Cîţiva am sărbătorit Paştele. Discret. Apăsarea se simte peste tot. La Londra, Paris, Berlin şi New York, credincioşii şi simpatizanţii s-au ţinut laolaltă şi au căutat, fiecare cum s-a priceput, să nu atragă atenţia. Aici, în Occident, se schimbă vremurile. S-au dus timpurile în care toată lumea vorbea şi scria fără oprelişti. Adevărul e că era prea de tot! Azi te gîndeşti de două ori înainte să te gîndeşti încă o dată să deschizi gura. O vorbă necugetată sau un gînd prea deschis te pot pierde.

Sigur şi liber poţi fi numai dacă înfierezi. Şi - scuzaţi expresia! - slavă Domnului, ai ce: rasism, discriminare, homo- şi islamo-fobie, sexism, xenofobie. Ar mai fi faptele care îmbunează clima şi salvează planeta, dar pentru asta trebuie să citeşti documentele oficiale ale Mişcării şi să înţelegi ultimele descoperiri ale oamenilor de ştiinţă progresişti.

O intervenţie hotărîtă la întrunirile televizate care condamnă capitalismul nu e, nici ea, de lepădat. Şi nici un denunţ bine ticluit nu strică. Mă tot gîndesc: oare nu l-am auzit, ieri, în parcare, pe N de la departamentul IT, făcînd schimb de bancuri cu portarul? Şi nu erau bancurile despre vegani care dau iama la stînă şi lasă oile flămînde? Mai bine îl pîrăsc primul! Altfel, mă toarnă el şi mă trezesc cu o percheziţie care îmi găseşte poza lui Trump sub parchet!

S-au schimbat multe, aici, în Occident, unde scriu, pe furiş, după ce a adormit tot cartierul. La şcoală, băiatul meu învaţă că fosta orînduire occidentală a exploatat, sute de ani, natura, minorităţile şi migranţii. La televizor, la radio şi pe net, ziua începe şi se termină cu ştiri despre noi fărădelegi descoperite de reporteri şi academici care răscolesc instituţiile şi bibliotecile. Nu trece zi fără să afli cine şi cum a discriminat transgenderii sau a refuzat să angajeze copiii părinţilor copii de nepoţi de sclavi. Manualele spun că toţi Papii, plus Churchill, Reagan şi Iuda aia de Netanyahu au fost violatori rasişti. Universitatea de stat Clima Nouă a scos un tratat despre rasism ca matrice anti-ecologică.

I-am spus lui fii-miu: eu am greşit în viaţă! Nu te-am lăsat să îţi alegi sexul la trei ani. Pe urmă, maică-ta nu te-a lăsat să te însori cu unii din colegii tăi de clasă. Trebuie să ne înţelegi: am prins vremruri de mare ignoranţă. Dar tu să nu faci ca noi! Vrei carieră? Vrei un salariu bun? Atunci, bagă bine la cap bazele ştiinţifice ale orînduirii noastre avansate. Învaţă ca pe apă 10 citate din Greta Thunberg şi plasează-le în discuţii sau fă-le grafitti la metrou.

Uite, Ahmed, băiatul vecinilor, aşa a început şi a ajuns departe: e, ditamai prim-facilitator de diversitate pe cartier! Sigur, vine dintr-o familie de ilegalişti. Taică-său activa încă de pe vremea cînd se mai comemora 11 septembrie - făcătura Mossadului. L-or fi ajutat relaţiile lui taică-su la Academia Bin Laden, dar Ahmed a fost copil bun! Tu să iei seama la el. Bagă-te de pe acum pe la tv şi la ONG-uri! După aia, cînd o veni vremea, cu ce-ţi mai dăm eu şi maică-ta, îţi iei un duplex steril cu vedere la Amazon şi om te-ai făcut!

În fond, şi Greta Thunberg, aia de ţi-ai ales-o subiect de diplomă, tot pe la 15 ani a început! Şi ce greu i-a fost! Îşi merită statuia! O ştii. Pe locul fostei Notre Dame care - nimic de zis - era prea scundă. Unde n-a fost şi cu cine n-a vorbit fetiţa asta: la ONU, la Parlamentul European, la Papa, la Londra, Paris şi Stockholm. Pînă la urmă, a izbîndit. Dar ce destin: să te îneci cu scoarţă de copac la micul dejun! A prins-o tusea şi a uitat de ursul polar din sufragerie. Nu i-a dat să mănânce la timp şi restul se cunoaşte. Povestea e în biografia oficială: Multiculti şi Monojusti - Viaţa şi reîntoarcerea Gretei între molecule. Bună carte! Dar eu prefer seria de pe Netflix. În special sezonul 208.

