publice şi private. Este o chestiune care se impune de urgenţă având în vedere impactul negativ pe termen lung al pandemiei în regiune chiar şi odată cu distribuţia unui vaccin.

Casa Albă a lui Biden ar putea de asemenea să promoveze un front multinaţional contra subversiunii Rusiei, iar în acest scop va trebui să se focuseze asupra vulnerabilităţilor exploatate de Kremlin în special în Bulgaria, Ungaria şi Serbia pe arii ce includ dezinformarea, corupţia şi finanţarea extremismului de dreapta şi de stânga. Influenţa Moscovei ar putea fi de asemenea descurajată prin facilitarea unei integrări mai rapide în UE ale statelor vest-balcanice.

În ţările ale căror teritorii sunt ocupate de forţele ruse, Casa Albă trebuie să întărească apărarea militară prin furnizarea de sisteme de armament care vor descuraja o agresiune continuată. În plus, Ucraina are nevoie de repere pentru intrarea în NATO, iar Georgia care se califică, ar trebui să înceapă procesul de accedere. Ameninţările Moscovei nu escaladează în intervenţii militare acolo unde statele independente se află sub umbrela NATO. Acest fapt s-a văzut clar în Estonia, Letonia şi Lituania după ce acestea s-au alăturat alianţei.

Pentru a avea succes politica lui Biden în Europa de Est trebuie să se sprijine pe o alianţă transatlantică puternică şi să aibă o abordare fermă a Rusiei, scrie Janusz Bugajski, jurnalist colaborator la The Hill.

Flancul estic al NATO are nevoie de fortificare în regiunea Mării Negre şi anume prin consolidarea apărării maritime şi a capacităţilor de apărare ale României şi Bulgariei.

Relaţiile Washingtonului cu Ankara au nevoie de reconstrucţie pe fundaţiile securităţii aliaţilor, în măsura în care Turcia este un stâlp de apărare împotriva Rusiei şi Iranului. După războiul dintre Armenia şi Azerbaidjan, rolul Americii ca negociator onest este să urmărească atragerea ambelor ţări către Vest.

Biden trebuie să evite capcana unui reset al Moscovei într-o speranţă deşartă că adversarul Americii poate fi transformat într-un partener autentic. O politică americană mai asertivă în privinţa Rusiei ar putea viza vulnerabilităţile Rusiei, între care slăbiciunile economice şi tulburările domestice în creştere.

Iniţiativele democratice la nivel internaţional propuse de preşedintele ales Joe Biden ar trebui să ia în vizor Federaţia Rusă prin sprijinul drepturilor omului, pluralismului politic, egalităţii etnice şi a federalismului autentic în acest stat tot mai greu de gestionat. Ofensiva rusă contra alianţei transatlantice poate fi preschimbată într-o apărare ceva mai dificilă.