Apropos de cărţi. Cineva mi-a pasat samizdat - cum se zicea pe vremea lui bunicu-tău! Nu spun cine. M-am mai fript odată. Am trimis un mesaj în care lămuream un prieten cum poate elimina emisiile de carbon şi reduce consumul de combustibil fosil fără să-i fie frig. I-am scris: e capital - izmenele ţin de clad! Mi-au închis contul de Facebook şi a trebuit să dau explicaţii la Sediul Mişcării. Auzi: că de ce am făcut propagandă mascată pentru capitalism!

Dar cum ziceam: cineva mi-a şoptit că a îngropat sub răsadul de morcovi de pe acoperiş o carte pentru mine. Am scos-o la 4 dimineaţa şi nu mi-a venit să cred.

Scrie acolo că tot ce se întîmplă azi, aici, în Occident, e leit cu ce-a fost, prin 1949, într-un loc de care am mai auzit: Europa de Est. Undeva pe lîngă Rusia. Se pare că au fost şi sub ocupaţia ruşilor dar e greu de verificat. Pentru asta ai nevoie de parolă la fondul Istorie Sensibilă de pe reţeaua internă de net. 

În cartea de sub morcovi scrie că şi în Est a fost la fel. Numai că, pe vremea aia, rasa şi sexul se numeau luptă de clasă şi exploatarea muncitorilor. Şi, tot pe atunci, se spunea că arta burgheză e expresia intereselor de clasă ale monopolismului capitalist. Exact cum zicem noi, azi, că Dostoevski şi Goethe sînt vîrfurile ideologice ale albilor privilegiaţi. Deşi au fost şi excepţii: Van Gogh a pictat flori, atrăgînd atenţia asupra biosferei. Iar Gioconda e, pentru cine se pricepe, cît de cît, la artă, primul portret transgender.

Pe urmă, e vorba de ştiinţă. Şi pe vremea aia, regimul se baza pe ştiinţă. Oamenii de ştiinţă lucrau mînă în mînă cu regimul. Unul Miciurin şi unul Lisenko. Primul a făcut porumbul pătrat, al doilea a demonstrat că genetica e o manevră ideologică burgheză. Am mai citit că, şi atunci, biserica se dăduse pe brazdă, ca Papa Francisc, progresistul nostru. Patriarhii din vremurile alea au dovedit că au minţi deschise şi au binecuvînat regimul ateist.

Ce m-a mirat citind mai departe e că ei foloseau violenţa. De ce se oboseau să aresteze, să tortureze şi să execute indivizi care negau adevărul ştiinţific? Azi, e incomparabil mai uman. Eşti dat afară din companie şi de pe net. Dar m-am luat cu vorba şi am uitat. Trebuie să plec. Azi sînt alegeri. Două rînduri.

Mai întîi, Prezidenţiale. Candidează tipul ăla care a urcat, anul trecut, Everestul cu spatele. N-o să aibă probleme. Şi un referendum: trebuie să spunem da sau nu pe decretul care cere abolirea relaţiilor de rudenie. Pînă la urmă, o să iasă da. Data trecută cînd s-a votat, greşit, pentru desprinderea de Uniunea Universală (fostă UE) s-a reluat votul, dar a meritat. La a patra încercare a ieşit cum trebuie. Mai bine aşa. Am scăpat de griji. Ce ne mai trebuie? În plus, Barcelona joacă bine. N-a mai pierdut de la meciul cu Huawei United. Se zice Huawei le-a interceptat planul de pase. UU a zis că nu se bagă. Avem nevoie de China. Cam asta e, la noi, în Occident.

***

Mai, 2019. În România, e bine. Cîndva, după 1989, arendaşii au făcut o afacere minunată. Au pus mîna pe tot. Mai au de rezolvat justiţia şi gata. Cultura şi educaţia nu mai contează. Le-am pierdut. Nu mai ştim să scriem şi să citim. Vorbim ca apucaţii doar ca să ne înjurăm mai gros. Şi asta, chiar cu patru milioane de oameni lipsă. Nu se simte. Facem atîta exhibiţionism că fiecare persoană pare triplă.

Se aude, pe la colţuri, că în Occident, lumea a luat-o îndărăt, spre 1949. Alte voci, la fel de tembele, spun că abia acum se poate înţelege ce a simţit un ţărănist în anii ’50 şi un roman în secolul IV. Prostii. 

Important e că nu stăm. Nici noi, nici ei. Mergem. Înainte!